Cât de ridicate sunt dobânzile?

Rata dobânzii ca preț „just” în discursul economico-politic actual.

Unul din clișeele politicienilor de pe toate meridianele este acela că rata dobânzii este prea ridicată, fapt care descurajează investițiile și creșterea economică. Recent, Președintele Senatului a reluat această temă într-o emisiune televizată. Potrivit lui N. Văcăroiu, „în condițiile în care estimăm o inflație anuală de 9%, dobânzile anuale la depozite ar trebui să se situeze între 10%-11%, iar cele la credite să fie în jurul a 16%”. În replică, unii bancheri au arătat că nivelul actul al dobânzilor ține cont de rata inflației și de politica BNR și a Ministerului de Finanțe. Problema „corectitudini” ratei dobânzii este extrem de importantă și adesea insuficient tratată în analizele economice. De aceea voi prezenta în continuare câteva considerații care, în opinia mea, sunt necesare în vederea unei înțelegeri adecvate a determinării ratei dobânzii.

1.     Contrar opticii convenționale, ar trebui spus de la bun început că rata dobânzii nu este fixată de bănci așa cum viteza unui automobil este decisă de șoferul acestuia. Rata dobânzii nu este rezultatul mecanic al unor factori care, în ultimă instanță, țin de voința unui om sau a unei instituții. Dobânda este un fenomen social mult mai complex. În mod fundamental ea reflectă modul în care indivizii apreciază bunurile prezente în raport cu bunurile viitoare. Altfel spus, rata dobânzii rezultă din preferința societății pentru consumul imediat în dauna economisirii (consumului viitor). Cu cât indivizii pun un preț mai mare pe consum, adică pe bunurile prezente, cu atât bunurile viitoare au o importanță mai mică. Invers, cu cât societatea prețuiește mai mult viitorul și, în consecință, economisește o parte mai mare din venit, cu atât bunurile viitoare sunt mai importante față de cele prezente. În termeni monetari, o preferință temporală ridicată se traduce printr-o rată ridicată a dobânzii, deoarece indivizii nu sunt dispuși să renunțe la, să zicem, 100 de unități monetare (u.m.) în prezent decât contra unei remunerații semnificative. Din contră, într-o societate în care preferința temporală este scăzută, oamenii sunt gata să schimbe 100 u.m astăzi contra 100 de u.m în viitor plus un mic câștig. Ca o concluzie a celor spuse, rata dobânzii este rezultatul interacțiunii a milioane de indivizi, fiecare cu preferința lui subiectivă de consum și economisire. Dacă rata dobânzii este în ochii unora prea ridicată atunci de acest fapt nu sunt responsabile băncile, ci populația, care nu economisește atât de mult pe cât ar vrea respectivii analiști.

2.     Băncile acționează ca intermediar în tranzacțiile bunuri prezente – bunuri viitoare. În virtutea acestei funcții băncile își opresc o marjă, care să acopere riscul operațiunilor de intermediere. Această marjă, care stă la baza profitului bancar se stabilește pe piață, ca și rata dobânzii, prin concurența dintre bănci. Cu cât numărul băncilor este mai ridicat, cu atât rata profitului obținută de acestea va scădea, ceea ce va reduce diferența dintre rata dobânzii la depozite și rata dobânzii la credite. Din acest punct de vedere, o posibilă explicație pentru rata înaltă a dobânzii active în țara nostră este insuficienta concurență din industria bancară românească. Dar, pentru acest fapt, iarăși responsabile nu sunt băncile, ci statul, care prin reglementări stufoase sufocă practic libera intrare pe piață a unor noi concurenți.

3.     Un alt factor important în stabilirea nivelului dobânzii pe piață este rata anticipată a deprecierii monedei. Cu cât este mai mare rata inflației, cu atât este mai ridicată rata dobânzii. Dacă un individ este pregătit să renunțe la 100 u.m astăzi în schimbul a 105 u.m. peste un an, cu siguranță el nu va mai face tranzacția dacă se așteaptă ca puterea de cumpărare a banilor să scadă la jumătate în următorul an. În schimb, va pretinde o dobândă care să compenseze pierderea așteptată a valorii unității monetare și să-i ofere câștigul „real” de 5%. Din păcate, nici această considerație nu joacă în favoarea reducerii ratei dobânzii în România. Rata anualizată a inflației pe ultimele luni (și suntem la jumătatea lui 2004) a fost considerabil mai mare decât cea estimată de guvern și de domnul Văcăroiu, respectiv de 13%-14%, și nu de 9%. Și chiar și această cifră este optimistă, pentru a nu spune complet nerealistă, după cum recunosc toți economiștii de bună credință. În plus, nici nu contează prea mult ceea ce cred despre evoluția inflației eu, domnul Văcăroiu sau ceilalți economiști, ci ce crede populația. Iar aceasta din urmă privește pesimist rapoartele guvernamentale și cifrele oficiale, deoarece autoritățile politice au încercat să ne păcălească sistematic „tipărind” masiv bani. Degeaba se străduie Președintele Senatului să convingă băncile de realitatea spuselor sale, câtă vreme populația nu mai înghite gogoșile cu performanța în materie de desinflație.

4.     Nu în ultimul rând, rata dobânzii din economie este afectată de intervenția directă a guvernului asupra pieței creditului. În Romania, statul s-a împrumutat masiv de la bănci și de la populație pentru a acoperi cronicul deficit bugetar. Această politică a secătuit oferta de împrumuturi, iar investitorii privați au rămas, în consecință, fără astfel de resurse. Nu-i de mirare că oamenii de afaceri s-au plâns ani la rând de politica așa-zis restrictivă a băncilor, dar băncile nu au făcut altceva decât să-și urmeze propriile interese, acordând împrumuturi peste împrumuturi guvernului, fără ca sacul fără fund al acestuia să fie vreodată umplut. În prezent, statul (același stat din componența căruia face parte N. Văcăroiu) își finanțează cheltuielile atrăgând fonduri la o rată a dobânzii de 17%-18%. Dacă acest nivel este judecat drept excesiv de ridicat, atunci cum de acceptă Ministerul Finanțelor să ia bani cu împrumut? Răspunsul este simplu. În realitate, finanțiștii guvernului știu că prețul actual al creditului nu este mare, probabil nedepășind rata reală a inflației. În aceste condiții, lamentările unora privind mărimea ratei dobânzii nu sunt altceva decât gogoși electorale.

Scris de
Bogdan Glăvan
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru.

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?