Seminar Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor

Mihai-Vladimir Topan

John Maynard Keynes (1883-1946) este alături de Niccolò Machiavelli (1469-1527) și Bernard Mandeville (1670-1733), unul din corifeii modernității, atunci când aceasta este înțeleasă ca emancipare de moralitatea tradițională, mai ales în versiunea creștină a acesteia. Așa cum, după Machiavelli, rațiunea de stat covârșește moralitatea privată individuală când necesitatea o cere; sau, după Mandeville, viciile private sublimă, la nivel economico-societal, în beneficii publice (cu atât mai mult când sunt atent gestionate de la centru); și pentru Keynes, virtutea tradițională a cumpătării și prudenței, ipostaziată economic în actul economisirii (savings) sau în ideea de a nu te întinde mai mult decât permite plapuma (ideea „bugetelor echilibrate”, cu corolarul ocazional al „austerității”) este, contraintuitiv (și relevând o „eroare de compoziție”), nefastă când este practicată agregat la nivelul întregii economii și societăți. Keynes, prin urmare, a devenit un fel de darling al majorității politicienilor, iar keynesismul un fel de opțiune default a majorității celor care-și dau cu părerea în domeniul economic. O serie de locuri comune ale analizelor economice, vânturate ba de autorități (guverne, bănci centrale, ministere de resort, comisii de specialitate), ba de presa economică sau diverși analiști și consultanți cu pretenții de obiectivitate, științificitate, neutralitate sau caracter a-doctrinar și non-ideologic, nu sunt decât poncife keynesiste. Astfel, economia poate fi „sub potențial” sau „peste potențial” („supraîncălzită”); este important de urmărit percepția sau „sentimentele” mediului de afaceri („business sentiment”) cu privire la stadiul curent al economiei, dar mai ales anticipările cu privire la viitor, care au un fel de forță sui-generis de a se auto-potența, auto-confirma și auto-împlini cumva peste capul fundamentelor economice (dacă ni se permite exprimarea); inflația mică e bună, deflația de orice fel e rea; consumul poate fi un factor de creștere (eventual – când mai revine bunul simț – de creștere totuși „nesustenabilă”); deficitele bugetare nu contează prea mult; și, oricum, „pe termen lung toți suntem morți” (așa că preocuparea cu termenul lung e pentru învechiți, fraieri sau ciudați).

Totodată, Keynes face parte din galeria interesantă a autorilor mult citați, puțin citiți. Ideile lui, pragmatice și convenabile politic, sunt cunoscute la mâna a doua și a treia, circulând sub forma unor veritabile lozinci. Și, pe undeva, nu e de mirare. Confruntarea cu textul original keynesist, mai ales în cazul celei mai importante sale lucrări, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor, este un veritabil supliciu. E aproape un consens – atât al celor care-o apreciază, cât și al celor care nu o fac – că e scrisă execrabil. Tocmai de aceea, lectura ei necesită, de regulă, un tip de efort mai structurat și asistat. De aici și ideea acestui curs. Prin parcurgerea efectivă în echipă și sub îndrumare a textului magnum opus-ului keynesist, participanții vor asimila, pe cât se poate, mai ușor și mai clar ideile de bază ale alunecosului maestru, putând aprecia mai direct anvergura adesea supralicitată a acestuia. De asemenea, vor intra și în grupul mic și select al celor care l-au citit. Ca bonus, vor înțelege mai bine funcționarea sistemului economic, odată ce vor fi disecat una dintre cele mai perverse forme de critică la care a fost supus.

Cursul va presupune parcurgerea cu prezentare și discuții, în circa 20 de porții mici și digerabile (căci Keynes poate pica greu la stomac cititorului prea lacom și neprevenit), o dată la două săptămâni, a textului Teoriei generale. Perioada de desfășurare va fi octombrie 2019-iulie 2020.

Mai multe informații pe academiaprivata.ro

Economia pentru tineri între 12 și… 102 ani

Mihai-Vladimir Topan

Economia pentru tineri între 12 și… 102 ani cu „Aventurile lui Jonathan Gullible. O odisee a pieței libere” de Ken Schoolland

Ludwig von Mises a spus în repetate rânduri că economia este una dintre cele mai tinere științe. Acest lucru se vede și din faptul că nu este inclusă în corpul de studiu aferent culturii generale (clasele 1-12) decât sub forma unei singure materii (exceptând liceele cu profil economic). De asemenea – și ca o consecință a celor spuse anterior – nivelul de cultură economică generală al populației este destul de scăzut, raționamentele economice sănătoase neavând o circulație prea largă. Dimpotrivă, mai degrabă intuițiile – cel mai adesea eronate – sunt cele care guvernează opinia publică în problemele cu caracter economic. Or, una din caracteristicile economiei este și aceea că este foarte adesea contraintuitivă: intermediarii reduc costurile, nu le cresc; schimburile reciproc avantajoase nu pot fi cele echivalente; economiile coerente și coordonate nu sunt cele planificate, ci cele libere; cineva care este în termeni absoluți inferior ca eficiență în toate domeniile, are totuși avantaje comparative în domeniile în care inferioritatea sa este mai puțin pronunțată; politicile macroeconomice de stabilizare a economiei au, mai degrabă, efect destabilizator etc.

Un dezavantaj pedagogic al economiei – după cum poate se vede deja din exemplele de mai sus – este și faptul că e o știință abstractă. Acțiunea umană, nevoile, schimbul, banii, cererea și oferta, falimentul, criza etc., nu sunt noțiuni care să poată fi toate exemplificate simplu sau arătate în sala de clasă așa cum un medic chirurg poate indica organele corpului uman servindu-se de un manechin sau de un mulaj. Prin urmare, textele care transmit cunoștințe economice prin exemple cât mai vii sunt cu atât mai importante. De acest fel este și Aventurile lui Jonathan Gullible. O odisee a pieței libere a profesorului Ken Schooland din Hawaii. Prin intermediul unei povestiri în genul Călătoriilor lui Gulliver a lui Jonathan Swift, autorul introduce într-o manieră mai simplă și poate mai firească, servindu-se de instrumentul poveștilor, importante noțiuni economice – și în general de filozofie politică sau științe sociale. Astfel, fie că e vorba de risipa de resurse urmărind himera ocupării, sugerată prin arestarea și condamnarea femeii care a îndrăznit să taie copaci cu securea, „zădărnicind” eforturile meritorii ale unui grup de bărbați înarmați cu bețe; de tragedia comunelor, văzută la lucru în povestea bălții aparținând tuturor și nimănui anume, cu pește în curs de rapidă și inevitabilă epuizare; sau de întâlnirea cu periculoasa „bandă democratică” – prin intermediul călătoriei imaginare a lui Jonathan de-a lungul unei ciudate insule sunt explicate concepte economice, politice și sociale dintre cele mai fundamentale. Caracterul viu al întâmplărilor povestite favorizează întipărirea în minte a ideilor de bază, care pot astfel fi ușor înțelese, reținute și redescoperite ulterior în exemple din viața reală chiar și de către cei mai tineri învățăcei.

Prin urmare, îi așteptăm pe cei tineri (peste 12 ani) la o împrietenire cu economia. Cum vom utiliza și textul în engleză (în mod intenționat și programatic) – disponibil aici, vom pune o cărămidă și la abilitățile lingvistice. Și chiar dacă acest curs este dedicat în special tinerilor, nu-i vom respinge nici pe tinerii de vârstele a doua sau a treia, căci interacțiunea cu cei de alte vârste are la rândul ei proprietăți educative ignorate în școala modernă. Se vede din avion, credem, că acest produs educațional este dedicat și celor care se educă acasă sau în familie (homeschooleri). Vă așteptăm!

Mai multe informații aici.

Misterele activității bancare și ale crizelor economice

Mihai-Vladimir Topan

John Taylor Gatto spunea undeva că între deficiențele majore ale sistemului educațional contemporan se numără și aceea că nu îi pregătește pe tineri să înțeleagă și să se descurce în marile sisteme sociale care le vor marca, direct sau indirect, viața după școală: armata, biserica, poliția, fiscul, sistemul medical, parlamentul, guvernul, sistemul judiciar și în general autoritățile centrale, asociațiile de locatari, autoritățile locale, sistemul de pensii etc. În astfel de sisteme nestudiate și neînțelese, tinerii, altfel intens școlarizați, ajung ulterior în bună măsură cetățeni captivi. Cam ca niște veritabili hamsteri, agitându-se neputincioși și angoasați în roțile diverselor structuri sociale, la mila Domnului, în concurență și ea cu eforturile de tip antreprenoriat politic ale celor care, înțelegând sistemele, vor să le folosească pentru a trăi, vorba lui Frederic Bastiat, pe seama celorlalți.

Unul dintre aceste sisteme este și cel monetar-bancar. Astăzi aproape toată lumea are un card bancar de debit (și un cont bancar aferent); multă lume are credite ipotecare sau imobiliare sau de consum; mulți au (prin străinătăți) venituri în alte valute decât leul etc. Așa încât, fenomene precum inflația, cursul de schimb sau rata dobânzii le afectează cât se poate de direct avuția, veniturile și nivelul de trai. E, prin urmare, un semn de minorat intelectual (dar nu numai), a nu înțelege cât de cât cadrele în care se determină sau se formează aceste fenomene și magnitudini economice.

Programul Misterele activității bancare și ale crizelor economice le propune participanților parcurgerea și discutarea a două texte clasice ale tradiției austriece de analiză economică: Murray N. Rothbard, The Mystery of Banking și colecția editată de Richard M. Ebeling, intitulată The Austrian Theory of the Trade Cycle (cu texte scurte și la obiect din Mises, Rothbard, Hayek, Haberler și Garrison).

The Mystery of Banking este una dintre cărțile subestimate și sub utilizate ale lui Murray Rothbard. Așa cum Ce le-a făcut Statul banilor noștri? este probabil cea mai bună introducere în tema monedei, cartea aici propusă este cea mai scurtă și sigură rută de a înțelege, în interconectarea lor, banii, băncile comerciale și banca centrală. Subtilitățile greu accesibile ale teoriei monetare cumulate cu tehnicalitățile cu iz magico-tehnocrat ale activității bancare (ambele ridicate la pătrat când vine vorba de instituția modernă a băncii centrale) fac din acest domeniu un tărâm neprietenos, ostil. Iar opinia publică față cu el un tărâm fertil pentru neînțelegeri, mituri, erori mai mult sau mai puțin grosolane, laolaltă cu supărări când nu e cazul și cu totală lipsă de supărare acolo unde ar fi cazul. Ca în toate domeniile în care a scris, și-n acesta – poate mai ales în acesta – Rothbard vântură rapid ceața care obscurizează peisajul, punând repede și temeinic bazele înțelegerii banilor și a pieței pe care se formează prețul lor, adică puterea de cumpărare a banilor, prin jocul clasic între cererea și oferta de bani (la rândul lor, simplu și clar tratate și explicate). De asemenea, activitatea bancară este și ea explicată pornind de la operațiunile pure care-i dau sens (depozitarea și intermedierea de credit), dar și amestecarea acestora în formula contemporană de funcționare a sistemului, care poartă numele – cumva tabu – de rezerve fracționare. Cum acest tip de activitate bancară are probleme inerente de stabilitate și viabilitate, Rothbard are pregătit gata terenul de introducere a noțiunii de bancă centrală, care devine astfel instituție și pas logic necesare în viabilizarea sistemului. Dacă v-ați pus vreodată întrebări de tipul: trebuie necesarmente să existe o bancă centrală? dacă da, de ce anume? dacă nu, de ce au mai apărut, totuși? și, până la urmă cum au apărut primele și principalele bănci centrale? – atunci cartea lui Rothbard este locul unor răspunsuri clare, inteligibile și simple (în cel mai bun sens al cuvântului). Ea are de asemenea și multe alte discuții utile pe care nu e locul să le inventariem exhaustiv aici, dar care pot lumina semnificativ înțelegerea unor fenomene de la Bitcoin până la recent mult discutatul ROBOR.

Un beneficiu – inițial colateral, ulterior poate chiar central – al discuțiilor despre bani și activitate bancară este înțelegerea cauzelor crizelor economice din economia modernă. Cea mai coerentă explicație a fenomenului este, după părerea noastră, cea a Școlii Austriece. De aici și ce-a de a doua propunere din cadrul programului de mentorat: The Austrian Theory of the Trade Cycle (ed. Richard Ebeling). Din această perspectivă, la baza fenomenului modern al ciclurilor de afaceri nu stă nici lăcomia, nici vreo ciclicitate inerentă funcționării naturale a economiei (soluția comodă, și frauduloasă, prin care transformăm dilema în lămurire și întrebarea în propriul său răspuns) ci expansiunea creditului. Adică o ofertă de credit peste economisirea reală a populației. Discuțiile despre bani și bănci anterioare sunt în măsură să ne lămurească cum anume se întâmplă acest lucru. Descrierea acestei expansiuni – prin natura lucrurilor – nesustenabile a creditului, laolaltă cu implicațiile ei în structura producției și cu deznodământul inevitabil constituie substanța teoriei crizelor economice ciclice. Și poate că discutarea acestei teme este cu atât mai oportună, cu cât tot mai multă lume vorbește de iminența unei noi crize la nivel global.

Mai multe detalii aici.