Dacă nu erau de ajuns cele 558 de taxe, impozite și tarife care agresează continuu, pe toate planurile și la toate nivelurile activitățile economice din România, cuprinși de o grijă deosebită pentru cetățenii acestei patrii, guvernanții se gândesc ca din martie 2010 să introducă o nouă măsură „benefică sistemului”: taxarea „persoanelor juridice care produc, importă sau prepară alimente nerecomandate cu conținut crescut de sare, grăsimi, zahăr, cu aditivi alimentari”. Astfel taxa se va aplica: „1. pentru produsele tip fast-food, produse de patiserie-cofetărie, snacksuri si chipsuri; 2. pentru băuturi răcoritoare cu excepția apei plate îmbuteliate sau apei minerale îmbuteliate și a sucurilor naturale proaspete din fructe si legume” Și totul pentru un scop nobil – „sănătatea publică” – firește, înțeleasă global (în cea mai „sănătoasă” logică guvernamentală).
Aflăm din documentul oficial emis de Ministerul Sănătății că noua taxă vizează „nutriția sănătoasă și combaterea obezității” și “prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc alimentari”, precum și “adoptarea unui comportament alimentar sănătos și a unui stil de viață sănătos.” Aflăm în continuare că Ministerul Sănătății a recepționat cu succes mesajul politicilor Uniunii Europene “în materie de sănătate publică, o dietă echilibrată și practicarea regulată a exercițiilor fizice reprezentand factori esențiali pentru menținerea unei stări bune a sănătății”. Citim în continuare despre consecințele adoptării actului normativ: “Din punct de vedere al sănătății: scăderea riscului de îmbolnăvire prin factori de risc alimentari, alimentația nesănătoasă ducând la obezitate, dislipidemii – modificări ale nivelului grăsimilor în sânge, diabet zaharat, cancer – în special cancer de colon și cancer de vezică urinară, boli cardiovasculare, infarct miocardic, hipertensiune arterială, boli cerebrovasculare – accidente vasculare cerebrale. Din punct de vedere economic: alimentația nesănătoasă duce la creșterea îmbolnăvirilor și implicit la creșterea cheltuielilor de sănătate, reducerea productivității, scăderea capacității de muncă, scăderea calității vieții, scăderea speranței de viață.”
Un observator superficial ar putea afirma că toate aceste scopuri “nobile” sunt urmărite de către Ministerul Sănătății pentru că această instituție publică (la fel ca toate celelalte instituții publice în frunte cu statul) “muncește” și “investește” în interesul cetățeanului și astfel se luptă pentru sănătatea lui. Bineînțeles, ar fi dezamăgit să afle că lucrurile stau exact pe dos. Ca să afle acest lucru nu trebuie decât să realizeze că ministrul “sănătății”, ministrul “finanțelor publice” și ministrul “justiției” care au avizat documentul precum și parlamentul care va adopta proiectul de lege, nu sunt decât instrumentele agresiunii instituționalizate etatice. Activitatea statului nu este de a investi și de a produce ceva. Activitatea statului este de a consuma iar consecința: creșterea sa (dacă vreți, obezitatea sa în sensul extinderii birocrației și a controlului ierarhic etatist asupra tuturor activităților libere din societate). Tot venitul statului provine din exproprierea bunurilor aflate în proprietatea privată a unor persoane care au dobândit aceste bunuri neagresând pe nimeni ci prin muncă și efort propriu (sau dobândite în urma schimbului liber de bunuri cu alte persoane). În speță, taxa pe fast-food și pe celelalte bunuri nu este decât o agresiune asupra firmelor și companiilor care comercializează bunuri de consum tip fast-food și bunuri de consum de celalalte tipuri. Singurul scop urmărit de către stat prin această taxă este o nouă sursă de venit la buget.
Efectele economice reale sunt complet altele decât cele declarate de “economiștii” de serviciu care au redactat acest document oficial. În urma taxării, costurile de producție pentru bunurile respective cresc. Cu alte cuvinte, este mai costisitor să produci un hamburger cu taxare decât ar fi fost în absența taxării. Producția de hamburgeri va fi astfel redusă, mai puțini consumatori vor ajunge la hamburgeri. Același efect are loc pentru fiecare bun vizat de taxare. Rezultă o scădere a producției de bunuri tocmai ca efect al taxării. Acest fenomen nu este fără urmări în privința forței de muncă angajate în producția acestor bunuri. O parte a angajaților acestor companii vor rămâne fără loc de muncă. Și acum întrebare: cum își întreține sănătatea un om dacă se îmbolnăvește și nu are bani pentru că nu are loc de muncă? Are grijă ministrul “sănătății”, Atilla Cseke de el? Sau “instituțiile abilitate”? Sau populația rămasă fără loc de muncă în industria fast-food este “neglijabilă” la nivel “macro”? Bineînțeles, actorii economici cei mai expuși sunt firmele mici de patiserie și fast-food care vor fi măturate pur și simplu de pe piață cu noua taxă dacă nu vor continua să funcționeze la “negru”.
Pe de altă parte, este greșit să se creadă că în mod necesar taxând hamburgerii și băuturile carbogazoase, populația va mânca și va bea mai “sănătos”, după cum este greșit să se creadă că “taxa pe viciu” adică taxa pe producția de bunuri (tutun și alcool) determină populația să nu mai fumeze și/sau să nu mai bea alcool. Populația va continua (dacă preferă) să manânce la fast-food, să fumeze, să bea cheltuind mai mult pe aceste bunuri și mai puțin pe alte bunuri (inclusiv pe servicii medicale) văzute ca fiind “sănătoase” și care sunt “recomandate” de comisiile de specialitate guvernamentale. Astfel, costurile sunt socializate la consumatori. Cu o anumită sumă de bani o persoană putea cumpăra și un hamburger și un pachet de țigări pe lângă alte produse înainte de taxare. Acum, cu prețurile crescute ca urmare a taxării dar intenționând în continuare să cumpere un hamburger și un pachet de țigări, persoana va renunța la alte produse pe care le-ar fi luat pe lângă hamburger și țigări în absența taxării. Deci, nu rezultă în mod necesar că taxând producătorii de mâncare fast-food sau de tutun populația nu va mai consuma aceste produse.
Scopul declarat de ministrul Cseke este finanțarea din fondurile obținute prin taxare a unor programe naționale de sănătate. Nu este nicio îndoială că diverse taxe existente deja alimentează bugetul “Sănătății”. Am putea să întrebăm care sunt rezultatele? Spitale execrabile, cadre medicale valoroase care pleacă în alte țări, servicii medicale de proastă calitate etc. Însă o taxă în plus ne va face mai sănătoși pentru că vom avea mai multe ambulanțe, o mai bună tehnologie medicală iar cadrele medicale vor avea salarii mai mari. O incursiune teoretică în natura sistemului birocratic și o cercetare empirică asupra a ceea ce se întâmplă deja în orice sector public ar trebui să ne facă mai atenți înainte de a trage asemenea concluzii.
Atitudinea guvernanților este sfidătoare, de castă: numai noi știm ceea ce este bine și ceea ce este rău pentru voi! Voi sunteți niște ignoranți! Cu alte cuvinte, cei taxați și controlați, proștii, nu sunt capabili să facă distincția dintre ceea ce este bine și rău pentru ei. Trebuie să le spună Uniunea Europeană de la Bruxelles sau Atilla Cseke, cârmuitorul Sănătății Globale de la București, ce trebuie, cât trebuie și cum trebuie să mănânce și pe ce este bine sau este rău să cheltuiască banii. Aceste măsuri sunt expresia concepției ingineriei sociale care consideră populația un sistem ce poate fi manevrat întocmai ca un mecanism fiziologic: dacă administrăm A unități de substanță B în sistem, păstrând constanți alți factori avem de-a face cu efectele X, Y, Z. Să le aducă cineva aminte acestor ingineri sociali că este vorba de oameni și de alegerile lor libere atunci când cumpără sau nu un produs și că acești oameni sunt capabili să înțeleagă ce este bine și ce este rău pentru ei. Inginerii sociali în persoanele lui Cseke, Vlădescu sau Predoiu care au avizat acest document se consideră unicii oameni capabili de acțiune și intervenție, restul populației este materialul pe care se experimentează. Aceste aspecte sunt valabile pentru orice intervenție etatistă în sfera privată de acțiune individuală liberă.
Am putea crede că statul este, în cazul taxării fast food, orientat pe termen lung: vrea să administreze viețile unor oameni sănătoși, deci cu viață lungă, cu putere de muncă, productivi pentru a-i putea jefui prin taxe în continuare. Numai că sănătatea populației este inexistentă pe lista priorităților reale ale politicienilor (deși toți declară că acționează energic altruist pentru suferințele poporului cu scopul de a obține voturi). Este caracteristic politicienilor din democrație să fie orientați pe termen scurt și să-și obțină veniturile prin taxe (și alte metode), expropriindu-i pe “vicioși” cât mai repede pentru a-și putea plăti sponsorii din campaniile electorale și a împărți prada cu partenerii de guvernare pentru servicii politice reciproce pe anii rămași de mandat.
Desen de Răzvan Mihalcea.
