Occidentul nu are nevoie de propria Inițiativă „Belt and Road”

Occidentul nu are nevoie de propria Inițiativă „Belt and Road”

Sub Administrația Biden, Statele Unite au continuat să amplifice fricțiunile economice și geopolitice cu China. La recentul summit G7 din Carbis Bay, Președintele Biden a căutat să ralieze un „front comun” împotriva Chinei, împreună cu aliații tradiționali G7 cât și cu noi țări precum Australia, India, Coreea de Sud și Africa de Sud și a criticat China în ce privește politicile economice, drepturile omului și tensiunile din Marea Chinei de Sud. SUA și-a convins de asemenea aliații să sprijine un masiv pachet de dezvoltare a infrastructurii în țările emergente. Așa-numitul „Parteneriat Global Reconstruim Mai Bine” (Build Back Better World Partnership sau B3W) constituie de facto un proiect rival Inițiativei „Belt and Road” (BRI) a Chinei.[1]

Ambițiosul plan global de infrastructură al SUA

B3W își propune să mobilizeze „sute de miliarde de dolari de investiții pentru infrastructură” cu scopul de a diminua nevoile de infrastructură estimate la peste 40.000 de miliarde $ în țările în curs de dezvoltare. Fondurile B3W ar urma să provină din instrumente bugetare ale SUA, precum Corporația Financiară Internaționala (CFI) și USAID, din băncile multilaterale pentru dezvoltare, precum Banca Mondială, din sectorul privat și de la parteneri G7. Cum obiectivul B3W este să concureze proiectul chinez, este de așteptat ca acesta să egaleze măcar anvelopa financiară chineză, îndeobște estimată la peste 1.000 de miliarde $, pentru investiții și angajamente de credit.[2] Această sumă este de opt ori mai ridicată decât cele aproape 113 miliarde $ de asistență oficială pentru dezvoltare și cele 22 de miliarde $ de investiții străine private în proiecte de infrastructură furnizate de țările G7 între 2015-2019.

Grafic 1 : asistența G7 pentru dezvoltarea infrastructurii

Sursa : CSIS

Pentru a surclasa China, Inițiativa B3W își propune să aibă o acoperire geografică mai vastă, o viziune mai amplă, o guvernanță de proiect mai buna și standarde superioare. BRI are două componente, „Drumul Economic al Mătăsii”, care încearcă să conecteze China cu Asia, Rusia și Europa pe uscat, și un „Drum Maritim al Mătăsii”, care conectează regiunile de coastă ale Chinei cu Asia, Pacificul de Sud, Africa și Europa, dar rivalul său occidental își propune să aibă o anvergură globală. În timp ce inițiativa chineză se concentrează pe proiecte tradiționale de infrastructură – autostrăzi, căi ferate, porturi și centrale electrice – B3W își dorește să investească în climă, sănătate și tehnologie digitală. Și fiindcă proiectele chineze au fost puternic criticate pentru lipsa transparenței, corupție, datorii nesustenabile, efecte adverse asupra mediului și un impact social negativ, B3W se promovează ca „un parteneriat pentru infrastructură orientat spre valori, standarde înalte și transparență condus de marile democrații”.

Gropile din Drumul Mătăsii

Din momentul în care a fost anunțat, în 2013, proiectul de mega-infrastructură a Chinei a fost întâmpinat cu suspiciune în Occident. Teama ce mai mare o constituia faptul că China ar avea ambiții geostrategice de a aduce partenerii mai mici din BRI sub sfera sa de influență. S-a afirmat de asemenea că China urmărește o „diplomație a capcanei datoriilor” cu scopul de a controla active strategice cheie precum rețele energetice și porturi, acestea din urmă putând fi utilizate și pentru obiective militare.

Cu timpul, mulți analiști au recunoscut că o mare parte din critici erau exagerate. În primul rând, nu mai puțin de 140 de țări au aderat la BRI până în prezent, dintre care 18 sunt membre UE, dovadă că multe guverne au găsit benefică înțelegerea cu China. Și chiar dacă China nu a finanțat în totalitate proiectele de 1.000 de miliarde $ promise până acum, aceasta a realizat între 2014 și 2018 investiții în valoare de 190 de miliarde $ și lucrări de construcții în valoare de 390 de miliarde $ (în general finanțate prin împrumuturi chineze). Această sumă depășește împrumuturile de 467 de miliarde $ furnizate de Banca Mondială între 2008 și 2019. În al doilea rând, deși numărul de solicitări privind renegocierea datoriilor și amânarea plăților a crescut, rareori s-a ajuns la sechestrul activelor din străinătate. În al treilea rând, mulți observatori sunt de-acord asupra faptului că porturile BRI sunt proiectate pentru a fi porturi comerciale și că e aproape imposibil să fie utilizate militar.

Bineînțeles, nu poate fi negat faptul că China a încercat să își mărească influența prin intermediul BRI, iar în prezent aceasta este percepută drept cel mai influent actor economic în Asia de Sud-Est și în Africa. Însă resentimentele generate de unele proiecte oneroase, scandaluri de corupție și creșterea poverii datoriilor face ca aceste câștiguri să poată fi ușor reversibile, iar China a început să își îmbunătățească standardele de împrumut și investiții. Proiectele BRI au fost diversificate, de la infrastructura tradițională, la telecomunicații, tehnologie digitală și fintech. Iar China a făcut, de asemenea, progrese în ceea ce privește obiectivul-cadru al BRI de a contribui la crearea unei zone de liber schimb și investiții care să accelereze creșterea economică pentru toate țările partenere.[3]

Totuși, beneficiile economice ale BRI înclină în favoarea companiilor chineze de construcții în detrimentul contribuabililor. BRI a furnizat afaceri lucrative pentru sectorul de construcții chinez supraextins la sfârșitul perioadei euforice de stimul economic intern de după Marea Recesiune. Aproape 90% din lucrările de construcții realizate sub egida BRI au revenit constructorilor chinezi, alimentând criticile cu privire la faptul că BRI oferă un avantaj deloial companiilor chineze, care au și devenit lideri de piață mondiali. Șapte din cele mai mari zece companii de construcții din lume, în funcție de venit, erau chineze în 2017. În același timp, dacă China a dorit să creeze o capcană a îndatorării, se pare că e una în care a căzut și ea. Pandemia a accelerat numărul deja ridicat de incapacități de plată și restructurări – nu mai puțin de 94 de miliarde $, sau un sfert din împrumuturile realizate de China în străinătate, sunt estimate a fi în renegociere la momentul actual (Grafic 2). Acest lucru arată că cei mai importanți creditori ai BRI, adică cele două bănci principale de dezvoltare ale Chinei – Banca de Dezvoltare Chineză și Banca de Export-Import a Chinei – au făcut o treabă proastă în ce privește finanțarea de proiecte viabile, pe care în cele din urmă o va deconta contribuabilul chinez.[4] Și dată fiind valoarea importantă a investițiilor înghețate, diminuate sau anulate, cât și participarea foarte scăzută a creditorilor privați, este evident că guvernele participante la BRI au luat de asemenea unele decizii proaste de investiții.

Grafic 2 : cazurile de datorii în renegociere ale Chinei

Sursa: Rhodium Group Research

Între 2013 și 2017, BRI părea sa aibă un mare succes și creștea repede în termeni de contracte semnate și împrumuturi. Însă, după ce contracte de mare vizibilitate publică au fost anulate și renegocierile de datorii s-au multiplicat, inițiativa a început să se împotmolească. Marile bănci chineze au început să regândească și să își reducă împrumuturile în străinătate, iar numărul de contracte de construcții a început să scadă (Grafic 3). Acest lucru a fost în egală măsură cauzat de reducerea efectului de levier al băncilor chineze după expansiunea semnificativă a creditului care a urmat crizei financiare globale. Stimulul fiscal amplu destinat creșterii economice interne a slăbit competitivitatea externă a Chinei și i-a redus surplusurile de cont curent și investițiile directe externe. Criza balanței de plăți din 2015-16, care s-a manifestat printr-o scădere în rezerve internaționale de peste 1.000 de miliarde $ și impunerea de controale de capital, a diminuat capacitatea Chinei de a finanța cererea externă masivă pentru proiecte de infrastructură și investiții. În plus, chiar și voci interne au început să pună sub semnul întrebării faptul că poporul chinez, relativ sărac, trebuie să subvenționeze investiții de capital neprofitabile în străinătate.

Grafic 3 : contractele de construcții în străinătate ale Chinei

Sursa: Rhodium Group Research

Ar trebui Occidentul să urmeze calea chineză?

Înainte de a vărsa bani în inițiativa B3W, Statele Unite ar trebui să tragă învățăminte, atât din aventura Chinei cu inițiativa BRI, cât și din propriul trecut. În primul rând, finanțarea unui deficit de infrastructură de 40.000 de miliarde $ în lumea în curs de dezvoltare necesită resurse vaste. Nu va fi suficientă doar tipărirea de dolari americani, pentru că vor trebui transferate în străinătate ca surplusuri de cont curent economisiri reale, adică bunuri și servicii. Pentru a derula proiectele mamut ale BRI, China a înregistrat surplusuri mari de cont curent și și-a folosit rezervele valutare uriașe. Companiile japoneze au de asemenea o lungă experiență de construcții pe cuprinsul Asiei de Sud-Est, care a fost susținută de asemenea de surplusuri substanțiale de cont curent de-a lungul câtorva decenii. În schimb, atât SUA cât și Regatul Unit au înregistrat deficite cronice de cont curent, în timp ce zona euro a înregistrat mici surplusuri abia de câțiva ani (grafic 4).

Grafic 4 : Balanțele contului curent

Sursa: Statisticile OECD

Mai mult, atât SUA cât și UE sunt pe cale de a lansa ampli stimuli fiscali destinați creșterii interne, incluzând investiții verzi și digitale substanțiale, care vor pune probabil și mai multă presiune asupra ratei lor firave de economisire. În plus, agenda Președintelui Biden include măsuri importante, precum creșteri de taxe și de salariu minim, cât și cheltuieli de asistență socială mai ridicate, care vor duce probabil la creșterea consumului în detrimentul activității economice și a economisirii. În sfârșit, investițiile raportate în PIB sunt deja foarte reduse atât în SUA cât și în UE, punând sub semnul întrebării rațiunea economică a unui transfer de capital în străinătate dirijat de guvern.

Grafic 5 : Rate ale investirii interne

Sursa: Banca Mondială

A doua lecție este că BRI a încetinit nu numai când s-au diminuat resursele interne, ci și când au devenit vizibile proiecte risipitoare și împrumuturi proaste. SUA și aliații săi par convinși că, spre deosebire de BRI, proiectele lor vor fi profitabile și transparente. Dar istoria ne spune altceva. Jeffrey Tucker arată că adevărata intenție a mult lăudatului Plan Marshall nu a fost să ajute țările străine, ci să internaționalizeze New Deal-ul și să subvenționeze corporațiile americane de către contribuabilul american. Planul a drenat capital privat din economie, în timp ce SUA a intrat în recesiune curând după aceea și a contribuit la consolidarea sindicalismului, statului bunăstării și a supra-reglementării în Europa. După cum a arătat Ryan McMaken, istoria construirii de căi ferate transcontinentale în SUA este brăzdată de capitalism clientelar și corupție. Experiența împrumuturilor condiționale de dezvoltare de la FMI, Banca Mondială și alte instituții care ar urma să sprijine inițiativa B3W nu e nici ea prea încurajatoare. Aceste instituții sunt rar capabile să sprijine proiecte viabile și liberalizarea economică, dat fiind rolul lor de împrumutători globali de ultimă instanță, în baza căruia trebuie să susțină guverne străine, care sunt de obicei extrem de birocratice și corupte.

În concluzie, dacă SUA dorește să își consolideze poziția economică și geostrategică față de China, aceasta trebuie să aplice aceleași principii privind piața liberă care au făcut-o prosperă și puternică în primul rând. Lansarea unui nou Plan Marshall, care să copieze inițiativa nerentabilă a Chinei, nu va face decât să consolideze statul nelimitat, capitalismul clientelar și corupția, erodând stocul de capital al economiei SUA și competitivitatea sa.

Note:

  1. Traducerea în românește, cuvânt cu cuvânt, a mega-proiectului chinezesc ar fi „Drumul și centura”. 

  2. Este dificil de estimat exact dimensiunea inițiativei BRI fiindcă nu există o definiție clară a ceea ce constituie un proiect BRI și nu există statistici privind investițiile și proiectele de construcții BRI ca atare. Majoritatea analiștilor concordă asupra faptului că China s-a angajat deja să ofere peste 1 000 de miliarde $ pentru afaceri BRI și întreg proiectul ar putea să coste peste 4 000 de miliarde $.

  3. China a aderat la Parteneriatul Regional Economic Comprehensiv (RCEP) în 2020 și intenționează sa dezvolte, de asemenea, o rețea de acorduri bilaterale de liber schimb cu țările partenere BRI, care spre deosebire de acordurile occidentale similare, nu sunt împovărate de condiționări sociale sau cu privire la mediul înconjurător.

  4. Deși activitatea celor două bănci este motivată de obținerea de profit, trebuie avut în vedere că majoritatea creditelor nu sunt acordate pe baze concurențiale și că în timpul renegocierilor foarte rar s-a acceptat ștergerea datoriilor.

Scris de
Mihai Macovei
Discută

Autori

Arhivă

Newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru.

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?

Cuprins