Dreptul de a nu fi egali în faţa legii fiscale
Disputa recentă cu privire la egalitatea în faţa legii fiscale face necesare câteva clarificări de natură economică şi etică. A susţine egalitatea în faţa legii fiscale presupune o concesie riscantă spectrului de stânga. Nu că am trăi vremuri în care aceste concesii nu se fac sau că nu sunt dezirabile politic, însă rolul economistului liberal este să atragă atenţia asupra lor. Mai ales în vremuri în care există confuzie ideologică la tot pasul, şi mai ales când confuzia ideologică e ridicată la rang de virtute politică de către unele partide.
Pledoarie împotriva cotei unice
Care este atunci taxa „echitabilă”? Cred că acest concept pur şi simplu nu este aplicabil. Tot ce ştiu e că în calitate de contribuabil mi-ar plăcea să-mi văd taxele oricât de mici posibil. Sugerez atunci să încetăm căutarea imposibilă a echităţii în taxare şi să încercăm să ajungem la taxe oricât de mici posibil. Pentru cine? Pentru oricine. …
În loc să ne îngrijorăm de distribuţia „echitabilă” a taxelor sau de – ceea ce se presupune a fi acelaşi lucru – alocarea egală a suferinţei fiscale, trebuie să ne propunem să minimizăm suferinţa fiscală oricât de mult posibil. Şi dacă abordăm problema în felul acesta, ne va fi uşor să găsim un acord mai mare. Mai degrabă decât să descoperim dacă o taxă pe venit proporţională, degresivă, regresivă sau progresivă este „echitabilă”, putem descoperi că suntem de acord cu reducerea taxelor asupra tuturor.
„Votaţi-mă, căci în fond vă aduc pacea!” Ce fel de pace?
În campania electorală tocmai încheiată, gradul tot mai scăzut de liberalism economic al Europei nu a fost atacat practic de niciun partid sau politician. În mod practic, niciun politician român de dreapta nu-şi asumă un minim discurs despre pericolul statului asistenţial european (şi nici român), în timp ce toţi (de la stânga la dreapta) admit necesitatea unei Europe unite. Unite în ce? Am înţeles, unite în pace, dar odată cu concluzia asta aş vrea să observăm măcar că am debarcat de pe poziţia UE ca creator de bunăstare.
Explicaţii hayekiene la problema ostilităţii faţă de comerţ şi comercianţi
În lucrarea The Fatal Conceit (1988), Friedrich Hayek oferă câteva explicaţii interesante la atitudinea relativ ostilă, în general, faţă de comerţ şi comercianţi. În esenţă, aceştia n-au avut parte de o atitudine favorabilă de-alungul istoriei dintr-un motiv legat de misteriozitatea şi necunoaşterea legilor care guvernează fenomenul comercial. Sau chiar o anumită teamă de aceste legi.
15. O strategie pentru libertate
Iată-ne, aşadar, în posesia noului liberalism: un corp al adevărului, al teoriei sănătoase, aplicabil problemelor noastre politice. Dar, acum, că suntem în posesia adevărului, cum putem obţine victoria? Ne confruntăm cu marea problemă strategică pe care au avut-o toate crezurile „radicale” de-a lungul istoriei: cum putem ajunge de aici, acolo? Din lumea noastră imperfectă, plină de etatism, la marele ţel al libertăţii.
14. Războiul şi politica externă
Mulţi liberali nu se simt în largul lor în chestiuni de politică externă şi preferă să îşi dedice energiile fie problemelor fundamentale de teorie liberală, fie unor griji „interne”, precum piaţa liberă sau privatizarea serviciilor poştale şi a celor de salubritate. Totuşi, atacarea războiului sau a politicii externe războinice este de o importanţă crucială pentru liberali, din două motive importante.
Prefaţă la Acţiunea Umană
Pentru cei care vor să îşi asume riscuri împreună cu prefaţatorul, propunem următorul plan de bătaie: (1) mai întâi vom prezenta pe scurt biografia autorului, urmată de o trecere în revistă (de asemenea foarte succintă) a principalelor opere şi teme atinse; (2) apoi vom încerca să prezentăm esenţa viziunii economice misesiene, aşa cum transpare şi din (mai ales din) Acţiunea umană, rezumând-o la o formulă cât mai scurtă cu putinţă, pe care totuşi o vom comenta; (3) în ultima parte vom prezenta un mini ghid de lectură aplicat concret pe structura şi conţinutul tratatului misesian.
13. Conservare, ecologie şi creştere
Problema reală este căpuşarea investirii productive a capitalului prin taxe, restricţii şi contracte guvernamentale cu care se risipesc banii publici, inclusiv pe proiecte falimentare din domeniul militar sau spaţial. Mai mult, oamenii de ştiinţă şi inginerii, care sunt o resursă tehnică preţioasă, sunt din ce în ce mai intens deturnaţi către stat, în loc să folosească producţiei de bunuri de consum „civile”. Avem nevoie ca statul să se dea la o parte, să-şi înlăture incubul taxării şi cheltuielilor din economie şi să permită ca resursele productive şi tehnice să fie din nou direcţionate pe de-a-ntregul către creşterea bunăstării maselor de consumatori. Ne trebuie creştere, niveluri de trai mai înalte şi tehnologia şi înzestrarea cu bunuri de capital care satisfac nevoile şi cerinţele consumatorilor; dar nu putem obţine aceste lucruri decât înlăturând incubul etatismului şi permiţând energiilor tuturor oamenilor să se exprime liber în economia pieţei libere.
Rising Inequality and Slowing Productivity Have a Common Driver: Government Intervention
Starting with Thomas Piketty and moving to more moderate positions, such as those held by the OECD, a growing chorus of alarmist voices decries the rising economic inequality in the Western world and especially in the United States. Surprisingly enough, the same mainstream analysts complain about the anaemic growth of labour productivity without seeing the correct link between the two.
Despre rolul esenţial al capitalului străin pentru economiile emergente
Sub acest titlu care aparţine editorului, vă oferim un extras din capitolul XVIII al tratatului Acţiunea umană. Subliniază necesitatea unor fundamente ideologice pentru acceptarea investiţiilor străine, istoria şi importanţa capitalului străin pentru economiile subdezvoltate sau emergente. De asemenea, ilustrează consecinţele sumbre ale retragerii capitalului străin şi ale fugii celui autohton spre economii mai primitoare. Îl postăm astăzi în lumina atacaurilor pe care guvernul plănuieşte să le dea capitalului (preponderent străin) şi economiei de piaţă a României.
