Am dedicat în acest an foarte mult timp, în regim de voluntariat, Institutului Mises. Și sper că rezultatele se văd. Marele câștig consider că este website-ul nou, de care eu unul sunt încântat. Singurul regret este că nu l-am putut avea mai devreme.
O altă provocare a fost creșterea ritmului publicistic. Avem încă mult de lucru la acest capitol, dar e clar că există o diferență substanțială față de anii trecuți.
Lucrul la îmbunătățirea website-ului este continuu și un pas important a fost făcut zilele trecute, când am reușit să punem la punct ultimele detalii pentru aducerea Librăriei Mises pe site-ul principal, totul fiind, începând de azi noapte, gestionat pe o singură instalație de WordPress. Este mai coerent așa, din punct de vedere structural și vizual.
O dată cu această mutare, am creat în Librărie o categorie de opțiuni pentru cei care vor să susțină Institutul Mises în calitate de membri, în primul rând, sau de sponsori, dacă sunt antreprenori sau proprietari de firme. Vrem să oferim beneficii din ce în ce mai multe pentru cei care ne susțin și să dăm mai mult contur și anvergură comunității MisesRo.
Pentru mai multe detalii, vă invit pe pagina noastră de susținere, unde puteți afla despre proiectele concrete pentru 2022 și direcțiile în care vrem să evoluăm, cu susținerea comunității noastre:
Am făcut o retrospectivă a textelor publicate pe site, un top. Este o selecție subiectivă, nu coincide cu topul vizualizărilor. Este dominată de materiale despre marele furt de libertate și prosperitate, lupta contra Covid-19. Uitându-mă în urmă, aproape al doilea material publicat, dacă nu chiar mai mult, este pe tema pandemiei – și mai concret a răspunsului etatic și totalitar la ea.
Unii spun că este prea mult, alții că este prea puțin. Cu siguranță nu am atins decât o mică parte din tot ceea ce se putea spune. Avem și noi problema spitalelor (dar nădăjduiesc că nu am gestionat-o nici pe departe atât de dezastruos precum cele publice): așa cum pacienții Covid au luat locul altor pacienți cu alte boli la fel de critice care au rămas fără tratament, toate celelalte teme și subiecte au trebuit neglijate pentru marea temă a fascismului sanitar care s-a prăvălit ca o avalanșă peste libertatea noastră și nu dă semne că dispare prea curând.
Sperăm și luptăm să topim ghețarii de autoritarism, pentru a nu intra într-o nouă glaciațiune, într-o nouă perioadă cronică similară cu cea în care am trăit sub comunism. Aerul este deja acela, cei care l-au trăit atunci, chiar și pentru puțin timp, nu pot să nu vadă similaritățile, să nu-i simtă spiritul de teamă, disimulare, delațiune, privațiune, penurie și frustrare.
Anticipam de la bun început al crizei epidemiologice stagnarea cauzată de restricțiile nesăbuite și, mai târziu, inflație cauzată de paroxismul politicilor monetare care sufereau oricum de o demență cronică. Acum avem stagflație. Stagnarea cu inflație. Și, din câte se arată lucrurile la orizont, băncile centrale sunt în sfârșit închise iarăși în capcana pe care și-au întins-o singure. Sunt acum nevoite să ridice rata de referință a dobânzii pe care o manipulează iresponsabil și în ciuda logicii economice. Va rămâne de văzut cum va răspunde sistemul de piață, dacă mai are suficientă vitalitate pentru a trece relativ bine prin furtuna financiară care se prefigurează, sau dacă se va revela o dezintegrare severă a structurii de producție, cu consecințe economice și sociale dezastruoase.
Ca cercetător al Școlii austriece, știu cu siguranță că răul este deja făcut, în anii care au trecut. Creditul ieftin generează risipa bunurilor rare de capital în proiecte iluzorii, sub vălul profiturilor la fel de fictive precum moneda și creditul create de sistemul finanicar-bancar.
Politicile anterioare și felul în care au decurs nu ne pot da prea multe motive de optimism, dar geniul libertății umane nu se lasă călcat atât de ușor cum ar vrea unii. Se vaită liderii care ne-au călăuzit în nebunia ultimilor 2 ani de pierderea respectului pentru autoritatea elitelor politice, de o demonetizare a statului. De libertatea prea mare a expresiei pe rețelele sociale (!).
Foate bine! Cu cât mai mare este disoluția ideii de stat, de autoritate politică, cu cât mai mult încep oamenii să se trezească din statolatrie și să caute alte răspunsuri, cu atât suntem mai aproape de idealul libertății depline. Aceasta este lupta. Fiecare pas într-acolo contează și scopul pentru care scriu aici este să pun umărul, și să vă îndemn să ne sprijiniți să împingem ideile, oamenii, societatea, spre idealul nostu de libertate.
Așadar, chiar dacă libertatea este indivizibilă, sunt libertăți de bază și libertăți mai puțin fundamentale. Prea puțin mă încălzește că mi-au scăzut taxele pe salariu sau că a crescut contribuția la Pilonul II de pensii, dacă eu rămân fără loc de muncă sau dacă nu mai am cum să duc o viață în care să consum cum vreau, să mă bucur de banii pe care statul mi-i fură mai puțin. Revoluția bate reforma, iar acum este vremea revoluției, chiar dacă vrem o revoluție pașnică, o revoluție a ideilor, nu una a bătăilor cu jandarmeria și a cocktailurilor Molotov.
Miza acum este să protejăm și să ne smulgem înapoi de la tartorii fascismului medical libertățile personale: libertatea asupra propriei persoane, asupra propriului corp, libertatea de asociere, libertatea de expresie, de alegere a mijloacelor prin care mă protejez sau de a alege să nu mă protejez.
Oamenilor li s-au întunecat mințile cu propagandă din cea mai deșănțată despre ce au dreptul și ce nu au dreptul să facă. Din păcate, exact ca la instaurarea comunismului, avem de luptă și cu intelectuali prea pierduți în sofisme sau prea ticăloși pentru a recunoaște ceea ce se întâmplă cu adevărat. Trebuie să facem un efort de a ajunge la cât mai multă lume cu un mesaj echilibrat, bazat pe paradigma Școlii austriece și a liberalismului coerent, care să respingă atât erorile autocraților, cât și pe cele populare, ambele cu potențial totalitar.
Așadar, retrospectiva mea subiectivă, un top mai degrabă neierarhizat al articolelor de pe MisesRo în 2021
Încep cu un material excepțional de la Vlad Topan, liderul academic al Institutului Mises. Ar trebui adaptat și tradus în engleză, dezvoltat într-o carte. Trebuie răspândit, trebuie să fie cât mai citit. E important.
Fără a menționa pandemia prezentă, pentru că este un text mai vechi, articolul despre frică al lui Robert Higgs este clasic și relevant:
Un articol care a iritat pe mulți liberali „clasici” de pe la noi, care au reușit să contorsioneze argumentele liberalismlui într-atât încât să justifice restricțiile corona. Lucrurile sunt exact pe dos, așa cum arată Birsen Filip:
În același spirit, Florin Rusu a scris acest comentariu ca răspuns la ideile uluitoare despre principii ale unor intelectuali de la noi:
Și tot în același spirit, Nicolae Steinhardt despre apucăturile noastre intelectuale încă din perioada interbelică. Conține acel pasaj despre totalitarismul sanitar atât de actual încât mulți au crezut că e fake:
Și această analiză din perspectivă libertariană a restricțiilor, făcută de Mihai Tănăsuică:
Andreas Stamate-Ștefan a pus, de asemenea, pandemia în perspectivă liberală:
Sau comentariul lui Costel Stăvărache, tranșant ca întotdeauna, despre actuala obligativitate de facto a vaccinării:
Și, de nelipsit dintr-o perspectivă 2021, o discuție despre cazul Suediei, pus în contextul Prohibiției de Johan Anderberg:
În fine, analiza sistematică, economică și sociologică a lui Huerta de Soto:
Lăsând tema pandemiei, un text clasic despre libertate, responsabilitate individuală, piață liberă și capitalism, scris de Frank Chodorov:
Un alt clasic, scris de Isabel Paterson, o gânditoare libertariană americană din aceeași epocă:
În 2021 s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea unui nou regim monetar, sub care încă trăim, dar care nu poate dura la nesfârșit, pentru că suferă de o instabilitate inerentă. Thorstein Polleit despre crima din 1971:
Pe aceeași temă, unul din multele articole excelente pe care Mihai Macovei le-a publicat anul acesta:
Am lăsat pe afară toate materialele de teorie economică și traducerile. Vom avea ocazia să mai vorbim despre ele.
Mai menționez două introduceri apărute în cărți tipărite, publicate anul acesta pe site.
Un studiu scris la nivelul cu care suntem obișnuiți de Vlad Topan, despre cultul ecologist:
Și, chiar dacă publicată inițial în vara anului 2020, introducerea mea la Manifestul libertarian, unde vorbesc și despre probleme care nu au făcut decât să se acutizeze de atunci:
Și la final, dar nu cel de pe urmă, ci dimpotrivă: articolul viral care a avut de departe cele mai multe vizualizări pe MisesRo în 2021, bilanțul făcut de Valentin Berceanu la un an de pandemie:
Iar tema pandemiei? Nu, sper să nu. E clar că greutatea a trecut, acum rămâne doar inerția molohului, pe care trebuie să-l respingem.
De mâine e 2022. În câteva săptămâni avem Pledoariile incomode ale lui Walter Block. Apoi, pentru 2 martie ne pregătim cu Etica libertății, pentru că e Ziua Rothbard și se împlinesc 40 de ani de la publicarea tratatului său de drept libertarian. În toamnă, de Ziua Mises, Socialismul și Un veac de imposibilitate, pentru că așa și e: un veac de când s-a publicat tratatul misesian și încă doi ani de la publicarea articolului revoluționar despre imposibilitatea calculului economic în socialism.
Între timp alte titluri cărora le-a venit vremea să fie tipărite. Și alte lucruri.
Vă urăm un 2022 incomparabil mai bun decât ultimii doi!
(Pentru că, nu-i așa, baza de comparație este anul 2019, așa cum ne învață și politicienii care-l folosesc pentru creșterea țintelor de taxare, ignorând ceea ce au distrus în 2020 și 2021.)
Mulțumesc și mulțumim din inimă tuturor celor care au pus umărul la ceea ce a însemnat MisesRo în 2021 și la ce va fi de mâine!
La mulți ani!
Să avem un 2022 strălucit!
