Institutul Mises se aproprie, prin publicarea online a capitolului 11 din Manifestul liberal de Murray Rothbard, de finalizarea traducerii și de publicarea în variantă tipărită a acestei cărți esențiale.
Rothbard vorbește aici despre cum ar putea arăta funcționarea în regim de piață a unui domeniu fundamental, gestionat tradițional în regim de planificare centrală (cu toate că nu întotdeauna: aveți în text o scurtă istorie a drumurilor private). Oricât ar părea de „revoluționar” și de controversat, acest capitol din „Manifestul liberal” trebuie și el citit în ideea că nu poate fi adusă normalitatea, eficiența și chiar frumusețea pieței în societate fără a o face în primul rând în domenii cheie. Reformele de cosmetizare n-au nici o șansă pe termen lung. Trebuie măcar să ne punem astfel de probleme radicale:
11. Sectorul public, II: Șoselele și străzile
Un paragraf remarcabil, în care vorbește despre cum s-ar putea soluționa congestionarea traficului prin mecanismul pieței, este acesta:
Cum ar arăta un sistem rațional de prețuri, un sistem instituit de proprietarii de drumuri private? În primul rând, autostrăzile ar introduce plăți, în special în puncte convenabile precum intrările în orașe, sau la poduri și tunele, dar nu așa cum se practică acum. Prețurile ar fi mult mai mari la orele de vârf (de exemplu, în duminicile de vară) decât la orele mai libere. Pe o piață liberă, cererea mai mare la orele de vârf ar duce la o creștere a prețului până la nivelul descongestionării și stabilirii unei circulații normale. Dar – ar putea întreba cititorii – oamenii nu trebuie să ajungă la lucru? Sigur, dar nu trebuie să ajungă în propriile lor mașini. Unii navetiști ar renunța cu totul și s-ar muta înapoi în oraș; alții ar adopta soluții de folosire în comun a mașinilor; iar alții ar folosi autobuzele și trenurile. Astfel, utilizarea drumurilor la ore de vârf ar fi rezervată acelora care sunt cei mai dornici să plătească prețul de piață. Alții, de asemenea, vor încerca să-și adapteze orele de lucru astfel încât să vină și să plece eșalonat. Și călătorii de week-end vor șofa mai puțin sau își vor eșalona cursele. În fine, profiturile crescute obținute pentru poduri și tunele, de exemplu, vor stimula firmele private să construiască mai multe astfel de utilități. Construcția de drumuri va fi guvernată nu de lupta pentru subvenții a grupurilor de presiune, ci de cererea eficientă și calculele de cost specifice pieței.
Aici și în pasajele următoare, Rothbard anticipează, acum aproape 50 de ani, soluții de partajare și de facturare a traficului care se pot vedea acum la lucru în cazul unor servicii de tip Uber. Acest lucru, pe lângă viziunea lui Rothbard, ne mai relevă și rimtul foarte lent în care a progresat acest domeniu gestionat prin planificare centrală.
