Capitolul 16. Carnavalul intereselor speciale

Ken Schoolland - Aventurile lui Jonathan Gullible
cuprins

Cerul se întuneca în timp ce Jonathan se aşeză pe treptele bibliotecii privind la mulţimea din piaţă. Spre bucuria lui, piaţa se învioră în timp ce soarele începea să apună. Tot mai mulţi oameni se îndreptau spre partea de piaţă unde se afla el, unde un minunat cort de carnaval fusese ridicat în spatele bibliotecii. Dorul de casă îi dispăru în entuziasmul momentului.

Privind uimit la lumini, imagini şi sunete, Jonathan se îndreptă către cortul spectaculos. Pe o firmă colorată agăţată deasupra scria: “CARNAVALUL DE PE CAPITOLIU: PAVILIONUL INTERESELOR SPECIALE”.

O femeie purtând colanţi în dungi roşu cu negru se desprinse din mulţime şi strigă la ceilalţi: “Ascultaţi, ascultaţi. Pentru senzaţia vieţii voastre, veniţi în Pavilionul Intereselor Speciale.” Ea îl zări pe Jonathan, ai cărui ochi se măriseră de surpriză, şi îl apucă de mânecă. “Fiecare este un câştigător, tinere.”

“Cât costă?” întrebă Jonathan.

“Vino cu numai 10 kaini şi pleacă cu un premiu fabulos!” răspunse ea. Femeia se răsuci pe călcâie şi gesticulă larg spre mulţime. “Ascultaţi, ascultaţi. Pavilionul Intereselor Speciale vă va face bogaţi!”

Neavând suficienţi bani, Jonathan aşteptă până când femeia fu ocupată cu ceilalţi, apoi se strecură în spatele cortului şi ridică marginea pânzei pentru a arunca o privire înăuntru. Îi văzu pe portari conducându-i pe oameni spre nişte scaune aşezate într-un cerc larg. Zece participanţi aşteptau ceva în picioare, în spatele scaunelor lor. Luminile scăzură, se auzi bătaia unei tobe, şi sunetele unor trompete ascunse. Un reflector strălucitor dezvălui un bărbat frumos purtând un costum negru elegant şi o pălărie de mătase. Acesta se aplecă adânc în faţa cercului celor zece.

“Bună seara,” spuse bărbatul. “Sunt Maestrul Politician. În această seară dvs., cei zece norocoşi, veţi fi câştigătorii remarcabilului nostru joc. Cu toţii veţi câştiga. Cu toţii veţi pleca mai fericiţi decât aţi intrat. Vă rog să luaţi loc.” Cu aceasta, şi o rapidă mişcare a mâinii, Maestrul Politician se duse la fiecare persoană din cerc şi luă câte 1 kain de la fiecare participant. Nici unul nu ezită.

Apoi bărbatul cel frumos zâmbi larg şi anunţă, “Acum veţi vedea cum sunteţi răsplătiţi.” Şi deodată lăsă să-i cadă 5 kaini în poala unui participant. Norocosul primitor gemu în culmea fericirii şi sări în sus de bucurie.

“Nu veţi fi singurul câştigător,” declară Maestrul Politician. Şi aşa era. De zece ori Maestrul Politician ocoli cercul, luând de fiecare dată câte 1 kain de la fiecare persoană. După fiecare rundă, el punea 5 kaini în poala unuia dintre participanţi, care se bucura nespus.

Când strigătele se mai potoliră şi participanţii începură să iasă afară, Jonathan alergă înapoi până în faţa cortului să vadă dacă fiecare era într-adevăr satisfăcut. Femeia în colanţi dungaţi roşu cu negru ţinea cortina de la intrare deschisă. Ea îl opri pe unul din participanţi şi îl întrebă: "V-aţi distrat?”

“O, sigur!” spuse omul, cu un zâmbet larg. “A fost extraordinar!”

“Abia aştept să le spun prietenilor,” spuse altul. “Poate că o să vin din nou mai târziu.”

Apoi un alt participant entuziasmat adăugă, “Da, o da. Fiecare a câştigat un premiu de 5 kaini!”

Jonathan privi gânditor grupul care se împrăştia. Femeia în colanţi se întoarse către Maestrul Politician, care le făcea cu mâna de rămas-bun oamenilor, şi comentă liniştită, “Da, mai ales noi suntem fericiţi. Am câştigat 50 de kaini şi toţi aceşti fraieri sunt fericiţi din cauza asta! Cred că anul viitor va trebui să cerem Consiliului Lorzilor să adopte o lege care să îi oblige pe toţi să participe!”

Tocmai atunci un portar slăbănog veni în spatele lui Jonathan şi îl apucă de guler. “Nici o mişcare, ticălosule. Te-am văzut cum trăgeai cu ochiul în spate. Ai crezut că poţi să ai un spectacol pe gratis, nu?”

“Îmi pare rău,” spuse Jonathan, zbătându-se să scape din strânsoarea lui. “Nu mi-am dat seama că trebuie să plăteşti numai ca să priveşti. Iar doamna aceea atât de drăguţă a făcut un anunţ atât de interesant – iar eu nu aveam nici un ban, aşa că…”

Întorcându-se încet către Jonathan şi portar, femeia întrebă ameninţător, “Nici un ban?” Apoi, pe neaşteptate, faţa i se relaxă într-un zâmbet. “Dă-i drumul,” spuse ea. “Nu e decât un copil drăguţ. Deci ţi-a plăcut spectacolul, nu?”

“O, da, doamnă!” spuse Jonathan, dând puternic din cap.

“Hei, ţi-ar place să câştigi nişte bani uşor? Ai de ales între asta,” şi vocea ei deveni din nou ameninţătoare, “sau te predau paznicului carnavalului.”

“Oh, grozav,” spuse Jonathan nu prea sigur. “Ce trebuie să fac?”

“E foarte simplu,” izbucni ea, toată numai dulceaţă. “Doar să faci o tură prin carnaval în seara asta, să împarţi aceste broşuri şi să spui tuturor cât de bine se vor distra în Pavilionul nostru. Ai aici un kain şi vei mai câştiga câte unul pentru fiecare participant care va intra aici cu o broşură în mână. Acum du-te la treabă şi nu mă dezamăgi.”

Pe când Jonathan îşi arunca pe umăr sacul cu broşuri, ea mai spuse, “Şi încă ceva. În seara asta la sfârşitul spectacolului, voi face un raport cu ce ai câştigat. Mâine dimineaţă la prima oră, trebuie să iei jumătate din câştigul tău şi să te duci la Palat să-ţi plăteşti impozitul.”

“Impozit?” repetă Jonathan. “Pentru ce?”

“Lorzii cer o parte din salariul tău.”

Jonathan adăugă insinuant, “Cred că aş munci mai mult dacă aş şti că nu îmi vei raporta câştigul. Poate chiar de două ori mai mult.”

“Lorzii ştiu că oamenii încearcă să îşi ascundă câştigul, aşa că au spioni pretutindeni, care ne urmăresc îndeaproape. Am putea avea mari probleme – poate chiar să ne închidă afacerea,” spuse femeia. “Aşa că nu te plânge. Cu toţii trebuie să plătim pentru păcatele noastre.”

“Păcate?” repetă Jonathan.

“O, da. Impozitele îi pedepsesc pe cei păcătoşi. Impozitul pe tutun pedepseşte fumatul, impozitul pe alcool pedepseşte băutul, iar impozitul pe venit pedepseşte munca. Idealul lor,” chicoti femeia înghiontindu-l pe cel care controla biletele, “este să fii sănătos şi leneş. Şi acum mişcă-te, puştiule!”

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România