Economia este o știință. Pornind de la axiome, teoria economică deduce teoreme și legi ale acțiunii umane și ale pieței. Când vrem să explicăm societatea, teoria economică este asemenea cunoștințelor tehnice pe care le folosesc inginerii pentru a proiecta și explica structura de rezistență a unei clădiri. Un sistem economic construit sau alterat în ciuda legilor economice este asemenea unei clădiri proiectate sau modificate în ciuda rezistenței materialelor și a legilor fizicii. Mai devreme sau mai târziu ambele sunt sortite prăbușirii.
Pentru stabilirea adevărului legilor economice nu este însă nevoie de fapte, de observații extrase din realitate pentru a confirma sau infirma teoria, așa cum este în fizică. Asemenea geometriei, în economie nu este nevoie de testarea în laborator sau pe teren a teoriilor. Ele stau sau cad prin analiză logică. Asta nu înseamnă însă că faptele nu au rolul și locul lor în apărarea libertății. Pentru a reveni la comparația arhitectonică de mai sus, a cunoaște structura de rezistență a unei clădiri este esențial, dar nu este totul. Acea clădire poate sta în picioare, dar și încăperile sale trebuie să fie așezate cu rost. Sau poate fi rezistentă și proiectată într-un mod util, dar poate stârni discuții legate de elemente sale estetice.
Se poate spune că societatea liberă este o astfel de clădire, dar metafora trebuie nuanțată: stâlpii, grinzile, cărămizile societății sunt organisme vii. Și nu doar vii, ci înzestrate cu rațiune. Vorbim, deci, de o clădire alcătuită din mii și milioane de oameni care este capabilă să se autoconstruiască, să se renoveze, să se dezvolte și să se reconstruiască singură, în cazul în care a fost adusă la ruină.
O veche problemă a societății este că sursele ruinării sunt greșit identificate: adesea sunt considerate sănătoase idei și elemente constructive care sunt de fapt nocive și instabile. Pe de altă parte, principiile sănătoase sunt condamnate și punerea lor în aplicare este respinsă, iar atunci când are loc prăbușirea, vina este atribuită tocmai principiilor sănătoase.
Cartea istoricului Rainer Zitelmann argumentează că acolo unde vedem stagnare și prăbușire, adesea vina este a unor concepții eronate despre principiile sănătoase și cele ruinătoare. Zitelmann alege zece mari erori populare, zece mituri pe care le demantelează adunând o mulțime impresionantă de fapte și surse istorice. Este o pledoarie care nu dorește în primul rând să explice sistematic structura de rezistență teoretică a clădirii noastre metaforice – pentru acest scop avem tratatele praxeologice misesiene, bunăoară. Rolul acestei cărți, așa cum îl înțelege autorul acestor rânduri, nu este să explice legile economice, ci să ilustreze funcționarea lor cu observații factuale, cu analize istorice. Să arate că întotdeauna când construcțiile sociale au respectat principiile științei economice au dăinuit și au înflorit. Și că atunci când au fost respinse aceste principii, societatea și economia s-au prăbușit și nu au fost capabile să se ridice din mizerie. Iar aceasta nu poate fi o simplă coincidență.
Într-un ocean de corectitudine politică, de ecologism radical, de wokeism dus pe culmile absurdului și de reviriment al vechilor politici din rețetarul haosului planificat – în care ingredientele principale sunt îndatorarea publică deșănțată, jupuirea populației cu noi și noi instrumente de taxare, trecerea ei prin labirintul exasperant și epuizant al reglementărilor devenit, culmea!, și mai diabolic cu ajutorul tehnologiei – sunt rare astfel de apologii pentru libertate, proprietate, pace, piețe libere și deschidere internațională, pentru antreprenoriat în căutarea profiturilor și a bogăției legitime, pentru tot acest sistem numit capitalism.
Pe lângă bogăția colecției de fapte pe care ne-o oferă Zece mituri anticapitaliste, un alt argument în favoarea sa este noutatea. Avem de-a face cu o cercetare făcută foarte de curând, cu date practic la zi. Însă, ca și cum cele de mai sus nu ar fi motive suficiente pentru a o citi, Rainer Zitelmann – de data aceasta în calitate de sociolog și nu doar de istoric – a coordonat un efort impresionant de sondare a opiniilor despre capitalism în 33 de țări din întreaga lume. A conceput un chestionar pentru a surprinde în ce măsură oamenii sunt deschiși la ideile de libertate versus cele de planificare etatică și în ce măsură percep cuvântul „capitalism” în sensul liberal sau în sensul negativ cu care doresc să îl încarce aceia care sunt ignoranți în privința principiilor economice sănătoase sau pur și simplu interesați să li se opună. Avem posibilitatea să vedem cum se raportează românii care au răspuns la chestionarul lui Zitelmann și să facem comparații cu percepțiile altor oameni de pe cinci continente.
Institutul Mises România vă propune, așadar, ca o primă apariție în noua noastră colecție, Laissez Faire, o apărare documentată și la zi a societății libere, cu argumente și cu multe observații cantitative, care au rolul și utilitatea lor în ilustrarea teoriilor economice și politice adevărate.
București,
februarie 2023
