ÎN MEMORIA LUI FRANK CHODOROV, A LUI F.A. („BALDY”) HARPER și a tatălui meu, DAVID ROTHBARD
„După cum ne spune rațiunea, cu toții ne naștem, așadar, în mod natural egali, adică avem drepturi egale asupra propriilor noastre persoane, precum și drepturi egale de a ne prezerva…și, fiecare om fiind deținătorul unui drept de proprietate asupra propriei sale persoane, truda trupului său și munca mâinilor sale sunt după dreptate ale sale, nimeni în afară de el neavând vreun drept asupra lor; va rezulta, prin urmare, că, atunci când scoate un lucru din starea în care a fost furnizat și lăsat de natură, el și-a amestecat munca sa cu acel lucru, adăugându-i ceva ce este al său, ceea ce înseamnă că l-a făcut proprietatea sa… Astfel, fiecare om posedând un drept natural asupra propriei sale persoane și asupra propriilor sale acțiuni și a propriei sale munci, al căror proprietar este [și] pe care le numim proprietate, urmează cu siguranță că nici un om nu poate avea vreun drept asupra persoanei și proprietății altuia; iar dacă fiecare om are un drept asupra persoanei și a proprietății sale, el are și dreptul să le apere…și are, prin urmare, dreptul de a pedepsi toate insultele aduse persoanei și proprietății sale.”
Rev. Elisha Williams
(1744)
PREFAȚĂ
Întreaga mea operă se învârte în jurul chestiunii centrale a libertății umane. Într-adevăr, convingerea mea a fost că, deși fiecare disciplină își are propria-i autonomie și integritate, în ultimă instanță toate științele și disciplinele acțiunii umane sunt corelate și pot fi integrate într-o „știință”, sau o disciplină a libertății individuale. Man, Economy and State (2 vol., 1962), în particular, propunea o analiză cuprinzătoare a economiei de piață liberă; deși analiza era praxeologică și axiologic neutră – și ea nu pleda direct pentru nici un fel de concluzii politice -, marile virtuți ale pieței libere și relele corespunzătoare intervenției coercitive pe această piață deveneau, pentru cititorul atent, evidente. Continuarea acestei lucrări, Power and Market (1970), ducea mai departe analiza din Man, Economy and State, în mai multe direcții: (a) o analiză sistematică a tipurilor de intervenție guvernamentală pe piață arăta limpede puzderia de consecințe nefericite ale unor astfel de intervenții; (b) pentru întâia oară în literatura politico-economică contemporană, era schițat un model al felului în care economia de piață, în întregime lipsită de stat, așadar, complet liberă (sau anarhistă), putea să funcționeze cu succes; și (c) era dezvoltată o critică praxeologică și, prin urmare, tot neutră din punct de vedere axiologic, a lipsei de sens și de consistență ce caracterizează diversele tipuri de atacuri etice împotriva pieței libere. Această din urmă secțiune făcea tranziția de la teoria pur economică la critica de factură etică, dar ea nu depășea limitele neutralității axiologice, așadar, nu propunea o teorie etică pozitivă a libertății individuale. Eram însă conștient că era aproape cu disperare necesar ca cineva să-și asume această din urmă sarcină, deoarece, după cum va reieși mai pe larg din prezenta lucrare, nu am crezut nici o clipă că analiza neutră din punct de vedere axiologic, sau teoria economică, sau utilitarismul (filosofia socială standard printre economiști) ar putea, vreodată, deveni suficiente pentru a demonstra definitiv superioritatea libertății. Teoria economică poate fi de folos în ce privește furnizarea unei mari părți dintre datele necesare unei poziții libertariene, însă ea nu poate furniza o demonstrație pentru însăși această poziție filosofică. Judecățile privitoare la politică sunt, în mod necesar, judecăți de valoare, prin urmare, filosofia politică este cu necesitate etică; așadar, pentru a furniza o demonstrație definitivă pentru cauza libertății individuale trebuie edificat un sistem etic pozitiv.
Era, de asemenea, limpede pentru mine că nimeni nu era angajat în satisfacerea acestei nevoi stringente. Pe de o parte, până foarte recent, în cursul acestui secol n-au existat, practic, filosofi politici libertarieni. Și chiar în cursul secolului al XIX-lea, care a fost cu mult mai liberal, doar Herbert Spencer, în remarcabila sa lucrare Social Statics (1851), a propus o teorie consistentă și sistematică a libertății. În For A New Liberty (1973) am reușit, pentru prima oară, să avansez cel puțin schițele sumare ale teoriei mele a libertății și, de asemenea, [p. XLVIII] să expun și să apăr crezul politic „anarhocapitalist”, mult mai substanțial decât o făcusem în Power and Market. Însă For A New Liberty era o lucrare mai mult de popularizare decât una academică și ea se concentra mai ales pe aplicarea crezului liberal la importantele domenii de probleme sociale și economice din cadrul societății americane. Marea nevoie de a elabora o teorie sistematică a libertății continua să existe.
Cartea de față își propune să umple această lacună, să avanseze o teorie etică sistematică a libertății. Cu toate acestea, ea nu este o lucrare de etică per se, ci numai una consacrată acelei submulțimi a eticii care se ocupă cu filosofia politică. Prin urmare, ea nu încearcă să demonstreze sau să fundamenteze etica sau ontologia dreptului natural, care furnizează fundamentul pentru teoria politică prezentată în acest volum. Dreptul natural a fost expus și apărat cum se cuvine în alte părți, de filosofi ai eticii. Astfel, partea I prezintă doar liniile generale ale dreptului natural, care animă această lucrare, fără să-și propună o apărare exhaustivă a acestei teorii.
Partea a II-a reprezintă substanța propriu-zisă a lucrării, în care îmi prezint teoria libertății. Ea începe, în tradiția celor mai bune tratate de teorie economică, de la condițiile lumii lui „[Robinson] Crusoe”, cu diferența că situația și acțiunile lui Crusoe sunt analizate, aici, nu pentru a deduce concepte economice, ci, mai degrabă, pentru a deduce principiile moralității drepturilor naturale – în particular, pe acelea ale sferei naturale a proprietății și a posesiunii, fundamentul libertății. Modelul lui Crusoe ne permite să analizăm acțiunile omului vis-a-vis de lumea exterioară din jurul lui, înainte de a lua în calcul complicațiile relațiilor interpersonale.
Cheia teoriei libertății constă în stabilirea drepturilor de proprietate privată, deoarece sfera de acțiune liberă a fiecărui individ nu poate fi circumscrisă decât dacă sunt analizate și stabilite drepturile sale de proprietate. „Infracțiunea” („crime”) poate fi atunci definită și analizată corespunzător, ca fiind o invazie violentă sau o agresiune îndreptată împotriva propri etății legitime a altui individ (care include și proprietatea individului asupra propriei sale persoane). Teoria pozitivă a libertății devine, prin urmare, o analiză a ce anume poate fi considerat a face parte dintre drepturile de proprietate și, în consecință, ce anume poate fi considerat a face parte dintre infracțiuni. Apoi pot fi disecate diverse probleme dificile, dar deosebit de importante, inclusiv drepturile copiilor, teoria corespunzătoare a contractelor, înțelese ca transferuri de titluri de proprietate, problemele spinoase a impunerii respectării legii și a pedepselor – și multe altele. Cum problemele legate de proprietate și de infracțiune sunt, în mod esențial, probleme de drept, teoria noastră a libertății formulează, în mod necesar, o teorie normativă a dreptului – în cazul de față a „dreptului liberal”. Însă, deși lucrarea stabilește liniile generale ale unui sistem de drept liberal, ea nu este decât o schiță, prolegomenele la ceea ce sper să devină codul complet dezvoltat de drept liberal al viitorului. Nădăjduim că se vor afirma juriștii și specialiștii libertarieni ai teoriei dreptului de care este nevoie pentru a configura în detaliu [p. XLIX] sistemul dreptului liberal, deoarece un asemenea cod va fi necesar pentru funcționarea cu adevărat încununată de succes a ceea ce putem spera că va fi societatea liberală a viitorului.
Accentul acestei lucrări cade pe teoria etică pozitivă a libertății și pe configurația generală ale dreptului liberal; în limitele unei asemenea discuții nu este nevoie de o analiză sau de o critică detaliată a statului. Partea a III-a prezintă pe scurt felul cum văd eu statul, ca pe dușmanul inerent al libertății și, într-adevăr, al dreptului autentic. Partea a IV-a analizează cele mai importante teorii contemporane care își propun să stabilească o teorie e libertății, în particular, acelea ale lui Mises, Hayek, Berlin și Nozick. Nu-mi propun să ofer o recenzie amănunțită a operelor lor, ci, mai curând, să mă concentrez pe motivele pentru care consider că teoriile lor nu reușesc în tentativa de a stabili o ideologie a libertății. În fine, partea a V-a face demersul, practic de pionerat, de a începe expunerea unei teorii a strategiei felului cum se poate trece de la lumea actuală la o lume a libertății – și, de asemenea, a motivelor pentru care sunt deosebit de optimist în legătură cu perspectivele pe termen lung – și chiar pe termen scurt – de realizare a nobilului ideal care este o societate liberală, în particular în America.
