Pașapoartele de vaccinare și paternalismul medical

Pașapoartele de vaccinare și paternalismul medical

Traducere de Valentin Berceanu după articolul apărut inițial pe Mises.org la 14 mai 2021.

Pașapoartele de vaccinare au fost implementate sau sunt încă în faza de dezvoltare într-un număr de țări din jurul lumii. În februarie 2021, Israel a introdus „Pașaportul Verde” care intră în vigoare în săptămâna în care o persoană își primește a doua doză de vaccin și expiră după șase luni. A fost urmat apoi de China care a lansat „Certificatul de Sănătate pentru Călătorii Internaționale” tot în format digital, în martie. În continuare, în aprilie, Danemarca a implementat aplicația proprie cu aceeași funcționalitate „Coronapass” și Estonia a introdus „VaccineGuard”. Deși guvernul federal al SUA a declarat recent că ideea unui pașaport de vaccinare național nu prezintă interes, statul New York deja a lansat aplicația proprie numită „Excelsior Pass” și alte câteva state dezvoltă programe similare, în timp ce Dakota de Sud, Montana, Idaho, Utah, Florida, Texas și Arizona au interzis folosirea pașapoartelor pentru imunitatea la COVID-19 în interiorul propriilor granițe statale. Alte țări și-au anunțat intențiile de a lansa pașapoarte de vaccinare în viitorul apropiat, incluzând Regatul Unit al Marii Britanii, care va folosi o aplicație pentru smartphone administrată de NHS pe post de pașaport de vaccinare începând cu 17 mai, și Uniunea Europeană care plănuiește să „faciliteze libera circulație în interiorul UE cu „Certificatul Verde Digital” începând din iunie.

[N. tr: Între timp pe 1 iunie 2021 „Pașaportul Verde” din Israel a fost scos din uz pentru ca pe 29 iulie 2021 să fie reintrodus și pe 3 octombrie 2021 s-au schimbat condițiile de acordare a acestui „Pașaport Verde” în funcție de vaccinarea cu a treia doză. Pe 10 septembrie 2021 Coronapass a fost ultima măsură de restricție ridicată de Danermarca, însă începând de pe 12 noiembrie acesta a fost reintrodus. În Regatul Unit al Marii Britanii aplicația NHS a fost introdusă, dar nu au fost implementate restricții în baza ei, ultimul proiect de restricții fiind retras și din stare de proiect pe 12 septembrie 2021. Aplicația, însă, este încă în procedura de validare pentru a putea fi recunoscută de către statele Uniunii Europene. În UE, în următoarele țări există restricții mai mult sau mai puțin drastice legate fie de „Certificatul Verde Digital” UE, fie de o variantă a acestuia dezvoltată local: Austria, Belgia, Cipru, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Irlanda, Slovenia, Spania.]

Pe lângă interzicerea dreptului oamenilor de a călători (e.g. accesul în avion, în trenuri de mare viteză, cazarea la hotel etc.) aceste documente electronice sunt folosite deja pentru a restricționa accesul la evenimente sociale și culturale, pe stadioane, în săli de teatru, săli de concert și muzee. Cetățenilor nevaccinați de asemenea nu li se permite accesul într-o varietate de alte locuri și tipuri de afaceri precum săli de forță, cluburi de dans și de agrement, piscine, frizerii, săli de evenimente, saloane de tatuaj, restaurante și cafenele, printre altele. În fapt, implementarea pașapoartelor de vaccinare a dus la o situație în care guvernele protejează libertățile și drepturile persoanelor vaccinate în vreme ce le încalcă pe cele a persoanelor nevaccinate.

Scopul pașapoartelor de vaccinare, care se bazează pe noțiunea de „paternalism în domeniul sănătății” este de a constrânge oamenii să accepte injectarea cu vaccinurile experimentale care au fost promovate neîncetat, deja de multe luni, de către politicieni, de către mass-media și de către experți medicali numiți netransparent și nealeși de populație. Astfel că indivizii care nu se lasă „convinși” să se supună unor proceduri medicale nedorite de aceste tehnici sofisticate de propagandă se găsesc forțați să trăiască „o viață mai rea decât moartea” după suspendarea propriei libertăți și limitarea capacității de a se bucura de propria viață în interiorul sferelor lor sociale private. James M. Buchanan a avertizat despre măsurile guvernamentale coercitive care abolesc libertatea, argumentând că reglementările statului menite să protejeze indivizii și bazate pe „motive științifice” sunt „extrem de înșelătoare” pentru că statul, în esență, ajunge să folosească autoritatea științifică pentru a impune o valoare morală singulară asupra societății.[1] În mod similar, Robert D. Tollison și Richard E. Wagner au arătat că permisiunea acordată statului de a impune reglementări sub premisa protejării sănătății propriilor cetățeni reprezintă

o invitație deschisă pentru argumentațiile zilei de mâine despre costul social al consumului de zahăr, al consumului de grăsimi saturate, al rănilor obținute din activități recreaționale, al obezității etc. La capătul acestui drum nu se va regăsi o societate liberă ci una complet reglementată cu un singur fel de viață acceptat, acela prescris de paternaliștii sănătății.[2]

Milton Friedman, de asemenea, s-a opus „paternalismului sănătății” argumentând că dacă guvernul ar fi responsabil să ne protejeze sănătatea, „atunci logica dictează cu siguranță” că dacă trebuie să fim protejați „de efectele folosirii unor obiecte periculoase precum bicicletele și pistoalele cu capse, logica dictează interzicerea unor activități mult mai periculoase precum zborul cu deltaplanul, mersul cu motocicleta sau schiatul.[3] În propria opoziție la „paternalismul sănătății” Mises întreba:

de ce să limităm benevolența providențială a guvernului doar la protecția corpului unui individ? Nu este răul pe care un om și-l poate face propriei minți și propriului suflet mai dezastruos decât orice alt rău material al corpului? De ce să nu-l restricționăm de la a citi cărți rele și a vedea piese de teatru rele, de la a privi picturi și statui rele și de la a asculta muzică rea?[4]

Pașapoartele de vaccinare susțin ideea că oamenii pot și trebuie să fie constrânși să facă alegeri sănătoase, lucru ce ar fi condamnat ca „o formă de fascism sanitar” de către Hayek, Buchanan, Friedman, Mises și mulți alții care au contribuit la teoria libertății de-a lungul istoriei. De fapt, aceștia ar fi spus cel mai probabil că pașapoartele de vaccinare elimină libertatea pentru că permit unei autorități externe să intervină deliberat în viețile persoanelor nevaccinate în moduri care împiedică aceste persoane să-și mai atingă scopurile și să-și urmeze interesele personale. Spre exemplu, Hayek, Buchanan, Friedman și Mises defineau libertatea ca „absența agresării omului de către semenii săi”. Cu aceasta în minte, ei au avertizat că un pericol primordial la adresa libertății o reprezintă orice formă de putere centralizată care intervine în sferele private ale indivizilor și implementează politici menite să obțină un scop predeterminat bazat pe o opinie extrasă de la experți științifici.

Libertatea de a nu fi supus coerciției, concept cunoscut și ca libertate negativă („libertatea de a nu face ceva”), era extrem de prețuită de Locke, Constant, Tocqueville, Hobbes, Bentham, Hayek, Mises, Friedman și Buchanan, pe lângă mulți alți gânditori liberali. Toți acești gânditori remarcabili au căutat răspunsul la următoarea întrebare: „Cât de mult să fiu guvernat?”.[5] Acest răspuns, în mare parte, a reprezentat o reacție împotriva statelor și a conducătorilor tiranici și despotici. Adepții conceptului de libertate negativă credeau că „trebuie să existe mereu o frontieră între sfera publică și cea privată și că indivizii trebuie să fie întotdeauna liberi să facă orice doresc atunci când sunt în sfera lor privată”.[6] Cu toate acestea, implementarea pașapoartelor de vaccinare ar însemna în esență că sferele individuale private nu există în accepțiunea guvernelor și a așa-numiților experți pe sănătate. Exact acest lucru a fost prevăzut de Hayek atunci când a avertizat despre coerciție că va „deveni mult mai des întâlnită” dacă nu vor mai exista sfere private protejate.[7]

În lumina conceptului de libertate pentru care au militat Hayek, Buchanan, Friedman și Mises, pașapoartele de vaccinare violează de asemenea libertatea economică ce se referă la libertatea de a consuma, de a produce, de a schimba și de a coopera spontan și voluntar. Ei au crezut că dacă „cineva interzice libertatea omului de a-și determina propriul consum, acela îi va lua toate libertățile”.[8] Cu alte cuvine, dacă acțiunile coercitive ale statului au violat sau chiar eradicat libertatea economică, atunci libertatea în general va fi luată indivizilor, incluzând libertatea de exprimare, libertatea religiei, libertatea de a se întâlni și asocia, libertatea presei și libertatea intelectuală.

Conceptul libertății apărat de Hayek, Buchanan, Mises și Friedman era menit să apere „gradul maxim de libertate pentru fiecare individ în parte care este compatibil cu absența interferențelor dintre libertățile unui om și ale altuia”.[9] Pentru aceștia, o zonă mai mare de non-interferență și o paletă cât mai largă de opțiuni disponibile fiecărui individ reprezintă un grad mai mare de libertate. De nenumărate ori, acești gânditori liberali proeminenți au avertizat că pentru a avea libertate, puterea de coerciție a oricărei entități trebuia limitată, în special aceea a guvernului. Ei au avut încredere că sistemul legislativ va fi pavăză îndeajuns pentru a preveni alunecarea pe „drumul către servitute” (drumul către absența libertății), nepermițând autorităților statale să își aroge puteri nelimitate pe care să le folosească apoi după bunul plac. Din păcate, de la începutul pandemiei, sistemele legislative din țară după țară au eșuat în a proteja sferele private ale indivizilor de interferența sau coerciția venite din partea statului.

În această pandemie, majoritatea planetară a fost supusă unei implementări rapide și bruște a măsurilor grăbite, prost gândite și fundamentate, bazate pe designul incompetent și ne-experimentat al planificatorilor centrali etatici. Aceste decizii s-au luat prea des doar consultând o mână de consultanți medicali care nu au competențe în domenii precum științele politice, economia, științele sociale, finanțele, istoria, demografia, psihologia, filosofia, etica, antropologia și legislația, oricare dintre ele oferind perspective și considerații asupra deciziilor ce afectează societatea întreagă și binele comun. În esență, politicienii, în cooperare cu consilierii lor pe sănătate care sunt numiți și nu aleși [deci nefiind investiți cu mandat popular – n.tr.], au reușit să preia controlul asupra întregii societăți și să o remodeleze pe parcursul unui efort ratat de a atinge binele comun, fără să se preocupe de secolele de progres făcute de gânditorii liberali atunci când vine vorba de protejarea drepturilor și a libertăților indivizilor.

Acum, aceiași politicieni sunt hotărâți să impună pașapoartele de vaccinare, care au să extindă enorm puterea de oprimare a statului, în vreme ce vor marginaliza oamenii nevaccinați, suprimându-le drepturile și libertățile și furându-le abilitatea de a-și urmări propria fericire și realizare. Mai mult, aceste guverne opresive, în frunte cu liderii lor care cer aceste pașapoarte de vaccinare, nici măcar nu le prezintă acelora care refuză să fie injectați cu substanțe experimentale viitorul pe care li-l pregătesc:

Vei gândi ca mine sau vei muri, zise el. Nu ești liber să gândești așa cum eu sunt liber; viața ta, bunurile tale, totul va rămâne la tine; dar începând de azi tu ești un străin între noi. Îți vei păstra privilegiile de cetățean, dar îți vor deveni inutile. Dacă vei dori să fii cel ales de concetățenii tăi, ei nu te vor alege și dacă le vei cere doar să te stimeze, ei îți vor refuza și acest lucru. Vei rămâne între oameni, dar îți vei pierde dreptul la umanitate. Atunci când te vei apropia de semenii tăi, ei vor fugi de tine pentru că ești o ființă impură. Iar cei ce te cred fără de vină, până și ei te vor abandona, pentru că altfel lumea i-ar ostraciza și pe ei. Mergi în pace, te las în viață, dar îți las o viață mai rea decât moartea.[10]

Note:

  1. Buchanan, James M. 1986. ‘Politics and Meddlesome Preferences.’ În Smoking and Society, ed. Robert D. Tollison, 335–342. Toronto: Lexington Books, pp. 341.
  2. Tollison, Robert D., and Richard E. Wagner. 1992. The Economics of Smoking. London: Kluwer Academic Publishers, pp. x.
  3. Friedman, Milton, and Friedman, R.D. 1990 [1980]. Free to Choose: A Personal Statement. New York: Harcourt Brace Jovanovich, pp. 227.
  4. Mises, Ludwig von. 1998 [1949]. Human Action: A Treatise on Economics. Auburn: The Ludwig von Mises Institute, pp. 729 [în limba română, Acțiunea umană. Tratat de teorie economică – n.ed.].
  5. Berlin, Isaiah. 2002 [1969]. Incorporating Four Essays on Liberty. Edited by H. Hardy. Oxford: Oxford University Press, pp. 39.
  6. Filip, Birsen. 2020. The Rise of Neo-liberalism and the Decline of Freedom. (Parte a seriei de cărți Palgrave Insights into Apocalypse Economics). Cham: Palgrave Macmillan, pp. 40.
  7. Hayek, F. A. 2011 [1960]. The Constitution of Liberty: The Definitive Edition. Ed. Ronald Hamowy. Chicago: The University of Chicago Press, pp. 206.
  8. Mises, Ludwig von. 1998 [1949]. Human Action: A Treatise on Economics. Auburn: The Ludwig von Mises Institute, pp. 729.
  9. Filip, Birsen. Ibid. pp. 43.
  10. Tocqueville, Alexis de. 2010 [1835]. Democracy in America: Historical-Critical Edition of De la démocratie en Amérique, vol. 2. Ed. Eduardo Nolla, tradus din limba franceză de James T. Schleifer. A Bilingual French-English edition. Indianapolis: Liberty Fund, pp. 97.
Scris de
Birsen Filip
Discută

Autori

Arhivă

Newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru.

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?

Cuprins