Cu aceste planuri în minte, Ludwig von Mises se deplasează la Viena, în februarie 1938. El avea și alte motive să se întoarcă în orașul de pe Dunăre: îndeplinirea actelor pentru căsătorie. Timp de 10 ani Margit așteptase răbdătoare să o ceară de soție. La opt luni după ce mama sa încetează din viață, cu ocazia Crăciunului din 1937, Ludwig era în sfârșit pregătit să facă acest pas. Lăsând la o parte orice discursuri ceremonioase, îi transmite cu obișnuita sa concizie: „Nu mai pot continua așa. Nu mai pot trăi fără tine, draga mea. Hai să ne căsătorim.” Pentru Margit a fost un moment de extraordinară fericire. Cei doi nu au pierdut timpul cu prea multe planuri. Una din formalitățile epocii era anunțarea căsătoriei cu opt săptămâni înainte de momentul ceremoniei.
Dar evenimentele globale au conspirat împotriva fericirii lor. În cursul acestor săptămâni premergătoare căsătoriei anunțate, Adolf Hitler îl amenință pe cancelarul Austriei Schuschnigg: Germania va provoca un război civil în Austria și va recurge la invazie. Luat pe nepregătite, Schuschnigg anunță organizarea unui referendum pe tema unificării cu Germania. Votul urma să aibă loc în următoarea duminică, pe 13 martie. Mises era în oraș, într-una din vizitele sale scurte, probabil venind de la o conferință ce avusese loc la Veneția. În cursul săptămânii devenise clar că nemții se pregăteau să invadeze Austria pentru a împiedica desfășurarea referendumului. Mises știa că se află pe lista de dușmani a naziștilor, așa că a părăsit Viena fie joi pe 10, fie în dimineața zilei de vineri 11 martie – chiar în ultimul moment, așa cum urma să se dovedească.
Vineri, 11 martie 1938, șeful SS Heinrich Himmler sosește la Viena cu un contingent de avangardă pentru a-i aresta pe cei mai importanți adversari ai lui Hitler și pentru a le confisca proprietățile. Două zile mai târziu, pe 13 martie, după ce armata Germană intră în Viena la capătul unui marș triumfal prin Austria, un grup de bărbați sparge ușa și intră în apartamentul lui Mises. La sfârșitul lunii martie Gestapo vine, încarcă bunurile lui Mises în 21 de cutii și sigilează ușa locuinței. În toamnă, Gestapo revine și preia și restul bunurilor rămase în apartament. Au jefuit tot ce au putut găsi – biblioteca pe care Mises o colecționase cu atâta pasiune timp de decenii, corespondența personală, tot, chiar și lenjeria. Mises nu își va mai recupera aceste bunuri vreodată și nu va afla ce s-a întâmplat cu ele. La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Armata Roșie îi găsește documentele personale, împreună cu documentele altor inamici ai regimului nazist, într-un tren în Boemia. Acestea sunt trimise într-o arhivă secretă la Moscova. În 1991, la 18 ani de la moartea lui Mises, documentele sunt redescoperite și ele reprezintă astăzi un instrument deosebit de prețios pentru biografii marelui economist.
Jefuirea apartamentului a însemnat doar începutul. Noile autorități i-au oprit salariul și contribuția pentru pensie și i-au pus poprire pe contul bancar pentru a colecta “taxa de evadare” (Reichsfluchtsteuer) și taxa evreiască (Judenabgabe). De asemenea, au confiscat cea mai importantă parte a moștenirii fraților Ludwig și Richard: o colecție de 150 de monede din aur rare și peste 3000 de alte monede și medalii pe care tatăl lor, Arthur von Mises, le lăsase fiilor în 1903. Proprietatea familiei Mises a fost prăduită.
…
Nu erau vremuri pentru oamenii cu coloană vertebrală. Era o epocă pentru Hans Mayer și cei de teapa lui. La câteva săptămâni de la Anschluss, Meyer le scrie membrilor Asociației Economiștilor Austrieci, anunțându-i că persoanele non-ariene sunt excluse din asociație. Meyer și-a păstrat catedra la universitate, la fel cum și-o va păstra și după ce social-democrații vor reveni la putere, la finalul războiului.
Peste câteva decenii, Lionel Robbins avea să-și amintească exact momentul în care povestea lui de dragoste cu Viena se sfârșea brusc, anume,
„atunci când, spre eterna sa rușine, Hans Meyer, profesorul de economie de la universitatea în care predaseră Menger, Wieser și Böhm-Bawerk, o persoană pe care eu însumi am auzit-o în repetate rânduri denunțându-l pe Hitler și planurile acestuia, în loc să se retragă, așa cum era normal să facă un om onorabil, i-a exclus în schimb pe economiștii evrei din Asociația Economiștilor Austrieci al cărei președinte era. Din acel moment nu am mai fost capabil să mă întorc în Viena.”
***
Fragment din J.G. Hülsmann, Mises. The Last Knight of Liberalism (sursa).
