Sancțiunile și războiul economic

Invazia lui Putin în Ucraina a fost întâmpinată cu sancțiuni economice fără precedent din partea SUA și a aliaților săi pentru a paraliza capacitatea Rusiei de a purta războiul. Niciodată în istoria de după cel de-al Doilea Război Mondial o economie de mărimea Rusiei nu a mai fost penalizată cu o asemenea forță. În plus, sancțiunile ar putea rămâne în vigoare și după încheierea războiului și ar putea afecta și alte economii majore, în special China. În acest caz, sancțiunile actuale ar putea degenera într-un război economic pe termen mai lung, cu consecințe extrem de nefaste pentru productivitatea și bunăstarea globală.

Sancțiunile de amploare invită la contra-sancțiuni

Runda de sancțiuni impuse Rusiei în urma anexării Crimeei în 2014 s-a limitat la interdicții de călătorie și la înghețarea activelor anumitor oficiali ruși, precum și la interzicerea creditelor și a transferurilor de tehnologie către companiile petroliere și băncile rusești de stat. După invazia Ucrainei, pe lângă înghețarea activelor financiare ale oligarhilor ruși apropiați de regim, sancțiunile au fost intensificate în sectoarele tehnologiei, oțelului, energiei și financiar. SUA au oprit importurile de petrol și gaze rusești, iar UE dorește de asemenea reducerea drastică a dependenței sale de energia rusă. Mai multe bănci rusești au fost deconectate de la sistemul SWIFT și, cel mai important lucru, activele de rezervă ale Băncii Centrale a Rusiei (CBR) au fost înghețate, împreună cu accesul Rusiei la fondul său suveran de investiții. Experții estimează că Rusia a pierdut accesul la aproximativ 40% până la 60% din rezervele băncii centrale, evaluate la 640 de miliarde de dolari, care sunt deținute în economiile occidentale, ceea ce reprezintă o lovitură financiară uriașă. În plus, SUA au interzis tranzacționarea rezervelor de aur ale CBR, estimate la 136 de miliarde USD, adică încă 20% din totalul rezervelor sale valutare (graficul 1). Pe de altă parte, peste 500 de companii străine au anunțat că își suspendă în mod voluntar operațiunile sau că părăsesc complet piața rusă.

Graficul 1: Rezervele Băncii Centrale a Rusiei

Sursa: Intellinews

Rusia a comparat sancțiunile cu un „act de război”, a ripostat prin interzicerea exporturilor de anumite mărfuri și materii prime și a cerut plata în ruble pentru exporturile sale de energie, pentru a submina unele dintre sancțiunile financiare ale Occidentului. După închiderea reciprocă a spațiilor aeriene, aceasta a permis, de asemenea, companiilor aeriene rusești să reînregistreze și să opereze pe plan intern aproximativ 500 de avioane închiriate din străinătate, în valoare de aproximativ 10 miliarde de dolari, ceea ce echivalează cu confiscarea acestora. Mai mult, Rusia a amenințat că va naționaliza activele multinaționalelor care își suspendă operațiunile în țară. Se pare ca guvernul German i-a luat-o înainte, preluand deja controlul asupra sucursalei Gazprom din Germania.

Rusia găzduiește un stoc considerabil de investiții străine directe (ISD), în valoare de aproximativ 500 de miliarde USD, din care majoritatea, aproximativ 75%, provin din UE (în special din Cipru) și aproximativ 5% din SUA. În cazul în care SUA și aliații săi acționează pentru a confisca rezervele valutare ale Rusiei, aceasta din urmă ar putea confisca activele interne ale companiilor occidentale, care reprezintă aproximativ aceeași sumă. Rusia deține o sumă mai mică de investiții străine directe în străinătate, de aproximativ 390 de miliarde USD, care este probabil mai uniform repartizată între economiile occidentale și cele emergente. De asemenea, Rusia ar putea înceta să mai asigure serviciul datoriei externe dacă o parte din activele sale externe ar fi confiscate, mai ales ca Trezoreria SUA a interzis recent băncilor americane să mai transfere plăți în contul obligațiunilor de stat rusești. Datoria externă a Rusiei, de aproximativ 480 de miliarde USD, este, de asemenea, mare, din care aproape 100 de miliarde USD sunt datorate de guvern. Aceste cifre ilustrează foarte bine faptul că mizele financiare ar fi foarte mari în cazul confiscării activelor și al neîndeplinirii obligațiilor contractuale, fără a mai menționa consecințele grave ale descurajării viitoarelor schimburi comerciale și investiții.

Sancțiunile ca încălcare a drepturilor de proprietate

Tipul și amploarea sancțiunilor financiare aplicate până în prezent depășesc un război comercial obișnuit. Boicotarea produselor străine, a piețelor și a operațiunilor comerciale din străinătate poate fi dureroasă din punct de vedere economic, dar sunt acțiuni legitime care nu încalcă drepturile de proprietate privată. Pe de altă parte, interzicerea directă sau indirectă de către guvern a comerțului exterior și a activităților de afaceri nu numai că încalcă drepturile de proprietate privată, dar sunt și mai dăunătoare din punct de vedere economic, având în vedere amploarea lor mai mare. Sechestrarea și confiscarea totală a activelor străine par și mai dăunătoare din punct de vedere al drepturilor de proprietate, dacă nu sunt rezultatul unor hotărâri judecătorești legitime sau al unor contracte și tratate internaționale, cum ar fi rezoluțiile ONU. Doar în astfel de cazuri aceste măsuri ar respecta atât litera, cât și spiritul Constituției SUA.

Părțile afectate puternic de sancțiuni s-au plâns deja că au fost furate sau chiar jefuite. Și indiferent cine are de pierdut mai mult din exproprierile reciproce, acestea pot duce cu ușurință la o nouă escaladare a sancțiunilor și, în cele din urmă, la un război economic în toată regula. Încălcarea de astăzi a contractelor și a drepturilor de proprietate va afecta cel mai probabil încrederea în afacerile, comerțul și investițiile din viitor. Țări precum China, Arabia Saudită și India iau deja în considerare posibilitatea de a renunța la dolarul american în tranzacțiile internaționale, fie pentru a evita sancțiunile actuale, fie pentru a se pregăti pentru eventualele sancțiuni viitoare.

Simple sancțiuni sau prevestiri ale unui război economic?

Până în prezent, impactul sancțiunilor nu a subminat voința Rusiei de a continua războiul. În pofida scăderii exporturilor de hidrocarburi către economiile occidentale, excedentul de cont curent al Rusiei a crescut la 39 de miliarde de dolari în ianuarie-februarie anul acesta, de la 15 miliarde de dolari cu un an înainte, pe seama creșterii prețurilor la energie și a comprimării importurilor. De asemenea, rubla a recuperat aproape toate pierderile suferite în raport cu dolarul american atunci când au fost anunțate sancțiunile. Presiunea asupra conturilor externe și a economiei va crește pe măsură ce Occidentul își va reduce dependența energetică față de Rusia, dar exporturile de energie și de mărfuri ale acesteia din urmă vor găsi cel mai probabil alte piețe de desfacere în economiile emergente. Interdependențele economice nu pot fi anulate peste noapte, iar piețele vor redirecționa fluxurile comerciale internaționale pentru a reduce costul economic al sancțiunilor.

Președintele Biden nu mai susține că sancțiunile economice ar funcționa pe termen scurt, dar dorește în continuare să le mențină în vigoare pentru mult mai mult timp. Este foarte posibil ca activele rusești confiscate să fie păstrate pentru a acoperi viitoarele reparații de război în favoarea Ucrainei sau ca sancțiunile să fie aplicate atâta timp cât Putin rămâne la putere. Nici alți aliați ai SUA, precum Marea Britanie, nu se grăbesc să ridice sancțiunile imediat ce războiul se va opri. În plus, sancțiunile nu sunt atât de eficiente pe cât se spera, deoarece Rusia continuă relațiile comerciale cu alte economii emergente care, împreună, reprezintă în prezent aproximativ 40% din PIB-ul mondial (FMI, 2021). SUA și aliații săi au exercitat presiuni asupra Chinei, Indiei și altor state care nu au condamnat Rusia sau nu au aplicat sancțiuni economice, amenințându-le, de asemenea, cu sancțiuni secundare, dar majoritatea au rămas pe poziții până acum. Chiar și partenerii SUA din Orientul Mijlociu au ignorat apelurile lui Biden de a pompa mai mult petrol pentru a îmblânzi prețul combustibililor.

Nu este exclus ca războiul economic împotriva Rusiei să se extindă în cele din urmă la China și alte țări prin intermediul sancțiunilor secundare și al animozității politice crescânde. Deja înainte de invazia Rusiei în Ucraina, SUA se aflau într-un război comercial și tehnologic împotriva Chinei. Țările UE au adoptat, de asemenea, o poziție mai dură împotriva Chinei, renunțând la un acord de investiții și examinând mai atent transferurile de tehnologie. O decuplare a economiei mondiale în două blocuri opuse de regimuri „democratice” și „autocratice” nu mai pare o perspectivă atât de îndepărtată. Anumiți lideri occidentali ar putea chiar să o salute ca fiind singura „soluție” pentru a contracara concurența economică tot mai mare din partea economiilor emergente cu creștere rapidă (graficul 2).

Graficul 2: Creșterea PIB-ului real

Sursă: FMI World Economic Outlook

Deglobalizarea ar avea consecințe economice dezastruoase

Pe termen scurt, războiul din Ucraina va avea probabil un impact negativ sever asupra economiei mondiale. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) estimează că economiile Ucrainei și Rusiei se vor contracta cu 20% și, respectiv, 10% în 2022, iar creșterea PIB-ului real va încetini în medie cu 2,5 puncte procentuale în regiunile în care operează, și anume Europa de Est, Centrală și de Sud-Est, Asia Centrală, Turcia și sudul și estul Mediteranei. Banca Mondială a avertizat, de asemenea, că războiul din Ucraina va împinge milioane de oameni în sărăcie, iar zeci de țări sărace vor intra într-o criză a datoriilor.

Însă consecințele pe termen lung ale sancțiunilor vor fi probabil mult mai grave, în special dacă se vor transforma într-un război economic mai amplu. Este de așteptat ca sancțiunile și daunele lor asupra încrederii mediului de afaceri să reducă foarte mult comerțul și investițiile Rusiei cu Occidentul pentru decenii la rând. De asemenea, războiul a pus din nou sub semnul întrebării fiabilitatea lanțurilor de aprovizionare globale și a întărit apelurile anterioare pentru dezvoltarea industriilor strategice pe plan intern și consolidarea suveranității economice. În cazul în care procesul de globalizare din ultimele trei decenii s-a încheiat și sancțiunile actuale se transformă într-un război economic global, pierderea de productivitate ca urmare a dezmembrării diviziunii internaționale a muncii poate fi substanțială. Un studiu recent a constatat că o creștere de 1% a globalizării economice a crescut productivitatea cu 0,5% în țările OCDE pe termen lung. Deglobalizarea ar reduce atât productivitatea, cât și ratele de creștere ale PIB-ului real într-un mod similar.

Sancțiunile mari servesc, de asemenea, în mod util intereselor mai puțin vizibile ale statelor, ceea ce le face, de asemenea, greu de ridicat. Embargoul asupra energiei rusești, care a dus la creșterea prețurilor la petrol și gaze, ajută la accelerarea tranziției de la energia fosilă, dar crește costurile sociale ale punerii în aplicare rapide a planurilor de „Green Deal”. Impulsul pentru reînarmare crește cheltuielile publice și impozitarea, de obicei în beneficiul complexului militar-industrial. Pe lângă pierderea nefericită de vieți omenești, suferința imensă și distrugerea economică, războaiele merg mână în mână cu o înăsprire a controlului guvernamental asupra libertăților civile și cu diluarea drepturilor omului.

Rothbard a recunoscut prea bine acest lucru atunci când și-a expus poziția libertariană împotriva tuturor războaielor purtate de stat. În ciuda tuturor bunelor intenții, este aproape inevitabil ca orice război interstatal să implice agresarea persoanelor private și a proprietății acestora de fiecare parte a conflictului, fie prin acțiuni militare, fie prin încorporarea obligatorie sau prin impozitare. Prin urmare, el solicită încheierea rapidă a oricărui război și avertizează că „tirania internă … este însoțitorul inevitabil al războiului dintre state, o tiranie care de obicei persistă mult timp după ce războiul s-a încheiat” (Etica libertății, pp 196).

Scris de
Mihai Macovei
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru.

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?