Teorie și istorie

„În miezul concepției misesiene și al praxeologiei se află noțiunea cu care pune bun început în Teorie și istorie: dualismul metodologic, observația crucială că ființele umane trebuie să fie considerate și analizate într-un mod și cu o metodologie care diferă radical de analiza pietrelor, planetelor, atomilor sau moleculelor. De ce? Pentru că, pur și simplu, ține de esența ființelor umane că acționează, că au scopuri și intenții, și că încearcă să atingă acele scopuri. Pietrele, atomii, planetele nu au scopuri sau preferințe; de aceea, ele nu aleg între cursuri alternative ale acțiunii. Atomii și planetele se mișcă sau sunt mișcate; ele nu pot alege, selecta căi de acțiune și nu pot să se răzgândească. Bărbații și femeile pot și chiar fac aceste lucruri. Așadar, atomii și pietrele pot fi investigate, cursul lor poate fi trasat și prezis, cel puțin în principiu, în cele mai mici detalii cantitative. Cu oamenii, asta nu se poate; zi de zi, oamenii învață, adoptă noi valori și scopuri, și se răzgândesc; oamenii nu pot fi supuși analizei și predicțiilor așa cum sunt obiectele fără minte sau fără capacitatea de a învăța și alege.” – Murray Rothbard