Vine planificatorul central (UE – atoateștiutor evident, ca orice planificator central, mai ales că, față de cel comunist, dispune și de modelare matematică) și impune un plan multicincinal. Distorsionează piața, stabilind cât se produce (prin ținte multicincinale) și cum se produce (prin amendarea cu certificate a unora pentru subvenționarea altora).
Rezultă 2 efecte: pe termen scurt, reducerea concurenței (nici nu contează forma de proprietate) prin eliminarea (sau trimiterea în insolvență) a amendaților, iar pe termen lung afectarea security of supply.
După ce se dezmeticește, subplanificatorul central local (autoritățile române) își dă seama că are o problemă politică: șomaj, companii de stat pe pierdere, cu efect electoral. Invocând siguranța națională a alimentării, acesta subvenționează amenda primită de companiile naționale, pentru a le ține măcar în viață pe aparate. În plus, descurajează orice formă de producție alternativă (offshore – „nu ne vindem țara”) care ar putea concura cu producția campionilor naționali amendați de planificatorul central de la Bruxelles.
De implementarea planului subplanificatorului central se ocupă oameni aleși pe sprânceană, după vechiul model sovietic. În fiecare unitate de producție sunt puși la butoane oameni ai partidului / partidelor, supravegheați de reprezentați ai serviciilor. Uneori interesele lor (care țin de concurența politică, nu cea economică) coincid (însă niciodată cu cele ale consumatorului final), alteori nu, și se mai lasă cu delațiuni, arestări, etc. Că ăsta e sectorul energetic: locul de joacă al mafiei partidelor și serviciilor secrete. Ei au perfecționat regulatory capture, Stigler doar l-a pantentat.
Între timp, însă, planificatorul de la Bruxelles își continuă marșul triumfal menit a demonstra superioritatea și ireversibilitatea socialismului științific: stabilește noi ținte, și mai ambițioase, și reduce numărul de ani ai cincinalului. Se face chiar că înțelege problema și creează un fond de tranziție justă, care, în cel mai bun caz, ajunge tot în buzunarele mafiei politico-securiste care controlează sectorul, pe persoană juridică și, mai ales, pe persoană fizică (că doar nu depun proiecte consumatorii finali, fie casnici, fie non-casnici). În plus, tot pentru a nu afecta „campionii naționali”, anunță impunerea unui sistem de impozitare a „energiei murdare” care ar putea fi importată din state care nu fac parte din uniunea vamală a UE.
Rezultatul: nici țintele nu sunt atinse, nici energia nu e mai ieftină, iar statele (contribuabilii) trebuie să finanțeze „adaptarea” rețelelor de transport și distribuție la noua realitate (pentru că ele sunt doar concesionate). Pe lângă plata facturii fiscale, dar și sociale, contribuabilii trebuie să subvenționeze amenzile, fondurile de finanțare a amenzilor, „tranziția justă”, adaptarea rețelelor, taxarea suplimentară impusă energiei produse intern, dar și importate.
Și așa ajunge Ernu să publice articole prin care să înfiereze capitalismul. Pentru că așa se face cercul pătrat în limbajul planificatorilor centrali!
În legătură cu această temă vezi pe Profit.ro și:
