Murray Rothbard (1926-1995), Mr. Libertarian, unul din coloșii Școlii austriece, ar fi împlinit 98 de ani pe 2 martie.
Una dintre amintirile care-mi sunt cele mai dragi este din primăvara anului 2009, atunci când, student fiind în anul 2 la ASE și complet dezamăgit de parcursul academic pe care îl alesesem, am dat, din întâmplare, peste magnum opus-ul lui Rohtbard – Man, Economy, and State – la Biblioteca Centrală Universitară. Auzisem vag de Rothbard de la doi profesori, însă nu-mi stârnise interesul tocmai pentru că, la vremea aceea, profesorii cu pricina mi se păreau a avea opinii mai degrabă bizare și marginale. Cât de mult m-am putut înșela mi-am dat seama abia mai târziu. În orice caz, în acea zi binecuvântată am decis să dau o șansă celor două tomuri care zăceau pe rafturile bibliotecii, neavând oricum chef de lectura pentru care venisem.
A fost cea mai fericită întâmplare din viața mea intelectuală. Economia, care până atunci nu însemnase decât lungi cursuri neinteligibile, manuale presărate cu formule matematice cărora nu le găseam relevanța, a devenit de-odată cea dintâi pasiune. Eram uluit de exprimarea clară, simplă, nepretențioasă, accesibilă oricărei persoane cât de cât educate.
Acesta a fost Rothbard – un intelectual de o vitalitate greu de egalat, smerit și fidel științei.
Cu 15 ani în urmă, aflându-mă în plină tinerețe și naiv fiind, ca orice student, Rothbard m-a făcut să cred că lumea poate totuși fi schimbată. În orice caz eram convins măcar ca adevărul există, poate fi descoperit și că nu era nevoie să mă scald în supa căldicică, relativistă, care păruse anterior singura opțiune. Înțelegeam că știința economică (parte a praxeologiei) este de altă natură decât științele naturale și că fenomenele economice și sociale nu sunt sondabile cu aceeași metodă, empirică, ci alta este metoda care îi este proprie studiului acțiunii umane.
Astăzi adevărul a rămas același, după cum îi e obiceiul. Lumea a fost și ea schimbată, însă nu în direcția libertății individuale și a economiei de piață. Totuși, cum însuși Rothbard a spus-o, societatea liberă nu este o utopie. Ea nu este asemenea socialismului, căruia îi pusese cruce deja Mises prin problema imposibilității calcului economic. Societatea liberă poate fi realizată oricând, tot ce e nevoie este ca suficienți oameni să și-o dorească. Sunt convins că cele două tomuri care mi-au schimbat mie viața încă așteaptă alți și alți ochi care să le parcurgă. Lupta încă nu este pierdută!
Și să nu uităm că „taxarea este pur și simplu furt, chiar dacă este furt pe o scară grandioasă și colosală, pe care nici un criminal recunoscut ca atare n-ar putea spera să o egaleze. Ea este confiscare silnică a proprietății locuitorilor sau supușilor statului.”
