Capitoul 25. Credinciosul autentic

Ken Schoolland - Aventurile lui Jonathan Gullible
cuprins

Aplauzele deveneau din ce în ce mai rare, dar Joe Candidatul nu se clintea din loc. Dornic de acţiune, Moderatorul Phil îl bătu uşor cu palma pe braţ şi îi arătă din ochi ieşirea. Joe zâmbi, dar rămase la locul său. Aşa că Phil nu mai avu altceva de făcut decât să ridice braţele, pentru ca oamenii din sală să tacă.

“Vreau să vă prezint pe cineva”, spuse Joe.

“Sigur, Joe, cum să nu, dar nu mai avem mult timp”.

“A, nu durează mai mult de un minut. E vorba despre un alegător, despre cel mai bun alegător al nostru, al tuturor.” Joe se întoarse şi se adresă cuiva aflat în spatele scenei. Nu apăru nimeni, dar Joe continuă să facă semne blânde de încurajare, ca şi cum s-ar fi adresat unui copilaş care abia a învăţat să meargă. În cele din urmă îşi făcu apariţia o doamnă palidă, în vârstă, care se apropie temătoare de scenă.

Phil se grăbi să iasă în întâmpinarea femeii. “Doamnelor şi domnilor”, spuse el nervos, mai ales că exuberanţa sa contrasta vizibil cu timiditatea neaşteptatului oaspete, “nu-i aşa că suntem teribil de norocoşi să avem astăzi un invitat surpriză? Şi cine este cea pe care o vedem?”

Doamna în vârstă purta o haină simplă, în carouri albe şi negre, care îl făcea pe Joe să pară o caricatură. Nu se putea citi nimic pe faţa ei palidă, cu ochi goi, inexpresivi. Părul ei grizonat era pieptănat cu grijă peste urechi. În mâini, strângea cu putere o geantă alb cu negru, de parcă acolo şi-ar fi ţinut comoara cea mai de preţ.

Când ajunse lângă Joe, acesta începu să vorbească pe un ton domol. “După cum ştii, Phil, participarea la vot a tot scăzut în ultimii ani pe insula noastră. Dar acest lucru nu a descurajat-o pe Phoebe, invitata noastră de acum. Phoebe e chiar persoana cu cele mai multe participări la vot de pe Corrumpo!”

Phil era atât de uimit încât îi ieşiseră ochii din orbite. “O, dar vă cunosc, am auzit foarte multe despre dumneavoastră, doamnă! Iat-o aici pe regina absolută a alegătorilor, pe cea care a depăşit orice record de participare la vot, pe campioana noastră, care votează de fiecare dată. Doamnelor şi domnilor, suntem cu adevărat binecuvântaţi cu prezenţa în studioul nostru a faimoasei, a celebrei Phoebe Simon!”

Cei din sală începură din nou să aplaude cu putere, deşi unii se grăbeau să se strecoare spre ieşire, iar alţii îşi ascundeau căscatul în spatele pliantelor pe care era tipărit programul.

“Phoebe”, zise Phil Moderatorul, “am o întrebare care sunt sigur că stă pe buzele tuturor.” După ce rosti aceste cuvinte, Phil luă o pauză. O linişte dramatică se aşternu peste public. Apoi, cu o voce suficient de puternică pentru a putea fi auzită de toţi, spuse: “De ce votezi de fiecare dată?”

Cu pivirea ei absolut inocentă, Phoebe răspunse pe un ton blând: “Ei bine, domnule, e datoria mea să votez - aşa mi-au spus cei din consiliu. Deci, votez. Am votat de fiecare dată când au avut loc alegeri, încă de când am primit dreptul de vot - acum 50 de ani”.

“Oho!”, veni replica lui Phil. “50 de ani! Iată o performanţă incredibilă, oameni buni!” Publicul aplaudă încă o dată. “Dar îngăduie-mi, Phoebe, să-ţi adresez cea mai grea întrebare care poate fi adresată unui alegător. Ştii, e o vorbă: 'cel mai mic dintre două rele tot rău este'. Acum, domnişoară Simon, spune-mi sincer, dumneata votezi chiar şi atunci când nu îţi place nici unul dintre candidaţi?”

“Eu votez mereu, domnule. Tata mi-a spus odată că dacă nu votez, nu am nici un drept să mă plâng de cei aleşi în funcţii. Aşa că votez pentru a-mi proteja dreptul de a mă plânge.”

“Ce ziceţi de asta, oameni buni? Fii te rog sinceră, domnişoară Simson, şi spune-mi dacă dumneata crezi în promisiunile lui Joe”.

“Bineînţeles că da. Eu cred mereu în promisiuni. Dacă nu le-aş crede, de ce aş mai vota în favoarea lui Joe?”

“Ştii ce spun despre dumneata oamenii cu carte? Spun că eşti ultimul credincios autentic de pe Corrumpo.”

“Da, domnule, am auzit şi eu asta.” Replica lui Phoebe veni atât de încet încât aproape că nu a putut fi auzită. “Îi cred şi pe ei. Vă cred şi pe dumneavoastră. Cred pe toată lumea.”

Întorcându-se către public, Phil îşi apăsă inima cu mâna strgând: “Doamnelor şi domnilor, aţi mai auzit vreodată ceva atât de mişcător, de copilăros? E minunat că nevinovăţia încă mai supravieţuieşte pe insula noastră atât de cinică.” Apoi, întorcându-se către oaspetele său, zise: “Dar, Phoebe Simon, reprezentanţii tăi te-au dezamăgit vreodată?”

“O, desigur,” murmură Phoebe. “M-au dezamăgit de fiecare dată, de fiecare dată. Dar eu rămân alături de reprezentantul meu, orice s-ar întâmpla.” Cu o mişcare tandră, Phoebe îl prinse pe Joe de braţ şi îl trase lângă ea. “Şi aşa voi face mereu. Nu-mi pot imagina viaţa fără Joe şi fără reprezentanţii mei de dinaintea lui.”

Cineva din public strigă: “De ce mai crezi, dacă mereu suferi?”

Phoebe îi aruncă lui Joe o privire plină de suferinţă şi zise: “Cred că el are o inimă bună. Şi cred că e bine intenţionat. Cred că se poate schimba - că îl pot ajuta să se schimbe. Cred că undeva, în adâncul sufletului lui, chiar îi pasă de mine. Atâta doar că nu mă înţelege.”

“Ooo…” murmură publicul la unison.

“Oameni buni, îmi dau lacrimile. Dar, Phoebe, astea nu sunt doar lacrimi de bucurie, ci şi de îngrijorare. A încercat oare vreo rudă de-a ta să te înscrie într-unul din programele Alegătorilor Anonimi?”

“Nu, nu, domnule!” zise Phoebe. “Alegătorii Anonimi îi ajută pe cei cu probleme. Eu nu am nici o problemă. Credeţi că am vreo problemă?”

“Phoebe, unii experţi susţin că alegătorii răniţi de promisiunile mincinoase continuă să îşi sprijine reprezentanţii, oricât de mult ar suferi.”

Privind încrezătoare la Joe, Phoebe întrebă: “Crezi că am o problemă, Joe? Eu nu cred.” Şi, văzându-l cum zâmbeşte, adăugă: “Rămân alături de reprezentantul meu.”

Soneria din spatele scenei îl avertiză pe Phil că emisiunea lui a luat sfârşit. Ridicând vocea pentru a putea fi auzit de toţi, Phil zise: “Unde-am ajunge dacă nu ar mai fi printre noi credincioşi autentici ca Phoebe Simon? Ei, oameni buni, cam asta a fost emisiunea noastră. Vă mulţumesc tuturor pentru participare. Şi haideţi să le arătăm celor doi invitaţi, lui Phoebe Simon şi lui Joe Candidatul, cât de mult îi iubim!”

Mulţimea izbucni în urale vesele, bucuroasă că adevăratul spectacol pentru care venise acolo stătea să înceapă.

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România