Greta Thunberg a devenit celebră pentru că ne-a îndemnat să ne „panicăm” în privința schimbărilor climatice. Din păcate, ea nu a oferit prea multe sfaturi specifice despre cum să rezolvăm această problemă. Acum a fost publicată Cartea climei, creată de Greta Thunberg, cu eseuri de la peste o sută de autori diferiți, inclusiv 18 contribuții ale Gretei înseși.
Industrializarea și capitalismul ca nucleu al problemei
Potrivit Gretei Thunberg, problemele de bază sunt industrializarea și capitalismul: „Revoluția industrială, alimentată de sclavie și colonizare, a adus o bogăție inimaginabilă în Nordul global și, în special, unui grup restrâns de oameni din această regiune. Această nedreptate extremă este fundamentul pe care sunt construite societățile noastre moderne …”
Dar numărul de oameni a crescut de opt ori, de la unu la opt miliarde de la începutul industrializării. Fără industrializare, miliarde de oameni nu ar fi avut nicio șansă de supraviețuire. De asemenea, nu este adevărat că sistemul capitalist a îmbunătățit viața doar pentru o mică minoritate. În 1820, proporția de oameni care trăiau în sărăcie extremă în întreaga lume era de 90%; astăzi este de 9%.
Cartea este presărată cu critici dure la adresa capitalismului. În cele aproape 500 de pagini există doar două fraze în care Thunberg recunoaște că și alte sisteme distrug mediul înconjurător: „Lăsarea consumerismului capitalist și a economiei de piață ca administratori dominanți ai singurei civilizații cunoscute din univers va părea, cel mai probabil, în retrospectivă, o idee teribilă. Dar să nu uităm că, atunci când vine vorba de sustenabilitate, toate sistemele anterioare au eșuat la rândul lor. La fel ca toate ideologiile politice actuale – socialism, liberalism, comunism, conservatorism, centrism, orice altceva. Toate au eșuat. Dar, ca să fim corecți, unele au eșuat cu siguranță mai tare decât altele.”
Ea nu dezvăluie care sisteme au eșuat mai tare decât altele – își limitează acuzele la capitalism. Și totuși, distrugerea mediului în țările socialiste a fost incomparabil mai gravă decât în țările capitaliste; în Germania de Est, de exemplu, emisiile de CO2 (în raport cu PIB-ul) au fost de trei ori mai mari decât în Germania de Vest (pentru mai multe detalii, a se vedea acest material video).
Thunberg vede o mare conspirație capitalistă împotriva climei. Dă vina pe factorii de decizie politică care sunt „încă sub jugul marilor companii petroliere și financiare”. Mass-media au eșuat, chiar dacă ea recunoaște că „jurnalismul începe să facă primii pași mărunți pentru a acoperi această criză”. Ea ar fi mulțumită dacă mass-media ar fi plină doar de povești despre schimbările climatice: „Acest lucru ar trebui, desigur, să domine fiecare oră din fluxul nostru zilnic de știri, fiecare discuție politică, fiecare întâlnire de afaceri și fiecare moment din viața noastră de zi cu zi. Dar nu este ceea ce se întâmplă.”
Ea constată cu tristețe că, din păcate, mulți jurnaliști nu au intrat în jurnalism pentru a „dezrădăcina un sistem în care cred”. Faptul că populația unei țări este bombardată în mod constant cu anumite știri este ceva asociat mai frecvent cu statele totalitare. De asemenea, unii autori din acest volum critică mass-media pentru că oferă o platformă pentru oamenii de știință cu viziuni și opinii științifice diferite.
„Bărbații cis” au eșuat; acum depinde de „femeile indigene” să salveze clima
Thunberg regretă faptul că „nu există legi sau restricții care să oblige pe cineva să ia măsurile necesare pentru a proteja condițiile în care vom trăi în viitor pe planeta Pământ”. Lumea, scrie ea, este condusă de „bărbați albi, privilegiați, de vârstă mijlocie, heterosexuali cis”, iar aceștia sunt „teribil de nepotriviți” pentru a face față crizei. În schimb, sugerează coautorul Sonja Guajajara, avem nevoie de „femei indigene în centrul luptei pentru garantarea unui viitor al omenirii. Pentru că în multe comunități originale, nouă, femeilor indigene, ne revine sarcina de a ne gestiona și de a ne păstra ecosistemele și de a ne prezerva cunoștințele prin memorie și obiceiuri”.
Thunberg dedică un sfert de pagină (din 464 de pagini) energiei nucleare – respingând-o în mod sumar ca soluție. Tehnologiile de extragere a CO2 din aer sunt respinse ca „o glumă”, în timp ce geo-ingineria este respinsă deoarece întâmpină „o rezistență acerbă din partea popoarelor indigene”. Vehiculele electrice, se afirmă în carte, nu sunt o soluție viabilă deoarece „ar putea fi o opțiune doar pentru cei puternici și bogați”.
Economie planificată ecologic
Potrivit lui Kevin Andersen, statul ar trebui să stabilească pentru toată lumea „mărimea (și numărul) caselor noastre; cât de des zburăm și la ce clasă; câte mașini avem și cât de mari și cât de departe le conducem. Chiar și la locul de muncă, cât de mari sunt birourile noastre, la câte întâlniri în străinătate și conferințe internaționale participăm și cât de frecvente sunt călătoriile noastre pe teren”.
Thunberg însăși se plânge că „încă nu există legi care să mențină petrolul în pământ”, Kate Raworth crede că statul ar trebui să elimine treptat „avioanele private, mega-iahturile, mașinile alimentate cu combustibili fosili, zborurile scurte și recompensele pentru călătorii frecvente”. Seth Klein solicită „o nouă generație de corporații publice” pentru a produce lucrurile potrivite la scara necesară. Mai mult, el regretă: „Unde este publicitatea guvernamentală pentru a crește nivelul de ‘alfabetizare climatică’ a publicului?”. Anticapitalista canadiană Naomi Klein vrea să crească taxele pentru cei bogați și să reducă cheltuielile pentru poliție și închisori pentru a crește finanțarea luptei împotriva schimbărilor climatice. Criticul francez al capitalismului, Thomas Piketty, solicită introducerea unor „drepturi individuale de carbon”. În numele justiției sociale, susține el, ar trebui să se ia în considerare stabilirea de către autorități a unor „cote individuale egale de carbon”.
În cele din urmă, totul se rezumă la abolirea capitalismului și înlocuirea acestuia cu o economie eco-planificată care ar permite statului să determine fiecare aspect al vieții și să decidă ce pot sau nu pot face indivizii.
Rainer Zitelmann este autorul cărții Zece mituri anticapitaliste, în curs de apariție la Institutul Mises România. Cartea este așteptată de la tipar pe 3 aprilie. Un capitol al cărții infirmă mitul conform căruia capitalismul este responsabil pentru degradarea mediului și schimbările climatice.
