Cea mai nesimțită creștere a taxelor

Cea mai nesimțită creștere a taxelor

Am câteva lucruri de spus despre actuala propunere de creștere a taxelor locale, impozitelor și amenzilor cu 16,05%.

Să ne înțelegem de la început: orice creștere a taxelor este nesimțită, pentru că taxarea este furt instituționalizat și nu cred că vreun om normal își poate închipui că există furt de bun simț sau intensificare a furtului care să poată fi considerată justă, cumsecade sau „comme il faut”.

Dar superlativul din titlu nu se referă de fapt la taxare, ci la complementul permanent al taxării, justificarea sa: explicația care este servită întotdeauna ca garnitură la introducerea unei noi taxe sau creșterea uneia vechi.

O taxă fără justificare este ca o pilulă amară fără învelișul său de zahăr. Un rege sau un guvern care face greșeala să prescrie populației captive astfel de „pastile” fără înveliș dulce, sau chiar cu unul amar, de tipul, vă cresc taxele pentru că eu și ai mei suntem din tribul „celor puternici care taxează” iar voi și ai voștri sunteți din tribul „fraierilor care muncesc, plătesc și nu crâcnesc”, riscă să ajungă prin revoltă populară în cel mai rapid avion spre țări străine.

Un politician, un guvern sau un regim politic abil trebuie, așadar, să știe în orice moment cum să dea cele mai bune justificări pentru a-și crește puterea fără ca prin aceasta să o piardă.

Motivarea dată pentru propunerea de creștere a taxelor locale este corelarea nivelului cu cel al inflației din ultimii trei ani. Procentul în sine, de 16,05%, cu acele zecimale exacte, este un monument al prețiozității contabilicești a statului care, de altfel, prin natura sa acționează ca un moloh ce calcă permanent în străchini.

Dar, revenind la justificarea creșterii taxării, cu toate că din perspectiva omului de stat poate părea una bună și oportună, din perspectiva logicii economice este una de o nesimțire rar întâlnită.

De ce spun asta? Pentru că inflația nu este altceva decât taxare nevăzută. Efectul Cantillon ar trebui să facă parte din abecedarul economic al oricărui cetățean cu drept de vot, dar din păcate nu este și astfel se poate explica o parte a suferințelor sociale prin care trecem.

Efectul Cantillon este redistribuția involuntară și mascată care însoțește orice creștere a masei monetare. Când intră în economie o cantitate adițională de bani, primii aflați în posesia lor au privilegiul de a acționa pe piețe la o putere de cumpărare relativ mică, sporindu-și astfel deținerile de active față de cât ar fi obținut în absența creșterii monetare. Prin aceste acțiuni privilegiații inflației licitează pe piețe și cresc treptat prețurile din economie până la nivelul cerut de noua cantitate de bani în circulație. Cei întârziați și cei lăsați pe afară de la festinul inflaționist sunt relativ sărăciți: veniturile lor nu cresc cât cresc prețurile.

Acum, dacă avem în vedere că masa monetară adițională este creată în sistemul bancar care o transferă de regulă imediat agențiilor statului pe diverse căi, putem înțelege de ce inflația este o formă subtilă de taxare, dar nu mai puțin taxare.

Deci, recenta propunere este însoțită de explicația că taxele trebuie crescute pentru a se corela cu recenta creștere a taxării prin inflație. Taxele cresc pentru că au crescut taxele. Câtă nesimțire…

Avatar photo
Scris de
Tudor Gherasim Smirna
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Abonare

Newsletter MisesRo

Frecvență

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?