Capitolul 24. Aplauzometrul

Ken Schoolland - Aventurile lui Jonathan Gullible
cuprins

Un reflector aruncă un cerc de lumină pe platformă şi spectatorii începură să murmure. Cineva începu să bată din palme ritmic şi întreaga mulţime i se alătură. Întregul loc reverbera de pasiune şi sunet. În cele din urmă o figură cu părul argintiu sări pe platformă. Purta o haină sclipitoare şi zâmbetul cel mai stupid pe care îl văzuse Jonathan vreodată. Omul se mişca înainte şi înapoi cu entuziasm în timp ce întâmpina mulţimea care ovaţiona.

“Bine aţi venit, bine aţi venit, bine aţi venit! Sunt Moderatorul Phil şi sunt atât de încântat că sunteţi cu mine astăzi, oameni atât de minunaţi, în show-ul nostru. Şi ce show vom avea pentu dvs.! Mai târziu vom vorbi cu – aţi ghicit – Candidatul!” Femei îmbrăcate sumar plasate pe ambele părţi ale scenei începură să fluture puternic din mâini şi întreaga mulţime izbucni în aplauze furtunoase.

“Vă mulţumesc, vă mulţumesc - vă mulţumesc foarte mult. Mai întâi, am ceva foarte, foarte, foarte special pentru dvs. O avem în mijlocul nostru pe nimeni altcineva decât Preşedinta Comisiei Electorale din Corrumpo care ne va explica noile procedee electorale revoluţionare despre care am auzit cu toţii.” În acest moment, gazda se întoarse şi cu un gest larg al braţului către spatele scenei, ţipă, “Vă rog să-i uraţi cu toţii bun venit dnei Doctor Julia Pavlov!”

Fetele de pe scenă şi mulţimea bătură din nou din palme frenetic, strigând şi fluierând de entuziasm. Moderatorul Phil îi strânse mâna Dr. Pavlov şi făcu semn mulţimii să tacă. “Ei bine, Dr. Pavlov, se pare că v-aţi făcut numeroşi fani de-a lungul anilor!”

“Mulţumesc Phil,” spuse ea. Dr. Pavlov purta ochelari cu lentile groase, un taior gri ţeapăn şi o expresie de siguranţă calmă pe faţa ei pătrată. “Aş spune că e un entuziasm cam de 5,3.”

“Hei, hei, aici m-aţi încurcat, “ spuse gazda. Asistenţii de platou făcură semn spectatorilor şi aceştia izbucniră toţi odată în râs. “Ce vreţi să spuneţi cu entuziasm de 5,3?” întrebă Phil.

“Ei bine,” spuse Dr. Pavlov, “Am aici un aplauzometru oficial pe care îl port întotdeauna cu mine. El îmi arată cât de mult entuziasm manifestă mulţimile de oameni.”

“E incredibil, nu-i aşa, oameni buni?” La un semn, mulţimea aplaudă din nou.

Imediat ce zgomotul scăzu, Dr. Pavlov continuă, “Asta a fost cam de 2,6.”

“Uimitor!” spuse gazda. “Ce veţi face cu aplauzometrul? Îl veţi folosi în alegerile care urmează?”

“Chiar aşa, Phil. Noi cei de la Comisia Electorală din Corrumpo am decis că nu e de ajuns să numărăm voturile. Nu numai cifrele sunt importante când se decide cine stabileşte standardele de moralitate, putere, bogăţie şi drepturi. Credem că ar trebui să conteze şi entuziasmul.”

“Dar e incredibil!” strigă Moderatorul Phil. Cu toţii izbucniră în aplauze.

“4,3” spuse Dr. Pavlov imperturbabilă.

“Şi cum veţi face asta, dnă Doctor?”

Sprâncenele ei groase se ridicară deasupra ochelarilor şi prima urmă de zâmbet îi trecu pe faţa neclintită. “În acest an vom utiliza pentru prima dată pe insulă aplauzometre la secţiile de votare. În loc să completeze buletine de vot, alegătorii vor sta doar în cabine şi vor aplauda atunci când se va aprinde un bec după numele candidatului pe care îl aleg.”

“Şi ce cred candidaţii despre această nouă procedură de votare?” întrebă Phil.

“Oh, le place foarte mult, Phil. Se pare că i-au pregătit deja pe suporterii lor pentru schimbare. Au petrecut şedinţe lungi promiţându-le că vor cheltui banii altor oameni pentru suporterii lor şi asta nu dă greş niciodată.”

“Vă mulţumim foarte mult că aţi fost împreună cu noi astăzi şi ne-aţi oferit o avanpremieră a unui mâine mai bun. Veţi mai veni la noi, nu-i aşa? Doamnelor şi domnilor, aplauzele dvs. pentru Dr. Julia Pavlov!”

Când în cele din urmă aplauzele încetară din nou, gazda făcu un nou gest larg cu braţul către spatele scenei. “Şi acum momentul pe care l-aţi aşteptat cu toţii. Da, venind chiar din foarte încărcatul program al campaniei electorale – iată-l pe Joe Candidatul! Aplauze!”

Joe Candidatul păşi atletic pe scenă cu braţele larg deschise, făcând frenetic plecăciuni mulţimii. Lui Jonathan i se păru că omul avea cei mai albi dinţi pe care îi văzuse vreodată. “Îţi mulţumesc, Phil. Acesta este într-adevăr un mare moment pentru mine, să fiu aici cu dvs., toţi aceşti oameni minunaţi.”

“Şi acum, Joe, trebuie să ne spui povestea din spatele marii poveşti. I-ai surprins pe toţi şi ai obţinut titluri de o şchioapă în ziare cu cele mai fierbinţi ştiri de pe insulă din ultimul deceniu. Deci care-i noutatea?”

“Direct la ţintă, nu, Phil? Asta-mi place la tine şi la show-ul tău! Vezi tu, costul extrem de ridicat al campaniilor politice din ultimii ani m-a alarmat. Aşa că am decis să fac ceva în sensul ăsta. Cred cu tărie că alegătorii acestei măreţe insule merită un preţ de chilipir pentru ceva mai mult din acelaşi lucru. Atunci am înfiinţat Partidul Generic.”

“Partidul Generic! Ce idee strălucită! Şi ţi-ai schimbat chiar numele tău, nu?”

“Aşa e, Phil. Cu numele meu real, Elihu Root, nu aş fi putut niciodată să fiu adevăratul candidat al poporului. Trebuie să-ţi acoperi rădăcinile…” Toată lumea izbucni în râs împreună cu Phil şi Joe. “Dar, serios, Phil, “ continuă Joe, “trebuie să ai priză la public dacă vrei să fii credibil.”

“Ce faci ca să împrăştii vestea, Joe?”

“Partidul Generic va avea în curând fluturaşii lui alb cu negru, insigne şi afişe disponibile în toate chioşurile locale. Cu ideile noastre sperăm să reducem la jumătate bugetul tipic de campanie.”

Moderatorul Phil îl întrerupse, “Dar aveţi un punct de vedere asupra problemelor?”

“Sigur, la fel cu toate celelalte partide,” spuse Joe. Băgă mâna în buzunar şi scoase un teanc de hârtii. “Aici avem Cartea Albă asupra Crimei – şi aici Cartea Albă asupra Sărăciei”.

“Dar, Joe, nu e nimic pe foile astea,” spuse Phil nevenindu-i să creadă. Cărţile Albe erau pur şi simplu foi goale de hârtie.

“Tocmai asta-i frumuseţea, Phil. Nu înţelegi? De ce să pierzi timpul promiţând totul tuturor? De ce să nu-i laşi pe alegători să completeze hârtiile singuri? Promisiunile şi performanţele vor fi la fel ca înainte, dar de data asta economisim costul tipografiei.”

“Ce ingenios! În timp ce alţi candidaţi vorbesc despre reducerea costurilor campaniei, tu chiar ai făcut ceva pentru asta. Ei bine, timpul nostru e pe sfârşite. Ne poţi spune în rezumat ceva despre partidul tău?”

“Sigur, Phil. A cuprins deja întreaga insulă. Sloganul nostru pentru Partidul Generic este, “Noi credem ceea ce credeţi dvs.!”

“Îţi mulţumesc foarte mult, Joe. Doamnelor şi domnilor, putem avea o rundă cu adevărat grozavă de aplauze, un 5,5 pentru acest geniu al campaniei electorale, Joe Candidatul!

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România