Fața umanitară a Yakuza

Mafiile japoneze și-au făcut o tradiție din a sări prompt în ajutorul sinistraților cu produse de primă necesitate. Nu doar în actualul dezastru, ci și în trecut, camioanele cavalerilor perdanți au descărat discret ajutoare în zonele afectate de cutremur și de tsunami.

Hours after the first shock waves hit, two of the largest crime groups went into action, opening their offices to those stranded in Tokyo, and shipping food, water, and blankets to the devastated areas in two-ton trucks and whatever vehicles they could get moving. The day after the earthquake the Inagawa-kai (the third largest organized crime group in Japan which was founded in 1948) sent twenty-five four-ton trucks filled with paper diapers, instant ramen, batteries, flashlights, drinks, and the essentials of daily life to the Tohoku region. An executive in Sumiyoshi-kai, the second-largest crime group, even offered refuge to members of the foreign community—something unheard of in a still slightly xenophobic nation, especially amongst the right-wing yakuza. The Yamaguchi-gumi, Japan’s largest crime group, under the leadership of Tadashi Irie, has also opened its offices across the country to the public and been sending truckloads of supplies, but very quietly and without any fanfare.

Cazul mafiilor japoneze nu ar trebui să fie surprinzător și nici paradoxal. Este de fapt natural pentru niște organizații violente, relativ acceptate de societatea japoneză și tolerate (la limită) de stat, care au sedii cu firmă la poartă și publicații proprii, să aibă trăsături de comportament care amintesc de agențiile de protecție privată imaginate de teoreticieni austrieci precum Rothbard sau Hoppe.

Ca și familia lui Don Corleone din seria Godfather, oragnizațiile „mafiote” oferă de adesea servicii legitime din perspectiva drepturilor de proprietate privată (asta neînsemnând că sunt și morale sau dezirabile), iar faptul că statul nu recunoaște legal aceste servicii nu înseamnă decât că este deranjat de cei care îi neagă pretenția de monopol asupra serviciilor de protecție și justiție. Rothbard despre mafioții din Godfather:

The key to The Godfathers and to success in the Mafia genre is the realization and dramatic portrayal of the fact that the Mafia, although leading a life outside the law, is, at its best, simply entrepreneurs and businessmen supplying the consumers with goods and services of which they have been unaccountably deprived by a Puritan WASP culture.

Faptul că familiile yakuza sunt organizate în sindicate și se concurează una pe alta poate explica promptitudinea cu care își fac treaba, fie că înaintează „oferte de nerefuzat”, că vând droguri, operează cartiere rău famate sau oferă ajutoare pentru sinistrați. Rothbard despre rolul „sindicalizării” în reducerea conflictelor și eficientizarea serviciilor:

In many cases, especially where “syndicates” are allowed to form and are not broken-up by government terror, the various organized syndicates will mediate and arbitrate disputes, and thereby reduce violence to a minimum. Just as governments in the Lockean paradigm are supposed to be enforcers of commonly-agreed-on rules and property rights, so “organized crime,” when working properly, does the same. Except that in its state of illegality it operates in an atmosphere charged with difficulty and danger.

Anvergura efortului de ajutoare al mafioților japonezi este cu totul altceva decât un gest spontan și marginal. Nu vorbim de aruncarea câtorva zeci de yeni la cutia milei ici și colo, ci de stocarea anticipată a unor sute de tone de produse considerate necesare în astfel de situații și livrarea lor cu zeci de camioane, chiar și în zone unde nivelul radiațiilor este crescut. Totul sub amenințarea poliției și sub presiunea oprobiului public.

S-ar putea obiecta că efortul este departe de a fi dezinteresat. Că aceste organizații, după principiul feudal care le guvernează, sunt mai degrabă interesate în primul rând de bunăstarea pe termen lung a populației pe care o „deservesc” sau „taxează”. Bineînțeles că doar naivii i-ar putea consdera făpturi serafice, însă afirmația că mafiile concurețiale de tip Yakuza sunt prin definiție mai bune decât oganizația monopolistă a statului cred că este una justificată, în teorie și cu fapte.

Scris de
Tudor Gherasim Smirna
Discută

Autori

Arhivă

Newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru.

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?

Cuprins