Piața între vid legislativ și supra-reglementare (2): REKO în România, ca oriunde altundeva, nu are nevoie de organizarea statului

Piața între vid legislativ și supra-reglementare (2): REKO în România, ca oriunde altundeva, nu are nevoie de organizarea statului

Două episoade recente ilustrează perfect cât de deconectați sunt reprezentanții statului de realitatea pieței pe care o reglementează și controlează. Pe de o parte, în capitală un primar se plânge de „comerțul ilegal” cu usturoi, și reclamă un vid legislativ produs de abrogarea legii nr. 12/1990. Pe de altă parte, la munte la Brașov, protecția consumatorului calcă cu bocancul peste zeci de mii de tranzacții economice pentru că platforma pe care s-au încheiat „nu are autorizație de tip piață”.

În prima parte a articolului,[1] am trecut în revistă ridicolul ideii că prin abrogarea unei legi socialiste din 1990, România s-ar întoarce cumva, culmea, în anii ’90 într-un vid legislativ care ar permite oamenilor să vândă chiar orice, oriunde, fără teama confiscării. Ne-am uitat un pic și la felul ridicol în care era aplicată acea lege, și cum oamenii aveau șanse 50-50 să fie victimele unor inspectori care întâi confiscă, apoi pun întrebări. Fără să mai asculte răspunsurile, desigur.

ROMO: modelul REKO în România

Acum câțiva ani, câțiva producători locali mai întreprinzători au format un grup de Facebook prin care să pună în legătură directă consumatorii interesați cu producătorii. Lucrurile s-au dezvoltat rapid, iar modelul, numit REKO, s-a răspândit și în restul Europei. În România primul grup care s-a organizat pe acest model, sub numele ROMO,[2] a început activitatea la sfârșitul anului trecut.

Modelul este foarte simplu: pe un grup de facebook, producătorii își anunță ofertele săptămânal, cumpărătorii plasează comenzile, apoi se întâlnesc într-un anumit loc pentru livrarea lor pe o durată de 30-60 minute. Există o serie de avantaje firești pentru producătorii locali: desfacerea către o piață largă de cumpărători interesați, pe o platformă simplă și familiară, fără birocrație; costul de livrare este minim, cantitatea de bunuri de livrat este clară și cunoscută în avans, și nu sunt necesari alți intermediari/transportatori; diversificarea clientelei, crearea unei relații directe cu ea și diminuarea riscurilor comerciale.

În schimb, pentru consumatori avantajele sunt și mai mari: posibilitatea de a comanda o varietate de bunuri de la mai mulți producători, fără costuri individuale de livrare, fără condiții de cantitate minimă; o legătură directă cu vânzătorul, dar și cu alți clienți ai săi, și un schimb transparent de informații privind calitatea și prețul bunurilor; accesul la produse care altminteri nu s-ar găsi în magazin sau „la piață”; nu în ultimul rând, opțiuni mai multe și concurență mai mare pentru banii consumatorilor. Frumusețea este că oricine poate copia modelul, îl poate îmbunătăți sau adapta după nevoile specifice unei regiuni sau unui grup de consumatori/producători.

În doar câteva luni, a facilitat aproape 100 de întâlniri pentru aproximativ 100 de producători locali și 40.000 de consumatori cărora le-au fost livrate astfel produse. S-a extins în două locații diferite din Brașov, alta în Cluj și ar fi urmat București și alte orașe, dacă nu s-ar fi gândit statul român că trebuie să ne protejeze de astfel de practici neloiale și comerț ilicit.

Administrația publică în Evul Mediu și în Brașov, 2021

Spuneam tot în prima parte că statul tratează piața cu o mentalitate înrădăcinată mai ales în Evul Mediu, și cel mult în socialism. Piața este controlată și folosită ca instrument fiscal de monopol, iar cei care își desfășoară comerțul în afara ei sunt speculatori, evazioniști sau bișnițari. Așa cum ne-am obișnuit, inspectorii se comportă precum baronii.

Astfel că ceea ce producătorii locali văd ca pe o gură de aer proaspăt în desfacerea bunurilor către cumpărători, ceea ce consumatorii văd ca pe o sursă stabilă și de încredere a unor produse proaspete, ceea ce Uniunea Europeană vede ca pe o idee de încurajat[3] care se încadrează perfect în strategia verde, baronii inspectoratului pentru protecția consumatorilor văd comerț ilicit și concurență neloială. Au descins asupra uneia din întâlnirile la care se livrau comenzile în Brașov și au amendat organizatorul pentru că desfășura o activitate „de tip piață” fără autorizație.

Este neclar ce autorizație este necesară pentru activitatea descrisă mai sus, care „seamănă” cu o piață. Cu siguranță nu se încadrează într-o formă de „comerț” sau alt cod CAEN sub incidența Ordonanței nr. 99/2000 privind comercializarea bunurilor și serviciilor de piață. Cu atât mai puțin s-ar încadra întâlnirea pentru livrarea comenzilor într-una din tipurile de piață definite de HG nr. 348/2004, nici măcar piață volantă. Și nici nu ar trebui.

Cu toate astea, protecția consumatorilor crede că este oportun și legal să îi amendeze pe acești antreprenori până „își se autorizează și intră în legalitate”. Nu contează că autoritățile locale refuză emiterea vreunei autorizații de tip piață fiindcă nu este aplicabilă activității ROMO. Astfel că prinși între amenințarea unor amenzi repetate din ce în ce mai mari și inexistența unor CAEN-uri și autorizații închipuite pentru o activitate inovatoare și modernă, și-au suspendat pe moment activitatea. Totul pentru protecția consumatorilor și, firește, a „concurenței loiale” din piețele autorizate.

Monopolul înseamnă consumatori captivi unui model scump și de calitate proastă

Este evident pentru oricine că în acest caz nu are loc o comercializare la fața locului, ci doar livrarea unor comenzi încheiate la distanță, la fel cum nici alte aplicații care intermediază livrările nu comercializează mâncare/alimente/medicamente/etc în scările de bloc. Este evident pentru oricine, mai puțin pentru inspectorii administrației publice.

Adevărul este că modelul REKO nu este cu mult diferit de alte servicii de tip Uber, Glovo, Bringo, etc. Mai mult, la fel cum Uber a reprezentat un atac direct, fără a fi nelegal, la monopolul instituit de stat asupra serviciilor de taximetrie, la fel și ROMO reprezintă un atac la monopolul instituit de stat asupra piețelor: adică o alternativă privată, descentralizată, mai bună și mai atrăgătoare pentru consumatori.

Ambele au arătat că oamenii pot găsi soluții alternative, mai bune, mai ieftine și mai facile la monopolul optzecist al statului. Și la fel cum în cazul Uber „mafia taximetriei” a reacționat agresiv pentru a-și proteja privilegiile, acum „mafia piețelor” vrea să blocheze concurența unui nou model care servește consumatorii mai bine. Iar inspectorii statului, în deservirea „protecției consumatorului și a concurenței loiale”, sunt firește de partea celor pe care îi protejează de 30 de ani în schimbul unor atenții, înțelegeri sau cumetrii.

Trebuie să liberalizăm „piețele publice”

Soluția la toate aceste „mafii” este întotdeauna simplă și întotdeauna aceeași: liberalizarea, înlăturarea privilegiilor legale care au fost conferite unor grupuri de interese influente. Este mai ușor și atrăgător pentru un proprietar să construiască un magazin, un supermarket sau un mall pe proprietatea sa privată pentru că avem un monopol legal asupra „piețelor” și a felului în care trebuie să arate, să fie organizate sau administrate.

Trebuie să ne reevaluăm în mod serios viziunea asupra economiei de piață și asupra comerțului, fie că vorbim de marile lanțuri de magazine, fie că vorbim de micii comercianți. Soluția nu este să îi alungăm, să îi amendăm și să le confiscăm proprietatea, ci să le oferim condiții bune pentru a-și desface și comercializa bunurile pe care oamenii doresc să le cumpere. Un prim pas de bun simț, și aliniat cu standardul de civilizație la care aspiră și România, este libera inițiativă în organizarea și administrarea piețelor. Monopolul statului nu înseamnă altceva decât să ținem consumatorii captivi unor grupuri de interese în cârdășie cu decidenții politici și inspectorii unor administrații corupte.

Și mai ales, trebuie să renunțăm la soluții care în jumătate din cazuri pedepsesc cetățeni în mod nelegal, blochează inovarea și mențin privilegii pentru o minoritate favorizată. Liberalismul nu înseamnă să muți frâiele din mâinile unui administrator socialist în mâinile unui administrator „liberal”, ci să dezlegi piața de astfel de lanțuri și să lași cursul pieței să fie condus de consumatorii care pun în concurență mai mulți administratori-antreprenori.

[Publicat inițial pe Juridice.ro]

Note:

  1. https://www.juridice.ro/742191/piata-intre-vid-legislativ-si-supra-reglementare-1-ne-am-intors-in-anii-90-pentru-ca-am-abrogat-o-lege-din-1990.html

  2. https://www.facebook.com/RomaniaOrganizata

  3. https://ec.europa.eu/eip/agriculture/en/news/inspirational-ideas-ordering-local-food-through-social-networks

Scris de
Emil Duhnea
Discută

Newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru. Nu scriem des, dar, când scriem, e ceva important.

Cuprins

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!