1. Caracterul intrărilor monetare Calculul economic poate cuprinde tot ce se tranzacționează pe bani. Prețurile bunurilor și serviciilor sunt fie date istorice, care descriu evenimente trecute, fie anticipări ale unor evenimente viitoare probabile...
1. Gradarea mijloacelor Omul care acționează transferă evaluarea obiectivelor pe care le urmărește asupra mijloacelor. Ceteris paribus, el atribuie cantității totale a diverselor mijloace aceeași valoare pe care o atribuie obiectivului pe care ele...
1. Schimbul autistic și schimbul interpersonal În esență, acțiunea este întotdeauna renunțarea la o stare de lucruri în schimbul alteia. Dacă acțiunea este întreprinsă de un individ, în afara oricărei relații de cooperare cu alți indivizi, o putem...
1. Rațiunea umană Rațiunea este trăsătura particulară și caracteristică a omului. Nu este necesar ca praxeologia să-și pună întrebarea dacă rațiunea este sau nu un instrument adecvat pentru cunoașterea adevărului ultim și absolut. Praxeologia...
1. Cooperarea umană Societatea este acțiune concertată, cooperare. Societatea este rezultatul comportamentului conștient și deliberat. Aceasta nu înseamnă că indivizii au încheiat contracte în virtutea cărora au fondat societatea umană. Acțiunile...
1. Legea utilității marginale Acțiunea triază și eșalonează; inițial ea nu cunoaște decât numere ordinale, nu și cardinale. Însă lumea externă, la care omul trebuie să-și adapteze comportamentul, este o lume a determinării cantitative. În lumea...
1. Incertitudinea și acțiunea Incertitudinea viitorului este deja implicată în chiar noțiunea de acțiune. Faptul că omul acționează și că viitorul e incert nu sunt, în nici un caz, două chestiuni independente, ci doar două moduri diferite de a...
1. Timpul ca factor praxeologic Noțiunea de schimbare implică noțiunea de secvență temporală. Un univers rigid, pe veci imutabil, ar fi în afara timpului, dar ar fi mort. Conceptele de schimbare și de timp sunt inseparabil legate laolaltă. Acțiunea...