Domnul Gullible, un înțelept care timp de mulți ani mi-a călăuzit pașii, mi-a dăruit mai mult decât o simplă povestire a unor aventuri. În timpul acelor luni, și au fost multe, în care am stat împreună de vorbă, el m-a făcut să înțeleg neobișnuita sa filosofie de viață. Ea i-a permis de-a lungul anilor să obțină, în țara lui, rezultate remarcabile. Dar asta e deja o altă poveste. Acum te las, cititorule, să guști tu singur concluziile cu care domnul Gullible își încheie jurnalul.
“Filosofia mea se întemeiază pe principiul proprietății asupra propriei persoane. Tu ești singurul proprietar al vieții tale. A nega acest adevăr înseamnă a permite unei alte persoane să te poată lua în stăpânire. Dar nici o altă persoană sau grup de persoane nu este proprietarul vieții tale, după cum nici tu nu ești proprietarul vieții altora.
Trăiești în timp: în viitor, în prezent și în trecut. Asta e evident cu privire la viața ta, la libertatea ta și la produsele vieții și libertății tale. A alege cu privire la viața și la libertatea ta este ceea ce îți aduce prosperitate. Dacă îți pierzi viața, îți pierzi viitorul; dacă îți pierzi libertatea, îți pierzi prezentul; și dacă îți pierzi produsele vieții și libertății tale, îți pierzi acea parte din trecutul tău în care le-ai produs.
Proprietatea este produsul vieții și al libertății tale. Ea este rodul muncii, produsul timpului, al energiei și al talentelor tale – și reprezintă acea parte din natură căreia i-ai conferit valoare. Alți oameni îți pot oferi proprietatea lor prin schimb voluntar și consimțământ reciproc. Doi oameni care schimbă de bunăvoie proprietăți între ei obțin mai multe beneficii decât dacă schimbul nu ar avea loc. Cei implicați în schimburi voluntare sunt singurii îndreptățiți să ia decizii pentru ei.
Uneori se întâmplă ca unii oameni să folosească forța sau minciuna pentru a-și însuși bunurile altora fără consimțământul voluntar al acestora. În mod normal, când cineva inițiază acțiuni de forță pentru a lua viața cuiva, acest lucru se numește crimă; când inițiază acțiuni de forță pentru a lua libertatea cuiva, acest lucru se numește înrobire; și când inițiază acțiuni de forță pentru a lua proprietatea cuiva, acest lucru se numește furt. Și asta e adevărat indiferent dacă asemenea acțiuni sunt înfăptuite de o singură persoană care acționează pe cont propriu, de o majoritate care agresează o minoritate, sau chiar de guvernanți cu cravate impecabile.
Ești perfect îndreptățit să îți protejezi viața, libertatea și proprietatea însușită pe drept de agresiunea la care ai putea fi supus din partea celorlalți. Prin urmare, ești perfect îndreptățit să ceri ajutorul altora. Dar nu ai nici un drept să inițiezi acțiuni de forță împotriva vieții, a libertății sau a proprietății altora. Tot astfel, nu ai nici un drept să desemnezi o altă persoană care să inițieze agresiunea în numele tău.
Iarăși, ai tot dreptul să cauți persoane care să te conducă, dar nu ai nici un drept să impui altora conducători. Oricum ar fi selecționați guvernanții, ei nu sunt decât oameni și prin urmare nu pot avea drepturi sau privilegii mai mari decât cele ale oricărui alt om. De oricâtă imaginație am da dovadă pentru a numi comportamentul guvernanților cu alte cuvinte decât acelea pe care le folosim pentru a denumi comportamentul celorlalți oameni, și oricâți oameni ar fi dispuși să îi încurajeze pe guvernanți, aceștia nu au nici un drept să ucidă, să înrobească sau să fure. Nu poți transfera guvernanților drepturi pe care nu le ai.
De vreme ce ești proprietarul vieții tale, ești răspunzător de viața ta. Nu îți primești viața cu chirie de la cineva căruia îi datorezi astfel supunere. Și nici nu ești sclavul altora, care să îți impună sacrificii. Tu singur îți alegi scopurile în viață, pornind de la propriile tale valori. Succesul și eșecul sunt stimulente necesare pentru ca tu să înveți și să te dezvolți. Dacă acționezi în numele altuia, sau dacă altul acționează în numele tău, aceste acțiuni sunt virtuoase numai dacă derivă dintr-un consimțământ voluntar reciproc. Pentru că virtutea nu poate exista decât acolo unde e posibilă libertatea de a alege.
Acestea sunt bazele unei societăți cu adevărat libere. Ele nu sunt doar cele mai practice temeiuri cu putință pentru acțiunea umană, ci și cele mai etice.
Problemele care derivă din inițierea acțiunilor de forță de către guvern au o soluție. Soluția este ca oamenii să înceteze să mai ceară guvernanților să inițieze violența în numele lor. Oamenii răi nu sunt singura sursă a răului. Răul provine și din faptul că oamenii buni tolerează inițierea violenței ca mijloc prin care să își atingă scopurile. În felul ăsta oamenii buni au făcut ca răul să aibă putere de-a lungul întregii istorii.
Dacă ai încredere într-o societate liberă, te vei concentra asupra procesului de descoperire a valorilor pe piață mai degrabă decât asupra unei viziuni pe care să o impui altora. A folosi forța guvernului pentru a impune altora propria ta viziune nu e nimic altceva decât lene intelectuală, care în mod obișnuit are consecințe neintenționate și perverse. Pentru a avea o societate cu adevărat liberă trebuie să ai curajul să gândești, să vorbești și să acționezi – mai ales atunci când este mult mai simplu să nu faci nimic.
– Jonathan Gullible
