Marxismul lui Klaus Schwab

În ultimii ani foarte mulți dintre noi am auzit pentru prima dată și am aflat din ce în ce mai multe despre World Economic Forum, Klaus Schwab, despre întâlnirile anuale de la Davos (Elveția) și elitele globale care participă la acele întâlniri. Am spus elite globale pentru a le diferenția de elitele locale, care nu au nici notorietatea, nici influența necesară pentru a schimba ceva din mersul normal al lucrurilor, cel puțin nu la nivel planetar. Elitele globale în schimb, au acea notorietate și influență, iar prin puterea lor politică, instrumente financiare pe care le au la îndemână (de ex. CBDC, Central Bank Digital Currency – o probabilă crypto-monedă a băncilor centrale), instrumentele fiscale și juridice și, nu în ultimul rând, prin sinergia lor globală deloc neglijabilă (vezi sincronul perfect al măsurilor Covid în circa 190 de state), ar avea capacitatea, cel puțin la nivel teoretic, să ducă politicile publice din majoritatea țărilor de pe glob în direcția pe care și-o asumă ca obiectiv în cadrul grupului de la Davos.

Mulți dintre noi vedem doar vitrina, adică prima pagină a unor ziare de cancan sau unele știri derizorii despre vreun discurs al Gretei Thunberg. Realitatea, însă, e mult mai stringentă, iar personajele în discuție, organizațiile și instrumentele pe care le au la îndemână nu sunt deloc de ignorat. În esență e vorba de o luptă acutizată între planificatori centrali autoritari și populațiile țărilor din întreaga lume.

S-au scris multe pe acest subiect de către alți iubitori și apărători ai libertății, adepți ai Școlii austriece și nu numai. În acest articol voi aborda dintr-un alt unghi subiectul, încercând a limpezi cât mai mult perspectiva cititorilor asupra „profeților” de la care am primit în 2020 „lumina” Grozavei Resetări. Am tradus așa Great Reset-ul pentru că traducerea „Marea Resetare”, singura pe care am găsit-o, nu cuprinde întreg înțelesul pe care l-am perceput în urma lecturii cărții Covid-19: The Great Reset și a numeroaselor interviuri și conferințe vizionate pe această temă în timpul cercetării pentru articol. „Great” presupune, pentru Schwabși elitele de la Davos, nu doar mare, ci și multilateral dezvoltat (vorba vine), amplu, cuprinzător, dar și benefic, revigorând toate planurile (social, cultural, politic, ecologic, financiar), triumfător prin schimbare și aducător de noi începuturi promițătoare, ale unei minunate noi epoci… digitale (era să scriu de aur, însă aurul e văzut astăzi că o relicvă barbară, vorba lui Keynes; de acum încolo datele vor fi noul aur, noul petro-dolar, noua „monedă forte”). Astfel, într-un cuvânt mult mai revelator, resetarea va fi grozavă! Iar, dacă am pus acum reflectorul pe „great”, îl voi pune ulterior și pe „resetare”, cu ample citate din cartea scrisă de Schwab în iunie 2020. Dar, înainte de asta, voi trece în revistă organizația și elitele menționate, ca să nu punem căruța înaintea boilor (pun intended).

Totuși, deși s-a mai scris, așa cum am menționat, mulți dintre noi acordăm puțină atenție și chiar mai puțină importanță acestor aspecte și nu găsim răspuns la întrebările „De ce ne-ar interesa?” sau „Ce importanță are?”. Ne interesează și e extrem de important pentru că ne-ar putea afecta grav și în moduri nebănuite. Această organizație (WEF) împreună cu fondatorul și președintele ei, Klaus Schwab (care, după mai multe investigații, am dedus că ar putea fi doar o marionetă împinsă în față) își pot implementa „agenda globală” (conform propriei lor exprimări) prin intermediul elitelor și al organizațiilor de tineri lideri și modelatori globali pe care i-au recrutat. Ne interesează în mod special acele lucruri care au capacitatea de a ne afecta viața, sau mai bine zis traiul, într-un mod negativ. În cele ce urmează voi sintetiza potențialul negativ pe care îl are această organizație și președintele ei, evidențiind familia ideologică din care face parte – i.e. marxismul. Nouă, est-europenilor, ne este bine cunoscută ideologia marxistă după ce i-am trăit pe deplin consecințele în secolul trecut. Nu același lucru se poate spune despre Occident, care a cochetat multe decenii cu această ideologie fără să-i cunoască năravul, iar acum se pare că această tendință se acutizează în mod periculos. Astfel, noi ne aflăm într-o situație echivocă: după ce am avut parte de marxism de la est, să avem din nou în față, fără să-l conștientizăm plenar, pericolul (neo)marxismului de la vest.

În prima parte voi oferi câteva informații despre WEF și celelalte organizații fondate de Klaus Schwab și despre metodele de propagandă. În partea a doua voi diseca, în paralel cu marxismul, ideologia pe care Schwab și organizațiile sale o propagă în lume. La final, alături de concluzii, voi lista un posibil scenariu pe baza evenimentelor, a cărților publicate, a conferințelor și a declarațiilor din ultimii ani.

Partea I

Listez punctual principalele organizații și metodele prin care Schwab a reușit să întindă la nivel global tentaculele unei ideologii pe care o vom analiza în partea a doua a acestui articol.

A. World Economic Forum (Forumul Economic Mondial) și elitele globale

Încă de la înființare, în 1971, când era denumit The European Management Forum (în 1987 fiind re-brand-uit World Economic Forum), a avut participanți importanți din mai multe state, ceea ce este impresionant pentru un tânăr inginer / economist de doar 32 de ani fără realizări notabile. Nu voi insista asupra multiplelor semne de întrebare pe care le ridică acest fapt, nici asupra istoricului detaliat al acestei organizații sau a fondatorului, însă este o temă care ar face subiectul unei analize și cercetări distincte demne de întreprins / efectuat.

În fiecare an la Davos participă șefi de state și guverne, lideri ai unor organizații globale, acționari principali și membri ai top managementului unor corporații multinaționale, finanțatori și lideri ai unor ONG-uri multinaționale, actori și alte celebrități cu notorietate și influență.^[1]

Aceste întâlniri anuale și afilierea la o astfel de organizație explică adoptarea unor atitudini identice până la nivel de limbaj ale acestor elite cu proveniențe și domenii de activitate atât de diverse. Astfel, nu mai este nici o surpriză identificarea în propaganda mass media și discursurile multor politicieni importanți a unor mantre precum „the new normal” (noua normalitate) sau „build back better” (reconstruim mai bine) sau „we need a reset” (avem nevoie de o resetare). Deocamdată este suficientă evidențierea participanților și a efectului de rețea multinațională pe care o astfel de întâlnire structurată și cu scop bine definit îl generează.

B. The Forum of Young Global Leaders (Forumul Tinerilor Lideri Globali)

Aceasta este o școală de lideri subsidiară a WEF, fondată de Schwab în 1992 sub numele de Global Leaders for TomorrowSchool, re-brand-uită în 2004 cu actualul nume. Aceasta a fost fondată „pentru a crea o comunitate proactivă multistakeholder a liderilor de generație următoare din lume pentru a informa și influența luarea deciziilor și a mobiliza transformarea”. Această organizație are „peste 1.400 de membri și absolvenți cuprinzând 120 de naționalități și incluzând inovatori civici și de afaceri, antreprenori, pionieri în tehnologie, educatori, activiști, artiști, jurnaliști și multe altele”. Întâlnirile anuale ale acestora sunt în sezonul cald și sunt cunoscute sub numele de Summer Davos. Rolul acestei organizații este de școală ideologică de lideri pe o durată de 6 ani la care tinerii de până la 38 de ani candidează sau sunt nominalizați de absolvenți, iar apoi sunt admiși pe baza unor criterii de excelență și potențial.^[2]

În 2021, ultima serie de absolvenți include 112 tineri lideri globali printre care cu mândrie este anunțat în primul rând un „activist pentru justiție de gen și drepturile omului” care se încadrează perfect într-unul din grupurile de politică identitară (identitypolitics) ale ideologiei neo-marxiste.

C. Global Shapers Community (Comunitatea Modelatorilor Globali)

Mai puțin notoriu este faptul că dl. Schwab a fondat în 2011 Comunitatea Modelatorilor Globali care este „o rețea de hub-uri fondată și condusă de următoarea generație”, răspândită în toată lumea, prin care sunt recrutați tineri cu „vârsta sub 30 de ani care lucrează în diverse domenii”. Comunitatea Modelatorilor Globali „reprezintă o rețea scalabilă de peste 15.000 de tineri care conduc dialogul, acțiunea și schimbarea în peste 450 de orașe [150 de țări] din întreaga lume, de la Atlanta la Accra și de la Zurich la Zagreb”. Organizația GSC pare să fie inclusiv o sursă de recrutare pentru școala ideologică YGL.

Când am aflat despre această rețea, nu am putut evita paralela cu Piotr Verhovenski și a sa „comunitate de modelatori” din romanul Demonii de F.M. Dostoievski. Personajul e bazat pe studentul S.G. Neceaev, delegat de socialistul M.A. Bakunin (taman din Elveția) să fie conducătorul organizației locale NarodnaiaRasprava la Moscova. Dacă aș spune că istoria se repetă, aș fi contrazis și probabil mustrat de Ludwig von Mises care a arătat că istoria e formată din acte unice și irepetabile, așa că voi spune doar că… seamănă.

D. Partenerii WEF: corporații și organizații globale

WEF are aproximativ 1000 de parteneri din mediul de afaceri din întreaga lume, fiind activi în toate industriile și domeniile de activitate și având în general peste 5 miliarde de dolari cifra de afaceri fiecare.^[3]

Cei care activează în investment banking sunt de fapt unii dintre acționarii principali ai majorității celorlalte corporații din listă. Lor li s-ar adaugă Vanguard Corporation (cel mai mare fond de investiții din lume, având active de aproximativ 7 trilioane de dolari în portofoliu, nefiind listată la bursa și având acționariat anonim) pentru care nu am găsit o legătură directă cu WEF, însă acest fond deține cea mai mare felie din BlackRock (care a fost denumită de Bloomberg„thefourthbranch of government”– a patra putere în stat), o felie din J.P. Morgan Chase & Co, o felie din Morgan Stanley, cea mai mare felie din State Street Corporation etc. Aceste companii sunt și principali acționari fiecare în acționariatul celeilalte (adică se dețin reciproc) și dețin împreună cele mai mari felii din acțiunile unor companii precum Apple, Amazon, Alphabet (Google), Facebook, PepsiCo, Coca Cola, Microsoft, Volkswagen, Ford Motor Company, Pfizer, Bayer… etc. etc. etc. Dimensiunea financiară cumulată a activelor controlate de acești coloși este de aproximativ 34 trilioane de dolari, adică mărimea produsului intern brut în 2021 al SUA și Chinei la un loc.

Motivele principale de îngrijorare după analiza unei liste cu astfel de parteneri (cu o mână de giganți deasupra tuturor), dintre care am listat o foarte mică parte aici, sunt:

• multitudinea de instituții bancare aflate în listă,
• dimensiunea și puterea implicită a celor câțiva giganți care dețin felii din toate celelalte corporații (o structură piramidală a unei economii globale cu doar o mână de proprietari la vârf – i.e. Blackrock, Vanguard, State Street)
• multitudinea de domenii și industrii acoperite, de la alimentație publică, imobiliare și logistică, la finanțe, tehnologia informației și farmaceutică, aceste companii acoperă practic fiecare aspect al vieții noastre
• prezența companiilor Big Tech (și nu numai) și rolul lor potențial în resetarea digitalizată a celei de a 4-a revoluții industriale.

Acești parteneri strategici, nu sunt doar cotizanți ai WEF și susținători ai „agendei globale” bazată pe ideologia marxistă, ci participanți activi în proiecte, activități și inițiative ale organizației. Voi dezvolta la finalul articolului cum se integrează aceste corporații în viziunea distopică a „noii normalități” descrise de Schwab în cărțile sale.

E. Principalele unelte de propagandă

Uneltele de propagandă cele mai utilizate sunt cărțile scrise de Schwab (fie individual, fie în colaborare) și promovarea în mediul on-line și prin mass-media (deținută aproape integral de aceiași giganți menționați la punctual C). Prin aceste metode se evocă idealurile nobile de salvare a omenirii și călăuzirea acesteia spre cele mai înalte culmi ale fericirii întru digitalizare și transumanism. Două trăsături majore caracterizează întreagă propagandă a lui Schwab și WEF: demagogia și caracterul profetic și categoric. Cele mai relevante și distopice cărți sunt: The Fourth Industrial Revolution (2016), Shapingthe Fourth Industrial Revolution (2018), Covid19 – The Great Reset (2020), Stakeholder Capitalism: A Global Economy that Works for Progress, People and Planet (2021), The Great Narrative (The Great Reset Book 2)– ultima lansată în 7 ian. 2022, cu câteva săptămâni înaintea celei mai recente conferințe de la Davos.

Cele mai multe referințe și citate prezente în acest articol sunt din A 4-a Revoluție Industrială și Covid19 – Grozava Resetare. Pe celelalte nu am avut „plăcerea” să le citesc, însă voi cita din prezentarea ultimei cărți, Grozava Poveste (A doua carte a Grozavei Resetări), publicată în perioada în care făceam cercetare pentru acest articol. După ce prima carte ne-a făcut cunoștință cu doctrina schwabistă, cea de a doua este „despre idei și modul în care acestea se pot coagula” și „cel mai important, despre modul în care unele dintre aceste idei pot sau ar trebui să-și croiască drumul lor în politică și luarea deciziilor. Ele depășesc domeniul teoriei și sunt un apel la acțiune.”

A intra în multe detalii cu privire la pagina weforum.org ar constitui subiectul unei lucrări separate dedicate doar acestui subiect. Totuși voi face câteva mențiuni pentru a ilustra relevanța conținutului pentru teza acestui articol. De exemplu găsim materiale ca acesta, intitulat sugestiv „Are capitalismul nevoie de niște Marxism pentru a supraviețui celei de-A Patra Revoluții Industriale?”. Din start observăm în titlu cum „capitalismul” cu „c” mic are nevoie să fie salvat de „Marxismul” cu „M” mare. O altă întrebare pe care și-o pune un autor de pe site este „De ce avem nevoie de «Manifestul de la Davos» pentru un tip mai bun de capitalism?”. Iar aici găsim câteva informații despre a 4-a revoluție industrială, pentru cei care nu vor să se delecteze cu citirea cărții. Următorul material oferă informații succinte despre grozava resetare.

Partea II

Iată cele 5 elemente pe care Klaus Schwab și al său WEF le au în comun cu Karl Marx și ideologia marxistă:

A. Eliminarea proprietății private și implicit a a ordinii sociale bazată pe existența acesteia

În 2016 unul din cele mai faimoase video-uri ale WEF, intitulat „8 predictions for theworldin 2030” (8 predicții pentru lume în 2030), a avut următoarea profeție pe locul 1: „You will own nothing. And you will be happy” (Nu vei deține nimic. și vei fi fericit). De aici înțelegem că între principalele profeții ale celei de a 4-a revoluții industriale intră eliminarea ordinii sociale bazate pe proprietate privată. În caz că vi se pare foarte familiar și aveți senzația că ați mai văzut asta pe undeva, răsfoiți din nou Manifestul Comunist din 1848 al lui Karl Marx și Friedrich Engels. Aceștia scriau în capitolul 2 că „proprietatea privată burgheză modernă este expresia finală și cea mai completă a sistemului de producție și însușire a produselor, care se bazează pe antagonisme de clasă, pe exploatarea celor mulți de către cei puțini. În acest sens, teoria comuniștilor poate fi rezumată în singura propoziție: abolirea proprietății private. […] Prin urmare, capitalul nu este personal; este o putere socială.” (Karl Marx, Friedrich Engels, The Communist Manifesto, trad. de Samuel Moore, Ed. Penguin Random House UK 2015, Cap. 2, p. 22-23) Schwab merge chiar mai departe decât Marx, extinzând eliminarea proprietății private de la bunuri la datele personale, acestea fiind deja utilizate în mediul online cu scop comercial de către Big Tech. Din scrierile lui Schwab aflăm că „pe măsură ce trecerea de la proprietate la accesul comun se accelerează (în special în orașe), schimbul de date va fi o parte necesară a lanțului valoric. De exemplu, schemele de partajare auto vor necesita integrare a informațiilor personale și financiare în mai multe companii din sectoarele auto, utilități, comunicații și bancare.” (The 4th Industrial Revolution, cap. 3.2.1,CustomerExpectations, p.55)

La profeția numărul 2 aflăm că tot ce vom dori, vom închiria. Mă întreb: dacă noi cei aflați în culmea fericirii nu vom deține nimic, cine va deține bunurile pe care le vom închiria? Evident că ele vor trebui să aparțină cuiva, unei entități care să ni le ofere spre folosință și să încaseze chiria aferentă. Dacă vom închiria, evident că libertatea noastră va fi limitată cu privire la opțiunile de folosință, atât în măsura timpului de utilizare (utilizezi cât timp poți să susții chiria), cât și în măsura modului de utilizare (cu proprietatea personală poți să faci ce dorești, însă cu cea închiriată ești limitat de condițiile de închiriere și utilizare).

De asemenea, dacă nu mai avem proprietate privată, nu vom putea nici cumpăra sau vinde nimic, deci ar trebui să dispară automat și comerțul. Fără comerț nu mai există sistem de prețuri, iar fără prețuri calculul economic devine imposibil, după cum Ludwig von Mises a demonstrat acum 100 de ani. Deci, cine va fi noua entitate proprietară și care îi va fi motivația economică? Cum ar trebui să funcționeze noul model economic? Cum se va putea trece la noua ordine economică, prin ce metode? Voi încerca să răspund acestor întrebări și altora până la finalul articolului.

B. Viziunea filosofică a istoriei în cheie melioristă

În cartea Teorie și istorie din 1957, Mises dezvoltă conceptul de filosofie a istoriei. Ideea de filosofie a istoriei „trebuie să demonstreze mecanismul prin intermediul căruia entitatea supremă care conduce cursul tuturor activităților umane îi determină pe indivizi să intre exact pe căile care sunt destinate să conducă omenirea spre obiectivul stabilit”. (Ludwig von Mises, Theory and History, cap 7.3, p.112).

În filosofia marxistă a istoriei doctrina luptei de clasă este concepută pentru a răspunde acestui deziderat – inevitabila degradare a condițiilor de muncă care va declanșa revoluția proletară și va instaura socialismul ca etapă superioară a istoriei. Această filosofie are la bază „forțele materiale de producție” (material production forces) care au condus omenirea de la etapa feudalismului la capitalism, iar în final o vor conduce la socialism. La Schwab doctrina are la bază încălzirea globală cauzată (prin emisiile de CO2) de activitatea economică a capitalismului bazat pe profit și shareholdervalue (crearea de valoare din perspectiva acționarilor proprietari), care va duce la deznodământul sumbru al extincției umanității, dacă nu „acționăm în mod colectiv” la nivel planetar printr-o Grozavă Resetare. Filosofia istoriei a lui Schwab e identică cu a lui Marx, având la bază faze tehnologice identificate printr-o succesiune de „revoluții industriale” care au condus omenirea prin mai multe etape ale aceluiași capitalism – identificate de el sunt cel de acum, shareholder capitalism, respectiv cel care urmează să înceapă, stakeholder capitalism. Potrivit oracolului de la Davos, acum suntem undeva după cea de a 3-a revoluție industrială, cea a automatizărilor și robotizării în producție, sau chiar la începutul celei de a 4-a, a digitalizării și transumanismului, „caracterizată printr-o fuziune de tehnologii care estompează liniile dintre sferele fizice, digitale și biologice”.

Minunata lume nouă va face separație între „cei care se adaptează [progresului] și reacționari – câștigătorii și pierzătorii materiali în toate sensurile cuvântului. Câștigătorii pot beneficia chiar de o formă de îmbunătățire radicală a omului generată de anumite segmente ale celei de-a patra revoluții industriale (cum ar fi ingineria genetică) de care pierzătorii vor fi privați.” (The 4th Industrial Revolution, Cap. 3.5, The Individual, p. 92).

Observăm cât de bine se încadrează atât Marx, cât și Schwab în acest concept de filosofie a istoriei descris de Mises și cum întâlnim la ambii succesiunea etapelor și inevitabilitatea continuării lor spre o societate mai bună și multilateral dezvoltată (sursa e doctrina evoluționistă a meliorismului, populară în vremea lui Marx). Pentru Marx, această etapă a fost socialismul, iar pentru Schwab e stakeholder capitalism-ul. Menționez că la Schwab multilateralismul este de o complexitate exacerbată, demnă de secolul 21 – marxism pe steroizi, cum s-ar zice. Există totuși și diferențe, iar evidențierea diferențelor e importantă pentru a contura mai riguros asemănările. Filosofia istoriei lui Marx presupune o schimbare „cu inexorabilitatea legilor naturii” a unui model economic (capitalismul) cu altul net superior (socialismul), prin combustia spontană a revoluției proletariatului exploatat și doritor de socialism. Cea a lui Schwab presupune schimbarea unui sistem economic (shareholder capitalism) cu altul net superior (stakeholder capitalism) cu tot ansamblul de profeții sociale și economice aferente, prin implementarea planificată a noului model cu ajutorul grozavei resetări pusă în practică de către elitele, liderii și modelatorii globali iubitori de natură și umanitate.

Ambii au la bază inevitabilitatea evoluției istorice melioriste și necesitatea unei forme de acțiune pentru a facilita și modela acea evoluție spre idealurile lor profetice. Ambii împărtășesc ideea că actualul capitalism este sortit pieirii în viitorul apropiat, fiind urmat de extazul social al sistemului înlocuitor, prin definiție superior. După cum ar spune Karl Schwab: Stakeholderi din întreaga lume, uniți-vă!

Că să analizăm conceptul de stakeholder capitalism comparativ cu cel de shareholder capitalism, trebuie analizat termenul stakeholders care înseamnă în traducere „părți interesate”. În mediul de afaceri acest concept e vehiculat pentru a integra etica impactului pe care îl are o companie asupra diverselor entități cu care interacționează direct sau indirect. Ei sunt împărțiți în două categorii: interni (angajații, managementul, antreprenorul, acționarii) și externi (furnizorii, clienții, creditorii, debitorii, statul, societatea, mama natură, universul etc). Schwab a promovat acest concept încă de la fondarea WEF în 1971, însă acum este din ce în ce mai palpabil în mediul corporatist global datorită, conform lui Schwab, „efectului Greta Thunberg”. În cartea grozavei resetări aflăm de la Schwab, la pag. 140, că (scorul) „ESG poate fi considerat etalonul stakeholder capitalism-ului”. ESG = environmental, social, governance (mediu, social, guvernare). Politicile ESG sunt centrate în esență pe încălzirea globală, iar noul sistem „capitalist” pe care îl descrie Schwab presupune o fuziune a mediului guvernamental cu cel privat și cu cel social. Principalele părți interesate (stakeholderi) de ESG se prefigurează astfel: stat+ corporații+ ONG-uri. Deciziile mediului de afaceri nu se vor mai lua intern de către antreprenori având ca scop profitabilitatea și „shareholdervalue”, ci în mod colectiv de către stakeholderi având scopuri definite de politici ESG. Sistemul creionat seamănă izbitor de mult cu sistemul socialist german (implementat de naziști), caracterizat de Mises în Acțiunea umană prin „controlul etatist complet al tuturor activităților economice.” Mises diferențiază socialismul rusesc (model Lenin) de cel german (model Hindenburg), în care proprietatea privată este păstrată doar nominal (aparent) și nu mai există antreprenoriat, ci doar „manageri de ateliere” (Betriebsführer) care „sunt ținuți să asculte necondiționat de ordinele promulgate de către biroul guvernamental suprem de management al producției. […] Managerii de ateliere sunt subordonați guvernului, nu cererii consumatorilor și structurii prețurilor de piață” ( p. 739). Sistemul are doar de fațadă terminologia și denumirea de capitalism, fiind în realitate economie socialistă planificată managerial și birocratic.

C. Forțele materiale de producție sau a 4-a revoluție industrială?

De la oracolul din Davos aflăm că „nu toate industriile se află în aceeași fază de dislocare, dar toate sunt împinse în sus pe o curbă de transformare de către forțele care conduc la a patra revoluție industrială” (The 4th Industrial Revolution, Cap. 3.2.4, New Operating Models, p. 62). Să fie oare forțele respective acele „forțe materiale de producție” care animă lumea economică a lui Marx și care conduc istoria spre noua ei etapă?! Diferența între forțele lui Marx și ale lui Schwab este doar de epocă și implicit de nivelul de tehnologizare al acestora – la Marx sunt mecanice, iar la Schwab sunt digitale.

D. Viziunea unui comitet central de conducere

Karl Marx era sceptic cu privire la procesul democratic și guvernarea reprezentativă. Era un adept al impunerii la conducere a unui comitet format din acei oameni care reprezintă doctrina „corectă”, adică cea socialistă, indiferent de rezultatul unor alegeri. Această atitudine a exprimat-o doctrinar prin conceptul de „dictatură a proletariatului” și a fost pusă în practică mai târziu de Lenin prin revoluția bolșevică de la 1917.

Astăzi, oracolul de la Davos ne spune că „nu e timp de pierdut” și profețește că „fără un nivel de guvernare globală adecvat, vom deveni paralizați în încercările noastre de a aborda și răspunde la provocările globale”, iar „aceasta este o îngrijorare majoră, având în vedere că astăzi nu există «un comitet care să salveze lumea»” (Covid19 – The Great Reset, cap. 1.4.2, Global Governance, p. 88). Aidoma lui Marx, viziunea sa presupune un „comitet care să salveze lumea” și să o conducă spre cele mai înalte culmi ale stakeholder capitalism-ului.

E. Lupta de clasă și politica identitară

La Marx întâlnim lupta de clasă prin care se înțelege zbaterea proletariatului pentru descătușarea din lanțurile burgheziei capitaliste. Neo-marxismul a ridicat această doctrină la rang de politică identitară (identitypolitics) care presupune împărțirea populației în grupuri cu anumite dezavantaje societale comune și lupta clasei politice salvatoare în favoarea acestor grupuri pentru a elimina respectivele dezavantaje sau nedreptăți. Termenii predominant folosiți sunt social justice (justiție socială), inequality (inegalitate, inechitate), lack of inclusion (lipsă de inclusivitate), genderism (discriminare generală între sexe, mai nou „genuri” pentru că au „apărut” mai multe), gendergap (discriminare salarială între „genuri”), systemic rasism (rasism sistemic) etc. Iată o parte din grupurile oprimate: toate rasele cu excepția celei albe, femeile din Occident, comunitatea LGBTQ, minoritățile naționale dintr-o oarecare țară, toate religiile cu excepția Creștinismului etc. Toate aceste grupuri fac și ele parte, cum probabil bănuiți, din multitudinea de stakeholderi înspre care trebuie îndreptate politicile publice și deciziile de afaceri. Schwab cuprinde integral această doctrină în agenda sa globală și o și îmbogățește cu ideea de văduvire a clasei muncitoare cu calificare scăzută de locurile de muncă pe care le va înghiți a 4-a revoluție industrială. Deci, în lupta lui de clasă se păstrează totuși și partea originală a marxismului de școală veche.

Concluzii

Ideologia lui Schwab schimbă fundamental societatea prin înlocuirea ordinii sociale bazate pe proprietate privată, diviziunea muncii și guvernat de mâna invizibilă a lui Adam Smith. Care este noua ordine socială vizată de acest gânditor marxist?! Care este impactul asupra individului în contextul nivelator perpetuu?! În Școala austriacă știm că starea de echilibru a pieței nu poate fi atinsă și că piața este într-o continuă mișcare spre acesta prin întregul ansamblu de alegeri și acțiuni individuale zilnice. Aplicând acest adevăr economic unei ordini sociale forțate și nivelatoare deducem că e necesară obstrucționarea sau chiar blocarea continuă a mișcării naturale a pieței, adică a alegerilor noastre individuale zilnice. Oprirea pieței ar fi posibilă doar prin anularea interesului distinct, personal, al tuturor oamenilor, iar acesta e strâns legat de existența proprietății private. Individul poate urma cu adevărat propriile interese doar în contextul unei societăți libere și a unei ordini sociale care include proprietatea privată. În orice alt context indivizii ar fi forțați să servească altor interese decât celor proprii.

În altă ordine de indei, lipsa proprietății private nu presupune dispariția scopurilor individuale și nevoia atingerii acestora prin anumite mijloace. Deci, ne întrebăm cum ar fi putea fi anumite scopuri atinse, prin bunuri și servicii, în lipsa proprietății private? Cine ar deține bunurile și cine ar presta serviciile? Cine ar fi proprietar și prestator? În cazul lui Marx avem răspunsul care a fost deja pus în aplicare în secolul XX: statul. În cazul lui Schwab să spunem că tot statul ar fi proprietarul ar fi prea simplu, mai ales în contextul ideologic descris mai sus, în care „parteneriatul public-privat” și implementarea paradigmei stakeholderilor (stat, corporații, societate civilă – ONG-uri) se așază la fundația „unui tip mai bun de capitalism”. În această ordine economică elitele manageriale sunt singurele care conduc corporațiile multinaționale deținute de alte corporații și fonduri de investiții, iar investitorii individuali sunt practic la o distanță astronomică de partea operațională și nu au nici o șansă să influențeze antreprenorial activitatea acestora. Practic, modelul antreprenorial clasic, în care proprietarii companiilor decid cu privire la activitatea, investițiile și politicile acestora va dispărea în timpul celei de a 4 revoluții industriale. Lui Marx i-a urmat Lenin pentru a pune în aplicare revoluția proletariatului. Oare cum se va materializa ideologia lui Schwab pentru a implementa grozava resetare și a așeza a patra revoluție industrială pe trasa dezirabilă conform agendei globale?

Este evident că avem de-a face cu o progenitură a marxismului, însă una modificată genetic. Această versiune a marxismului nu este cea cunoscută de noi din proprie experiență, adică cea de tip leninist, ci este vorba de versiunea Hindenburg. Această versiune consider că este cel mai bine descrisă de James Burnham în 1941 astfel: „în ultimii 8 ani, Germania a luat o altă întorsătură de la capitalismul decadent cu intruziuni manageriale la societatea managerială timpurie cu rămășițe ale capitalismului. În Germania găsim într-o măsură din ce în ce mai mare schimbările structurale pe care le-am descoperit ca fiind caracteristice trecerii de la capitalism la societatea managerială. În sfera economică există o reducere constantă din toate punctele de vedere a întreprinderilor private și o creștere corelativă a intervenției statului.” (The Managerial Revolution, cap.15 – The German Way). În același mod, aflăm de la Schwab că „tot ce vine în era post-pandemică ne va conduce la regândirea rolului statului”, iar „pentru prima dată” de la Margaret Thatcher încoace „statul este în avantaj” și „un element semnificativ al noului stat «mai mare» este deja în vigoare cu controlul guvernamental foarte crescut și cvasi-imediat al economiei.” (Covid19 – The Great Reset, cap. 1.3.3, The return of “big” government, p. 70-71) În același capitol el citează din articolul „The Covid-19 crisis is a chance to do capitalism differently” al economistei keynesiste Mariana Mazzucato, autoare a unor cărți precum „The Entrepreneurial State” și „Mission Economy: A Moonshot Guide to Changing Capitalism”.

Burnham adaugă că în urma pierderii de către capitaliști a controlului asupra factorilor de producție, care a condus „în mod progresiv la pierderea drepturilor lor de proprietate și a veniturilor aferente”, aceștia au devenit doar niște „pensionari tolerați” de stat. Acest fapt a fost „acompaniat de ascensiunea la putere […] a managerilor împreună cu colegii lor, birocrații și membrii armatei”. Astăzi aflăm de pe site-ul WEF că „managementul corporativ ar trebui să asigure luarea deciziilor în interesul tuturor stakeholderilor”. Dacă analizăm listele din prima parte a articolului, de la punctele A, B și C, veți constata că doar armata lipsește (cel puțin deocamdată) din peisaj. Corporațiile de la punctual C nu sunt nici pe departe conduse de acționarii lor. Managerii definesc strategia, alocă resursele și iau decizii precum cea de a susține organizații ca WEF și a participa în „agenda globală” a acesteia. Acționarii acestor corporații pot (teoretic) doar să schimbe prin vot echipele manageriale respective, însă acest lucru este oricum irelevant din două motive: 1. acționarii principali sunt acele o mână de corporații care se dețin reciproc; 2.indiferent de câte ori s-ar schimba numele managerilor, în esență tot o echipă managerială rămâne la conducerea acestor corporații. Astfel, o traducere corespunzătoare a celor două forme de capitalism despre care vorbește Schwab, shareholder capitalism vs. stakeholder capitalism, ar fi capitalism antreprenorial vs. capitalism managerial.

Există totuși o diferență notabilă între capitalismul managerial descris de Mises și Burnham și cel prefigurat de Schwab și WEF. Acea diferență constă în inversarea raportului de putere dintre stat și management. În Germania nazistă statul dicta managerilor și tot statul genera exclusiv politicile publice. Astăzi managementul corporatist dictează politicului și influențează decisiv, cel mai adesea prin lobbying, politicile publice. Este vorba de fapt despre un soi de „managementocrație” mascată.

La finalul punctului 1 al părții a II-a am promis că voi încercă să răspund unor întrebări inerente informațiilor prezentate – cum se va trece la noul model economic, prin ce metode? Cine va fi noul prestator de servicii și proprietar al tuturor bunurilor economice? Răspunsul simplu la ultima întrebare e că noii proprietari vor fi corporația și statul aflați în „parteneriat public-privat”, iar noi toți vom deveni chiriașii lor fericiți. Haideți să vedem cum ar fi posibilă această ipoteză în mod concret. Odată cu a 4-a revoluție industrială, titlurile de proprietate ale tuturor bunurilor se vor transfera integral în mediul digital prin intermediul NFT-urilor (Non Fungible Tokens – jetoane criptografice non-fungibile). Tot ce ține de drepturile de proprietate va fi exprimat digital, iar identitatea digitală a indivizilor va fi necesară pentru a intra în posesia noilor titluri de proprietate. OK, până aici toate bune, îmi veți spune, dar cum se va face exproprierea? O să vină statul să ia vaca bunicului din grajd așa cum s-a întâmplat la colectivizare? Nicidecum. O speculație asupra posibilei metode a făcut-o economista Lynette Zang, lansând idea de transformare în lichidități a activelor aflate în proprietate. Acestea se vor putea cheltui ulterior, adică vor putea fi „consumate”. Noul stat corporatist condus de elitele manageriale nu va mai lua cu forța militară a statului vaca din grajdul bunicului, așa cum au făcut vechii comuniști la colectivizare, ci îi vor „lichidiza” vaca lăsându-l să și-o „consume” când va dori sau va avea nevoie. Practic îi vor materializa oportunitatea de consum a bunurilor de capital deținute. Odată „consumată” vaca, bunicul va afla că nu mai e proprietarul ei și că noului proprietar îi este dator cu o chirie lunară, dacă dorește să o utilizeze în continuare. Deci, inițial dreptul de proprietate al vacii bunicului va fi „înscris” printr-un NFT la purtător, pe un card cu cip de exemplu, prețul estimativ al vacii fiind exprimat în CBDC (Central Bank Digital Currency – monedă criptografică fiduciară emisă de banca centrală).

Bunicul va avea două opțiuni cu privire la vacă:

1. să o vândă instantaneu în schimbul sumei respective;
2. să țină valoarea vacii pe card sub forma unui overdraft (descoperit de cont) la care să aibă acces în orice moment pentru orice fel de cheltuieli.

În primul caz, bunicul renunță la proprietate pe loc, de bună voie, iar în al doilea caz va renunța treptat prin „consumul” proprietății lui până la epuizarea overdraftului, tot de bună voie. Astfel, abordarea eliminării proprietății private nu va fi una coercitivă, dovedită deja ca nefuncțională în sec. XX, ci una „soft” bazată pe exploatarea propensiunii noastre spre consum, indusă și educată în ultimele decenii prin politica banilor ieftini, descurajarea economisirii și încurajarea consumului pe credit. „Societatea de consum” își va atinge în sfârșit apogeul, economisirea devenind practic nu doar inexistentă, ci și aproape imposibilă, în timp ce consumul va devora inclusiv bunurile de capital obținute din economisirile anterioare. Cu alte cuvinte, ne vom înstrăina singuri capitalul acumulat timp de mai multe generații și ne vom încredința soarta și viața statului corporatist ai cărui chiriași vom deveni în noua ordine economică a stakeholder capitalism-ului.

O să spuneți „Bine, bine, dar dacă bunicul nu acceptă cardul și nici identitatea digitală?”. Aici, v-aș răspunde că nu doar că o va accepta, dar chiar își va dori să facă pasul. De ce? Pentru că vă primi cardul cu o sumă „cadou” în CBDC pentru a-i stimula acestuia decizia. Tot despre acel card i se va spune că e singura metodă prin care mai poate încasa subvenția APIA, pensia sau alte beneficii de la stat. Suma cadou va fi cu o dată de expirare (programabilă în cazul monedelor criptografice), trebuind să fie cheltuită până la termen pentru a nu fi pierdută, grăbindu-i astfel adopția și utilizarea.

Acest exemplu e dat în contextul mediului rural al României, adică unul dintre cele mai puțin plauzibile medii în care ne-am aștepta ca un astfel de plan să poată fi aplicat necoercitiv. Evident că metodele și stimulentele prezentate se pot adapta altor medii, cum ar fi cel urban sau într-o altă țară din lume și se bazează pe criterii care nu țin de specificități geografice, etnice sau culturale. Este practic aplicabil universal, fiind necesare doar diverse adaptări ale stimulentelor întrebuințate.

Viitorul se întrevede a fi distopic, nu utopic. Pe cei cărora vi se pare utopic un scenariu ca cel descris mai sus, v-aș întreba: nu vi s-ar fi părut utopic dacă v-aș fi spus acum 5 ani că veți avea nevoie de un certificat digital care să ateste statutul vostru social pentru a putea intra să vă cumpărați o pereche de pantofi sau să luați masa la un restaurant? Oare nu părea și asta utopic acum 5 ani?! Oare nu v-ați fi revoltat la auzul unui astfel de scenariu?! Astăzi face parte din „noua normalitate”, așa cum vor face parte și alte grozăvii planificate de elitele de la Davos.

Dacă vă întrebați cum am ajuns la NFT-uri și CBDC și ce legătură au cu Schwab, WEF și grozava resetare, găsiți pe pagina lor web informații cu privire la astfel de proiecte și multe altele, interconectate printr-o schemă grafică circulară. Ne spun chiar ei aici că „Forumul Economic Mondial și o comunitate de peste 40 de bănci centrale, organizații internaționale, cercetători academici și instituții financiare au creat un cadru pentru a ajuta băncile centrale să evalueze, să proiecteze și să implementeze CBDC”. Iar aici, în acest raport numit CBDC Policy-Maker Toolkit, dezvoltat de o echipă de angajați ai WEF în cadrul „Centre for the Fourth Industrial Revolution’s Blockchain and Distributed Ledger Technology Platform” aflăm că una din „oportunitățile cheie” este „potențialul [CBDC] de a îmbunătăți transmiterea datelor financiare și raportarea către băncile centrale” precum și „îmbunătățirea trasabilității plăților prin comparație cu numerarul”.

Informațiile privitoare la Klaus Schwab și WEF prezentate în acest articol sunt publice și pot fi verificate. Sursele acestora sunt cărțile scrise de Klaus Schwab (The Fourth Industrial Revolution and Covid-19: The Great Reset), pagina web a WEF, discursuri din diverși ani de la Davos, diverse conferințe, interviuri, podcasturi, articole și alte astfel de mijloace prin care Klaus Schwab și diverși membri sau afiliați WEF și-au făcut publice ideile și planurile.

În cele din urmă, de ce am scris acest articol și de ce s-au scris și altele pe această temă? De ce sunt deja multe voci care anunță și denunță ceea ce Klaus Schwab și grupul de la Davos au în plan? De ce mi-am bătut capul? E oare doar un exercițiu inutil, un fel de aflare în treabă, o nebunie de moment?

Adevărul este că între a fi eu nebun sau Klaus Schwab, preferabilă pentru toată lumea ar fi prima variantă. Scopul meu e atingerea opiniei publice, informarea și atenționarea ei în legătură cu un potențial pericol. Mises subliniază în Acțiunea umană „supremația opiniei publice” ca determinantă a „întregului proces al istoriei umane”. Schwab știe și el acest lucru și notează la pagina 13 din A 4-a Revoluție Industrială intenția de a oferi lumii o „narațiune consecventă” pentru a evita „o reacție populară împotriva schimbărilor fundamentale în curs de desfășurare”.

Astfel, barometrul prin care identificăm ideologiile cu real pericol de a fi implementate este gradul de adopție al acestora de către opinia publică. Mai bine zis, pericolul rezidă în adopția acelor atitudini, iar ulterior a comportamentelor ce derivă din ele, în rândul unei mase de populație suficient de mari, încât cea rămasă a se opune să fie prea mică, sau prea sedimentată, sau suficient de „adormită” încât să nu mai poată întoarce balanța.

Marxismul s-a lansat și a dobândit succesul și adopția de către opinia publică prin idei ca „socialismul științific” și „materialismul dialectic”. Dacă nu era „științific”, probabil ar fi fost dat uitării. Tot așa, astăzi neo-marxismul își dobândește succesul și adopția prin scientism. Uitându-ne în jur (la opinia publică), vedem o masă enormă de oameni (inclusiv la noi în țară, dar mai cu seamă în Occident) care au adoptat scientismul la rangul unei religii în numele căreia își supun viețile unor tehnocrați și politicieni (mai ales în urma „grozavei oportunități” a covidului).

Mantrele cele mai importante ale acestui scientism sunt încălzirea globală și justiția socială (cu toate „luptele” ei neo-marxiste amintite mai sus: inegalitatea, lipsa de incluziune, genderismul, elgebetismul, rasismul sistemic, noul feminism etc.). Scientismul este astfel vehiculul de livrare către opinia publică a ideologiei neo-marxiste.

Această tendință a opiniei publice, alături de agenda globală a WEF și grozava resetare, fac acest articol relevant în măsura în care Klaus Schwab diferă de Greta Thunberg precum Karl Marx diferă de Thomas More. Greta prezintă utopia în timp ce Klaus revelează „știința” din spate. Scientismul pare să fie, la ora actuală, cea mai răspândită „religie” revelată opiniei publice și adoptată tacit de aceasta. Pe baza lui s-ar putea să adoptăm de bună voie o grozavă resetare în drumul nostru transumanist spre cele mai înalte culmi ale celei de a patra revoluții industriale. Doamne ferește!

Bibliografie:

Klaus Schwab, Thierry Malleret, Covid 19: The Great Reset, Ed. World Economic Forum, 2020

Klaus Schwab, The Fourth Industrial Revolution, Ed. World Economic Forum, 2016

Karls Marx, Friedrich Engels, The Communist Manifesto, trad. de Samuel Moore, Ed. Penguin Random House, UK, 2015

Ludwig von Mises, Theory and History. An interpretation of social and economic evolution, Ed. Ishi Press International, 2015

Ludwig von Mises, Acțiunea umană. Tratat de teorie economică, trad. de Dan Cristian Comănescu, Ed. Institutului Ludwig von Mises Romania, 2018

James Burnham, The Managerial Revolution – What is happening in the world, Ed. Endeavor Media LTD, 2019

Note:

1. Iată câteva dintre numele relevante ale unor astfel de participanți: NarendraModi (Prime Minister of India); Emmanuel Macron (President of France); Angela Merkel (Federal Chancellor of Germany); Ursula von derLeyen (President of the European Commission); XiJinping (President of thePeople’s Republic of China andGeneral Secretary of theChineseCommunist Party); Vladimir Putin (President of Russia); Justin Trudeau (Prime Minister of Canada); Giuseppe Conte (Prime Minister of Italy); H.R.H. The Prince of Wales; Ursula von derLeyen (President of the European Commission);Christine Lagarde (President of the European Central Bank) KristalinaGeorgieva (ChairandManaging Director of the International Monetary Fund); George Soros (investor); Antonio Guterres (Secretary-General, United Nations); DrTedrosAdhanomGhebreyesus (Director-General, World HealthOrganization); Dr Anthony Fauci (Director, US National Institute of AllergyandInfectiousDiseases, National Institutes of Health); Bill Gates (business magnate, software developer, investor); Michelle Bachelet (UN HighCommissioner for HumanRights); Patricia EspinosaCantellano (Executive Secretary, United Nations Framework Convention on Climate Change – UNFCCC); Filippo Grandi (United NationsHighCommissioner for Refugees); Roberto Azevedo (Director-General, World Trade Organization – WTO); Angel Gurría (Secretary-General, Organisation for Economic Co-operationandDevelopment (OECD); Pedro Sanchez (Prime Minister of Spain); SimonettaSommaruga (President of theSwissConfederation); JoeBiden ([then] Vice-President of the United States);Sebastian Kurz, (ex-Federal Chancellor of Austria); Leonardo Di Caprio (actor), Ivan Duque (President of Colombia); Felix Tshisekedi (President of the Democratic Republic of the Congo); Mark Rutte (Prime Minister of theNetherlands); ErnaSolberg (Prime Minister of Norway);  VolodymyrZelenskyy (President of Ukraine); Shinzo Abe (Prime Minister of Japan); JairBolsonaro (President of Brazil);  JacindaArdern (Prime Minister of New Zealand); Cyril M. Ramaphosa (Prime Minister of South Africa); Jens Stoltenberg (Secretary-General, North Atlantic TreatyOrganization – NATO) … etc. ↑

2. Iată câteva nume importante de absolvenți ai acestei școli: Angela Merkel (ex-prim ministru Germania), Tony Blair (ex-prim ministru Marea Britanie), Nicolas Sarkozy (ex-președinte Franța), Bill Gates (Microsoft), Jeff Bezos (Amazon), Gavin Newsom (guvernatorul Californiei CA-USA), Chelsea Clinton (fundația Clinton), Sebastian Kurz, (ex-prim ministru, Austria), Jean Claude-Junker (ex-președinte al Comisiei Europene), Larry Fink (Blackrock), Alexander Soros (vice-președinte Open Society Foundations), David Mayer de Rothschild (moștenitor al familiei Rothschild), Mark Zuckerberg (Meta – ex-Facebook), Emmanuel Macron (președintele Franței), JacindaArdern (prim ministru al Noii Zeelande), Matthew Anestis (managing director – global head, investement performance for alternatives – BlackRock USȘA), IdaAuken (parlamentar din Danemarca), Prințesa Reema Bandar Al-Saud (ambassador al Arabiei Saudite în SUA), KatinkaBarysch (senior strategist – Allianz Germania), Alexander de Croo (prim ministru în Belgia), ChrystiaFreeland (vice-prim ministru și ministru de finanțe în Canada), KhalidAlkhudair (vice-președinte executiv Riyad Bank Arabia Saudită), TulsiGabbard (membră în Congresul USA), BanafshehGeretzki (director de divizie la Banca Central Europeană), Sarah Hanson-Young (parlamentar în Australia), NielHarper (chiefinformationsecurityofficer – United Nations Office for Project Services), Livia Jaroka (membru în Parlamentul European), Martin Lousteau (senator în Argentina), Printul Haakon al Norvegiei, StavShaffir (președinte al Partidului Verde din Israel), Renee Maria Tremblay (senior counsel – Curtea Supremă a Canadei), Karien van Gennip (ministrul muncii și ajutoarelor sociale din Olanda) … etc. ↑

3. Voi reda aici (alfabetic) o mică parte din lista partenerilor strategici (cu contribuții la WEF de peste 600.000 dolari anual fiecare): ABB (electrice), Accenture (digital, cloudandsecurity), Adecco Group (resurse umane), Agility (logistică), African Rainbow Minerals (minerit), AIG (asigurări), Alibaba Group (comerț online), Allianz (asigurări &asset management), Amazon (comerț online), Arcelor Mittal (oțel și minerit), Astra Zeneca (farma), Bain& Company (consultant), Bank of America (banking), Barclays (banking), Bill & Melinda Gates Foundation (ONG), BlackRock (investment management), BP (petrol și gaze naturale), Chevron (energie), Cisco (IT), Citi (banking), Deloitte (consultanță și audit), Deutsche Bank (banking), Dow (mase plastice), Ericsson (telecomunicații), General Electric (aviație, energie, digital industry), Goldman Sachs (investment banking), Google (IT), IBM (IT), Intel (IT), Johnson&Johnson (îngrijire personală, farma), JP Morgan Chase & Co (investment banking), KPMG (consultant și audit), Lukoil (petrol și gaze naturale), Mastercard (servicii financiare digitale), Meta (ex-Facebook – social media), Microsoft (IT), Mittsubishi Corporation (industria auto, tehnologie și industrie, infrastructură, etc), Morgan Stanley (investment banking), Nestle (alimentație), Open Society Foundations (grup global de ONG-uri), PayPal (servicii financiare digitale), PepsiCo (alimentație), Pfizer (farma), Procter & Gamble (îngrijire personală), PwC (consultant și audit), Salesforce (servicii CRM și cloud, tehnologie AI și IoT), Siemens (tehnologie, industrie), State Street Corporation (servicii financiar bancare), The Coca Cola Company (alimentație), Unilever (alimentație), UPS (logistică), Visa (servicii financiare digitale), Western Union (servicii globale de plată) etc. ↑