Prefaţă la ediţia din 1944

Ludwig von Mises - Birocraţia
cuprins

Principala problemă a conflictelor politice şi sociale din zilele noastre se referă la faptul dacă individul ar trebui sau nu să renunţe la libertate, la libera iniţiativă şi la responsabilitatea individuală şi să se predea gărzii unui aparat gigantic de constrângere şi de coerciţie, statul socialist. Ar trebui înlocuite individualismul şi democraţia cu totalitarismul autoritar? Ar trebui transformat cetăţeanul într-un supus, un subordonat al armatei atotputernice a muncii, condamnat să se supună necondiţionat ordinelor superiorilor săi? Ar trebui să fie el deposedat de cel mai preţios drept al său, cel de a alege mijloacele şi rezultatele şi de a-şi modela viaţa?

Timpurile noastre au fost martorele unui progres triumfal al cauzei socialiste. Cu jumătate de secol în urmă, un eminent om de stat britanic, sir William Harcourt, afirma: „Acum, toţi suntem socialişti” [1] . La acel moment, această afirmaţie era prematură pentru Marea Britanie, dar astăzi este foarte adevărată pentru această ţară, care a fost odată leagănul libertăţii moderne. Nu este mai puţin valabil în ceea ce priveşte Europa continentală. Doar America este încă liberă să aleagă. Şi decizia poporului american va determina rezultatul obţinut de întreaga omenire.

Problema implicată în controversa dintre socialism şi capitalism poate fi atacată din diferite puncte de vedere. În prezent, se pare că o cercetare a extinderii agenţiilor birocratice este cea mai avantajoasă cale de abordare. O analiză a birocratismului oferă o excelentă oportunitate de a recunoaşte problemele fundamentale ale acestei controverse. Deşi evoluţia birocratismului a fost foarte rapidă în ultimii ani, America, în comparaţie cu restul lumii, este încă foarte puţin afectată. Are doar câteva dintre trăsăturile caracteristice ale managementului birocratic. O cercetare a birocratismului în această ţară ar fi incompletă dacă nu se iau în considerare unele aspecte şi rezultate ale mişcării, care devin evidente numai în ţările cu o tradiţie birocratică mai veche. Asemenea studiu trebuie să analizeze experienţa ţărilor birocratice clasice - Franţa, Germania şi Rusia.

Oricum, nu este scopul unor astfel de referinţe ocazionale la condiţiile din Europa să ascundă diferenţa fundamentală existentă între mentalitatea socială şi politică din America şi cea din Europa continentală. Pentru mintea americană, noţiunea de Obrigkeit[2] , un guvern a cărui autoritate nu provine de la popor, era şi este necunoscută. Este chiar dificil să explici unui om pentru care scrierile lui Milton şi Paine, Declaraţia pentru Independenţă, Constituţia şi Declaraţia de la Gettysburg sunt izvoarele educaţiei politice ce înseamnă acest termen german - Obrigkeit - şi ce este un Obrigkeit-Staat. Poate că următoarele două citate vor ajuta la elucidarea acestei probleme.

Pe 15 ianuarie 1838, Ministrul de Interne prusac, G. A. R. von Rochow, declara într-o replică la o petiţie a cetăţenilor unui oraş prusac: „Nu este cuviincios din partea unui supus să aplice etalonul intelectului său mizerabil pentru actele şefului statului şi să-şi aroge, cu o nemaipomenită insolenţă, dreptul de a judeca public corectitudinea acestor acte”. Aceasta se întâmpla în perioada în care liberalismul german provoca absolutismul, şi opinia publică detesta această pretenţie birocratică arogantă.

Jumătate de secol mai târziu, liberalismul german era literă moartă. L-a înlocuit sistemul Sozialpolitik al Kaiserului, sistemul etatist al intervenţiei guvernului în afaceri şi al naţionalismului agresiv. Nimănui nu i-a păsat când rectorul Universităţii Imperiale din Strassburg, fără să atragă atenţia asupra sa, a caracterizat sistemul german de guvernare astfel: „Oficialii noştri . . . nu vor îngădui nimănui să smulgă puterea din mâinile lor şi, în mod cert, nu majorităţii parlamentare cu care ştim să ne purtăm cu multă dibăcie. Nici o conducere nu este atât de uşor de îndurat şi acceptată atât de recunoscător ca cea a angajaţilor civili foarte inteligenţi şi foarte educaţi. Statul german este un stat al supremaţiei birocraţiei - să sperăm că va rămâne aşa” [3] .

Asemenea aforism nu ar fi putut fi spus de nici un american. Nu s-ar fi putut întâmpla aici.



[1] Cf. G. M. Trevelyan, A Shortened History of England (Londra, 1942), pag. 510.

[2] Obrigkeit (germ.) = Autoritate publica (n. trad.)

[3] Georg Friedrich Knapp, în discursul său prezidenţial, susţinut pe 1 mai 1891. Acest discurs a fost publicat în mai multe ediţii. Cuvintele citate se pot găsi la pag. 86, în ediţia din 1909 a Die Landarbeiter in Knechtschaft und Freiheit

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România