Mișcarea austro-libertariană are cele mai bune idei. Acestea continuă să fie discutate, elaborate și apărate intelectual. Dar cum pot fi puse în aplicare ideile corecte? La ce bun să ai dreptate dacă realitatea este de stânga? De fapt, cea mai mare parte a populației, sau cel puțin a opiniei publice, pare să se îndrepte din ce în ce mai mult spre stânga, practicând cultura anulării, isterie climatică, cerând un stat asistențial tentacular și taxe și impozite din ce în ce mai mari.
Ideile și teoriile corecte există, dar nu au fost încă puse cu succes în practică. Cum se poate schimba acest lucru? Bineînțeles, ideile sunt importante, dar ele trebuie, de asemenea, diseminate, de jos în sus, de la bază. Este un proces anevoios. Și s-au înregistrat progrese incontestabile în ultimii ani. Cu toate acestea, zeitgeistul de stânga se rostogolește aproape nestingherit peste libertățile cetățenilor; cel mai șocant a fost în timpul crizei Covid. Stânga încearcă să prezinte pe oricine se opune zeitgeistului ca fiind extremist sau chiar nazist.
În acest context, cum poate arăta o strategie de succes? Murray Rothbard a abordat această întrebare într-un articol din Raportul Rothbard-Rockwell intitulat „Right-Wing Populism: A Strategy for the Paleo Movement”. Contribuția sa este revoluționară și orientată spre viitor. El anticipează succesele lui Donald Trump în Statele Unite și, mai recent, ale lui Javier Milei în Argentina.
Javier Milei face vâlvă peste tot, pentru că pe 13 august 2023 a câștigat alegerile primare pentru președinție în Argentina [și pe 19 noiembrie 2023 a devenit președinte – n.tr.]. În presa germană, el este descris ca fiind de ultra-dreapta și ultra-libertarian. Recent, Financial Times s-a ocupat de anarhocapitalistul autodeclarat într-un articol, în care autorul insinua că libertarianul Milei ar urma strategia populismului de dreapta concepută de Murray Rothbard în 1992. De aici apare întrebarea dacă această afirmație este adevărată și ce anume este acest populism de dreapta?
Potrivit paleo-libertarianului Rothbard, programul populismului de dreapta include 8 puncte principale:
- Reduceri radicale de taxe și impozite
- Reducerea radicală a statului social
- Abolirea privilegiilor pentru minoritățile „protejate”
- Zdrobirea infractorilor
- Rezolvarea problemei vagabonzilor
- Abolirea Rezervei Federale
- Un program de tip America First (antiglobalist și izolaționist)
- Apărarea valorilor tradiționale ale familiei
Într-adevăr, manifestul electoral al lui Milei este foarte apropiat de populismul de dreapta și de paleo-libertarianismul lui Rothbard. Milei vrea să reducă radical taxele. El nu obosește niciodată să numească impozitele ceea ce sunt, adică furt. De asemenea, vrea să reducă radical statul asistențial și îi place să ilustreze reducerea cheltuielilor guvernamentale și propunerea sa de a reduce ministerele argentiniene de la 18 la 8 cu o drujbă. „Planul său de drujbă” are ca scop reducerea radicală a statului.
Milei vorbește în mod repetat despre egalitatea în fața legii ca principiu liberal fundamental și dorește să elimine privilegiile minorităților. Ca urmare, intră în mod repetat în conflict cu feministele radicale care apără privilegiile legale pentru femei.
Încarcerarea infractorilor se află, de asemenea, pe agenda lui Milei. Libertatea armelor de foc se află în programul său, astfel încât victimele să se poată apăra împotriva infractorilor. Cei care refuză să muncească nu mai sunt susținuți de stat în Argentina sa.
Milei are în programul său și cel de-al 6-lea punct al lui Rothbard: Milei vrea să desființeze banca centrală a Argentinei. Folosind o retorică populistă de dreapta, își propune să dinamiteze banca centrală. În acest fel, ar anihila puterea uneia dintre cele mai inflaționiste bănci centrale, care a finanțat de bunăvoie toate programele de cheltuieli peroniste și kirchneriste. El vrea să dolarizeze țara și să o deschidă concurenței valutare.
Milei pune, de asemenea, țara sa în centrul atenției: Argentina pe primul loc. Populismul de dreapta se opune agendei globaliste. Acesta reduce ajutorul pentru dezvoltare oferit către exterior, programele climatice și aventurile militare. Lui Milei îi place să sublinieze că Argentina a fost una dintre cele mai bogate țări ale lumii la începutul secolului XX datorită politicilor liberale clasice și a fost distrusă de socialism în secolul XX. În 35 de ani, promite Milei, Argentina poate fi din nou o superputere. Condiția prealabilă pentru ca acest lucru să se întâmple este o întoarcere la libertarianism.
În cele din urmă, Milei apără, de asemenea, valorile familiei tradiționale și se opune preluării de către stat a responsabilităților familiale. Vehementul oponent al avortului a apărat de mai multe ori dreptul la viață în dezbaterile cu feministele radicale.
Milei a fost economist-șef la diverse instituții și profesor de economie. Este un adept al Școlii austriece de economie. Unuia dintre câinii săi i-a dat numele Murray. A contribuit la un capitol din cele două volume aniversare în onoarea lui Jesús Huerta de Soto, editate de David Howden și de mine. În urmă cu câțiva ani a fost invitat prin zoom la seminarul meu din cadrul masteratului în economie austriacă pe care îl oferim la Madrid și a vorbit despre strategia sa.
Pe scurt, Milei este unul dintre noi. Și poate câștiga alegerile. Poate deveni președinte al Argentinei. Un austriac. Un anarho-capitalist. Cu un program electoral libertarian radical și deschis. Într-o țară care a ridicat în slăvi socialismul timp de decenii. Uimitor.
Milei a fost foarte prezent în dezbaterea publică din Argentina de ani de zile. Și-a câștigat faima ca invitat al unor talk-show-uri polarizatoare și cu dispute aprige. Mai târziu, a decis să își creeze propriul partid pentru a conduce mai eficient războiul cultural împotriva socialismului și a etatismului și pentru a transmite ideile corecte către mai mulți oameni.
Strategia sa retorică în dezbateri este zgomotoasă, beligerantă și este uneori percepută ca ofensatoare (dacă adevărul poate fi ofensator). El nu se lasă intimidat sau înjosit de formatorii de opinie de stânga. În cadrul unei dezbateri, pur și simplu strigă mai tare decât stângiștii, pe care îi numește „Zurdos” [stângaci; cu sensul de inabili – n.tr.] și îi întrerupe pentru a le spune în față că susțin o prostie absolută și că habar nu au despre ce vorbesc. „Ar trebui să-i citiți mai întâi pe Hayek, Mises și Rothbard”, le recomandă Milei. Tot el îi numește paraziți și hoți pe stângiști și politicieni, într-o dezbatere. Căci impozitele sunt furt.
În conformitate cu strategia de populism de dreapta a lui Rothbard, el îi definește clar pe profitorii aparatului de stat. Se revoltă din nou și din nou împotriva castei politicienilor și birocraților. Îi numește paraziți care trăiesc pe seama cetățenilor muncitori și decenți. Politicienii sunt complet inutili și nu ar putea trăi fără argentinienii productivi. Politica nu este soluția, ci problema. Iar politicienii fac parte din problemă. În acest fel, Milei îi cucerește pe argentinienii decenți care suferă cel mai mult de pe urma jugului statului. La fel de clare sunt și observațiile sale cu privire la conceptul de justiție socială. Așa-zisa justiție socială este o nedreptate monstruoasă, deoarece înseamnă un tratament inegal al oamenilor în fața legii. Este o frunză de smochin pentru invidie și resentimente.
Caracterul emoțional și polemic al lui Milei rezonează cu mulți, mai ales în rândul tinerilor. După ce a câștigat alegerile primare de la jumătatea lunii august, el are speranțe legitime pentru președinția argentiniană [fapt deja împlinit – n.tr.].
Succesele lui Milei au devenit un subiect de conversație cotidiană, în special în lumea hispanică. Se vorbește despre Milei cu uimire și apreciere. Cunoscuții și prietenii trimit scurte videoclipuri cu bijuteriile sale retorice. Ideile libertariene sunt din nou în vogă. Oamenii se aventurează cu opinii libertariene, peste tot și pe neașteptate. Fereastra opiniilor publice și admisibile se mută în direcția libertății, datorită lui Milei.
[…] Campania sa a declanșat o mișcare libertariană tânără și puternică. Triumful său în alegeri […] ar putea fi mai semnificativ decât mișcarea revoluționară condusă de Ron Paul, care a candidat pentru alegerile prezidențiale în SUA în 2008 și 2012.
Faptul incredibil este că Milei are succes. Cu un populism de dreapta pe care Rothbard îl recomanda, într-o țară degradată, cu personalitatea sa carismatică, cu o retorică agresivă. Nimic nu este imposibil. Chiar și un libertarian poate câștiga alegeri democratice. Strategia este cea care contează. ¡Vamos Javier! ¡Viva la libertad, carajo!
Publicat inițial pe Mises.org.
