De multă vreme, economiștii pieței libere au arătat cum activitățile pieței aduc beneficii publicului adesea neatent. Încă de pe vremea lui Adam Smith, ei au arătat cum producătorii și oamenii de afaceri, motivați în general numai de câștigul personal, aduc în mod neintenționat avantaje imense publicului general. De exemplu, căutând să-și maximizeze profiturile și să-și minimizeze pierderile, oamenii de afaceri sunt împinși să satisfacă cererile consumatorilor în cel mai eficient mod. Economiștii au arătat de multă vreme aceste lucruri la modul abstract; iar în ultimii ani ei ne-au îmbogățit cunoștințele ilustrând în numeroase cazuri, la concret, superioritatea și eficiența domeniului privat. Dar cercetările economiștilor s-au rezumat, cu o sobră pedanterie, la ramurile „respectabile”: la activități cum sunt agricultura, gazele naturale, locuințele, liniile aeriene și așa mai departe. Până la această carte, nici un economist nu a avut curajul profesorului Walter Block de a aborda frontal statutul moral și economic al zecilor de profesii și ocupații acuzate, disprețuite și extrem de prost înțelese din societatea noastră: cei pe care el, pe drept cuvânt, îi numește „țapii ispășitori ai economiei”. Fără teamă, dar cu logică și îndrăzneală tranșantă, profesorul Block reabilitează și demonstrează considerabilele merite economice ale unor astfel de ocupații-țapi ispășitori, cum sunt peștele, șantajistul sau proprietarul de locuințe din ghetou. În acest mod, pe lângă redefinirea valorii acestor ocupații mult învinuite, Pledoarii imposibile îndeplinește serviciul de a sublinia, în termenii cei mai compleți și clari, natura esențială a serviciilor productive îndeplinite de toți oamenii pe piața liberă. Luând exemplele cele mai extreme și arătând cum funcționează principiile lui Smith chiar și în aceste cazuri, pentru a demonstra fezabilitatea și moralitatea pieței libere, cartea face mai mult decât o duzină de volume mai sobre despre ramuri și activități mai respectabile. Testând și dovedind cazurile extreme, cu atât mai mult el ilustrează și verifică teoria.
Aceste studii de caz au de asemenea o considerabilă valoare de șoc. Abordând implacabil un caz „extrem” după altul – ceea ce, de regulă, șochează în mod garantat sensibilitatea cititorului – profesorul Block își constrânge lectorul să gândească și să-și regândească reacțiile emoționale, reflexe inițiale, și să dobândească o nouă și mult mai profundă apreciere a teoriei economice și a virtuților și operațiilor pieței libere. Chiar și mulți cititori care acum cred că sunt adepți ai pieței libere trebuie să fie pregătiți să sesizeze până la capăt implicațiile logice ale credinței într-o economie liberă. Această carte va fi o aventură interesantă și șocantă pentru majoritatea cititorilor, chiar și pentru cei care cred că sunt deja convertiți la meritele economiei de piață.
Bine-bine, vor concede unii cititori, suntem de acord că acești oameni îndeplinesc într-adevăr servicii economice valoroase. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, de ce să-i numim „eroi”? De ce este peștele sau speculantul mai „eroic” și deci, într-un anume sens, mai moral decât alți producători mai respectabili: băcanii, croitorii, oțelarii etc.? Explicația se găsește tocmai în extrema lipsă de respectabilitate a țapilor ispășitori din cartea profesorului Block. Pentru că băcanului, oțelarului și celorlalți li se permite în general să-și vadă de afaceri nevătămați și să câștige respect și prestigiu din partea celorlalți membri ai comunității. Dar lucrurile nu stau la fel și pentru țapii ispășitori; pentru că nu numai că serviciile lor economice nu sunt recunoscute, dar ei înfruntă disprețul universal și ura tuturor membrilor societății, plus restricțiile și interdicțiile suplimentare pe care guvernele le-au plasat în mod aproape universal asupra activităților lor. Disprețuiți și condamnați fără milă de societate și de stat în aceeași măsură, paria sociali și proclamați în afara legii de către stat, colecția de țapi ispășitori ai profesorului Block își vede totuși de treabă; continuând în mod eroic să ofere serviciile lor economice colților disprețului și ilegalității universale. Ei sunt cu adevărat eroi; aduși aici de tratamentul nedrept din partea societății și a aparatului de stat.
Eroi da, dar nu în mod necesar și sfinți. Când autorul conferă statura morală de erou unui spărgător de grevă, unui cămătar, unui pește și așa mai departe, aceasta nu înseamnă că el consideră aceste activități în mod intrinsec mai morale decât oricare altele. Pe o piață liberă și într-o societate care tratează cămătarul, proprietarul de locuințe din ghetou sau muncitorul la negru exact în același mod drept în care tratează alte ocupații, ei nu ar mai fi eroi și cu siguranță nu ar fi mai morali decât oricine altcineva. Statutul lor eroic, pentru profesorul Block, este numai în funcție de restricțiile nedrepte pe care alți oameni le-au plasat asupra lor. Paradoxul fericit al acestei cărți este acela că, dacă sfatul ei implicit ar fi urmat, iar bărbații și femeile descriși în aceste pagini nu ar mai fi tratați cu dispreț și constrângere legală, atunci și doar atunci ei ar înceta să mai fie eroi. Dacă nu vă place ideea ca un cămătar sau un proprietar de locuințe din ghetou să fie un erou, atunci singurul mod de a-l priva de această ipostază este să îndepărtați restricțiile pe care oamenii cu concepții eronate le-au plasat asupra lui.
Murray N. Rothbard
