Economiștii austrieci au favorizat întotdeauna, implicit, politicile de piață liberă; dar, în lumea calmă și relativ liberă a sfârșitului de secol nouăsprezece, ei se puteau încă deroga de la sarcina elaborării unei analize explicite a libertății și intervențiilor guvernamentale.
Însă Ludwig von Mises, activând într-un mediu de etatism și socialism accelerat, și-a concentrat forța analitică și pe teoria economică a intervențiilor și planificării guvernamentale, în paralel cu dezvoltarea în continuare a teoriei ciclurilor economice. Articolul său din 1920, Die Wirtschaftsrechnung im Sozialistischen Gemeinwesen (trad. engl. Economic Calculation in the Socialist Commonwealth, 1934), a avut efectul unui detonator: el a demonstrat pentru întâia oară că socialismul nu este un sistem viabil într-o economie industrializată; într-adevăr, Mises a arătat că o economie socialistă, lipsită total de sistemul de prețuri al pieței libere, nu permite calculul economic rațional al costurilor sau alocarea eficientă a factorilor de producție pentru cele mai solicitate utilizări. Deși din nou netradusă în limba engleză până în 1934, demonstrația lui Mises a avut un impact enorm asupra socialiștilor europeni care, decenii de-a rândul, au încercat să o infirme și să avanseze modele viabile de planificare socialistă. Mises și-a dezvoltat analiza într-o cuprinzătoare critică a socialismului, Sozialismus (1922) (trad. engl.: Socialism: an Economic and Sociological Analysis, 1936). Dar înainte de a fi traduse în engleză devastatoarele sale critici, în lumea economiștilor americani s-a răspândit vestea că socialistul polonez Oscar Lange ar fi „respins” argumentul lui Mises, dispensându-i pe ceilalți socialiști de sarcina confruntării nemijlocite cu propria contribuție a autorului. Confirmarea dramatică a tezei lui Mises a adus-o adâncirea falimentului binecunoscut al planificării economice comuniste în Rusia și Estul Europei – tot mai puternic industrializate după al doilea război mondial – însă demonstrația sa propriu-zisă este și astăzi, practic, uitată.
Dacă socialismul este impracticabil, la fel stau lucrurile și cu actele specifice de intervenție guvernamentală în mersul pieței, pentru care Mises obișnuia să întrebuințeze – în chip de poreclă – numele de „intervenționism”. Într-o serie de articole scrise în anii 1920 și grupate apoi în volumul Kritik des Interventionismus (1929) (trad. engl.: A Critique of Interventionism, 1977), Mises a criticat și respins definitiv numeroase măsuri economice etatiste. Socialismul și intervenționismul fiind deopotrivă neviabile, ne rămâne liberalismul „laissez-faire” – adică economia de piață liberă. Analiza meritelor liberalismului clasic este dezvoltată în remarcabila lucrare Liberalismus (1927) (trad.eng.: The Free and Prosperous Commonwealth, 1962), unde Mises pune în evidență strânsa interdependență dintre pacea internațională, libertățile civile și economia de piață liberă.