Școlarizare sau educație? Un seminar după John Taylor Gatto, „Cum suntem imbecilizați (Dumbing Us Down)”

Institutul Mises

Prezentare seminar

John Taylor Gatto (n. 1935) este cunoscut în primul rând ca un sever critic al sistemelor moderne de învățământ public obligatoriu de stat, în special în principalele sale lucrări: Dumbing Us Down (1992), The Underground History of American Education (2000) sau Weapons of Mass Instruction (2009). Mai puțin discutate sunt propunerile sale pozitive, despre educația așa cum ar trebui să fie. Apariția ediției în limba română a cărții sale Cum suntem imbecilizați. Curriculumul ascuns al învățământului obligatoriu (Editura Anacronic, 2016) este un bun prilej de a revizita atât criticile, cât și sugestiile pozitive al lui Gatto. Ultimele sunt sintetizate cel mai bine de un program în paisprezece puncte elaborat de el pe baza observațiilor făcute în legătură cu un număr de școli de elită private din spațiul american care produc în mod regulat absolvenți care se descurcă foarte bine ulterior în viață, mulți ajungând lideri. În cadrul acestora se mai face încă educație cu roade bune, însă tocmai împotriva prescripțiilor generale pe care se fundamentează restul sistemului de învățământ. Astfel, în program se regăsesc: (1) teoria naturii umane așa cum se desprinde ea din istorie, filozofie, teologie și literatură; (2) abilități specifice alfabetizării active (nu doar audiat și citit, ci și scris și vorbit în public în mod repetat și sistematic); (3) înțelegerea formelor instituționale majore (sistemul de justiție, corporațiile, armata, sistemul de învățământ – la noi am putea adăuga cel puțin și biserica); (4) exersarea repetată a bunelor maniere și a politeții ca bază a oricăror relații, alianțe sau simple contacte viitoare; (5) efortul independent; (6) sportul solicitant fizic ca sursă de grație și eleganță, dar și ca practică în gestionarea durerii și a situațiilor de urgență; (7) o cât mai completă teorie de acces în orice loc și către orice persoană; (8) asumarea responsabilității – întotdeauna, și întotdeauna de livrat mai mult decât s-a cerut; (9) dezvoltarea unui cod personal de conduită (în producție, în comportament și moral); (10) familiarizarea cu arta mare (capital cultural); (11) dezvoltarea puterii de observație riguroasă și pătrunzătoare, inclusiv prin mijloace precum desenul; (12) abilitatea de a gestiona provocările de orice fel; (13) dezvoltarea obiceiului de a trage cu prudență concluziile ce se impun în diversele raționamente; și (14) dezvoltarea constantă a puterii de judecată precum și testarea permanentă a judecăților anterior făcute în lumina acurateței lor. E destul de limpede că școlile noastre publice bifează în cel mai bun caz un număr minim de elemente conținute în acest veritabil curriculum. De pe băncile școlii ies tineri îndopați cu „mate”, fizică și „info” care nu înțeleg natura oamenilor din jur, descurcându-se cu greu în situații mergând de la simpla conversație, trecând prin relaționări instituționale și culminând cu viața personală, căsătorie sau relația cu proprii părinți sau copii. Sau ies persoane care nu au nici cea mai mică idee despre instituțiile juridice și ordinea (sau dezordinea) de drept, pradă sigură a vreunui polițist țâfnos sau controlor fiscal impertinent (dacă n-o fi pleonasm), mereu temătoare și inadaptate. Și exemplele ar putea continua în lumina fiecărui punct dintre cele de mai sus.

Un element care ar putea completa fericit viziunea lui Gatto despre educație ar fi educația întru virtute morală și duhovnicească. E drept că menționează conduita morală (vezi punctul 9 din program) și că un fond de cumsecădenie și spirit comunitar subîntinde toate observațiile lui. Dar, totuși, e de conceput situația în care un machiavelic inteligent ar putea folosi observațiile lui pentru a educa lideri și absolvenți competenți în sens rău – adevărate profile demonice. Bunătatea, cumsecădenia, jertfelnicia, dragostea – și toate acestea bine înțelese – sunt capitalul nebăgat în seamă, dar indispensabil, al oricărei orânduiri sociale, iar educația nu poate și nu are voie să facă abstracție de asta.

Lector

Mihai-Vladimir Topan este fondator al Academiei Private, președinte al Institutului Ludwig von Mises – România, conferențiar universitar în cadrul Departamentului de Relații Economice Internaționale (ASE, București), Membru al Consiliului Științific al Centrului de Cercetări în Relații Economice Internaționale, membru fondator al Property and Freedom Society (Bodrum, Turcia), Romanian Senior Fellow al The Cobden Centre (Londra), Membru al Consiliului Consultativ al Centrului pentru Economie Politică și Afaceri Murray Rothbard, Alumnus al Colegiului Noua Europă (București). Doctor în economie și afaceri internaționale (2009) cu o teză despre Întreprinderea în afacerile internaționale. O abordare din perspectiva școlii austriece. Predă cursuri de politici economice comparate, concepte și principii economice, comerț internațional, politici comerciale, guvernanță corporativă și piețe financiare internaționale.

Cum se desfășoară întâlnirea?

Întâlnirea va consta într-o prezentare, urmată de o sesiune de întrebări și discuții. Numărul maxim de participanți înscriși este de 15.

Cursul se transmite și on-line live pentru cei ce nu pot ajunge fizic la curs.

Perioada de desfășurare a cursului

Întâlnirea va avea loc sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 10,00. Durata întâlnirii este de cca 3h/întâlnire.

Loc

Cursul se desfășoară la sediul Academiei Private pe Calea Călărașilor 161, et. 2, cam. 26, sector 2, București.

Preț

75 RON. Studenții și elevii beneficiează de reducere: 50 RON.

Înscriere

Pentru înscriere ne puteți contacta per e-mail la contact@academiaprivata.ro sau pe adresa

http://academiaprivata.ro/curs/scolarizare-sau-educatie/

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)