Abuzarea economiei de către matematică

Abuzarea economiei de către matematică

Motto: Many of the things you can count, don’t count. Many of the things you can’t count really count.” (A. Einstein)

Matematica este un limbaj bazat pe un sistem de simboluri abstracte util pentru a analiza și descrie aspecte cantitative ale realității care ne înconjoară prin teoreme și axiome. Cu ajutorul matematicii se pot realiza o analize complexe ale seriilor de date și se pot extrage inferențe logice din astfel de date. Matematica este folosită în zilele noastre de toate științele într-o măsură mai mică sau mai mare. Domenii și instrumente specifice au fost derivate pe baza matematicii: statistica, econometria, programarea cu ajutorul calculatorului, calculul actuarial etc.

Utilizarea matematicii în economie s-a făcut în câteva etape distincte (cu precădere în ultimii 150 de ani):

Etapa 1 – “Deductivismul matematic (plecat de la Cournot, Jevons, Walras, Edgeworth și Pareto) prin care matematica era folosită ca un instrument demonstrativ și prin care se propuneau fenomenelor economice sisteme de axiome și teoreme legate de maximizarea comportamentelor economice (maximizarea funcției de utilitate). Deja se face o primă aproximare grosolană a comportamentului economic considerându-se că funcția de utilitate trebuie să fie ceva exclusiv cardinal (adică putem să asociem întotdeauna un număr, o valoare exprimată în utili aceste funcții; de multe ori când alegem între un măr și o pară lipsesc astfel de cifre și alegem pe baza unor criterii ordinale). O altă aproximare grosolană este legată de omogenizarea comportamentelor economice pe clase de comportamente cărora li se asociau familii de funcții de utilitate (indivizii au însă comportamente unice și foarte schimbătoare pentru că au liber arbitru).

Etapa 2 – “Descriptivismul matematic” avându-i în centru pe Keynes și pe Fisher (apoi toți ceilalți care au urmat: Pigou, Samuelson, Hicks, Tobin, Modigliani și mai recent: Taylor, Stanley Fisher, Mankiw, Lucas, Sargent, Krugman, Stiglitz etc). Acest nou curent s-a împărțit pe două ramuri: keynesismul și monetarismul (pornind de la Fisher). Esența noii abordări consta în atribuirea matematicii unor virtuți și mai mari legate de posibilitatea de modelare sofisticată a fenomenelor macroeconomice și de utilizare a rezultatelor ca fundament credibil pentru elaborarea de teorii economice (poate cele mai absurde “teorii” ar fi Curba lui Philips sau Relația monetară Taylor despre care am mai scris pe blog). Matematica devine instrument obligatoriu și “necesar” pentru a lua decizii de politică economică (politică monetară, politică fiscală). Economia este din nou abuzată de acești fanatici ai modelelor care au început să propună tot felul de indici și de agregate care au foarte puțin legătură cu individul și acțiunea sa și ne vorbesc despre o comunitate de indivizi care nu acționează niciodată agregați: cel mai clar exemplu este cel cu inflația care este un indicator ce măsoară inflația nimănui pentru că nimeni nu cumpără o bucată (un procent) dintr-o mașină de spălat manuală simultan cu o piesă (procent) dintr-o mașină de spălat automată; un alt exemplu ar fi cel al multiplicatorilor lui Keynes sau cel legat de viteza de rotație a banilor. Aceste modele operează adesea cu reducții grosolane (presupun de exemplu că prețurile și salariile sunt rigide) și rezultatele lor sunt alterate și viciate semnificativ de cantitatea de date și de omogenitatea lor (este imposibil de găsit 2 evenimente economice identice).

Etapa 3 – ”Multiplele interdependențe“ este etapa în care dinamica fenomenelor economice este tratată ca un sistem cu “n” grade de libertate capabil să descrie “complexitatea stohastică a realității”. Sistemele economice sunt tratate ca sisteme de ecuații simultane cu un număr mare de variabile exogene (cele independente) și variabile endogene (cele care depind de variabilele exogene). Econometricienii trăiesc din plin iluzia că prin maximizări și optimizări ale sistemelor de ecuații se pot extrage ”concluzii” cu privire la echilibrul general al economiei (cei care au pornit această etapă au fost Arrow și Debreu).

Lăsând la o parte dubiile cu privire la îndoielile legate de calitatea matematicii ca știință (vezi aici, aici, și aici argumentele slabe aduse de Mankiw în favoarea matematicii și care evită să explice relevanța matematicii pentru economie), este evident faptul că utilizarea acestui aparat de analiză în științele economice (o știință socială care are în vedere acțiunea umană cu precădere) suferă de mari probleme (prin comparație cu științele naturii):

Științele naturii (fizica, biologia)

Științele sociale (economia, psihologia)

Probabilitatea este obiectivă fiind o „probabilitate de clasă”: putem să clasificăm evenimentele din științele naturii în clase de evenimente omogene și printr-un experiment repetat asupra acestor evenimente putem determina obiectiv o probabilitate asociată lor (de exemplu: putem să testăm în laborator rezistența unor materiale care să reziste unor presiuni repetate și simulate și astfel vom putea asocia o probabilitate obiectivă rezistenței la cutremur a unui bloc făcut din acel beton). Media este mult mai relevantă în științele naturii (dacă într-un stadion calculăm greutatea medie a tuturor din tribune și adăugăm cel mai greu om din lume la această medie ea nu se modifică semnificativ).Probabilitatea este una subiectivă fiind o „probabilitate de caz: fenomenele sociale sunt unice, nu există posibilitatea de încadrare a lor într-o clasă de evenimente omogene. Nu avem posibilitatea să cunoaștem toți factorii care influențează acest fenomen. Evoluția fenomenului în sine poate influența sau poate altera fenomenul. Media este mult mai puțin relevantă în științele sociale (dacă într-un stadion calculăm venitul mediu al celor din tribune și adăugăm apoi pe cel mai bogat din lume cu venitul său media se schimbă semnificativ).
În cazul fenomenelor naturale vorbim de o situație riscantă și de prezența incertitudinii doar acolo unde nu cunoaștem încă fenomenul cu adevărat. Și în științele naturale sunt încă domenii rămase nedescoperite sau insuficient studiate (de exemplu, este încă incertă erupția unui vulcan sau producerea unui cutremur, la fel de incertă ca și prăbușirea cererii de consum pentru un produs). Totuși, în științele naturii operăm cu mult mai puțină incertitudine decât în științele sociale.În cazul fenomenelor sociale bazate pe acțiune umană (oameni dotați cu liber arbitru și cu posibilitate de răzgândire în orice moment) vorbim doar de incertitudine (subiectivă sau absolută). Incertitudinea subiectivă provine de la faptul că, chiar dacă putem asocia o probabilitate unor fenomene sociale (de exemplu creșterii prețurilor la benzină în viitor) pornind de la un istoric de dat, această probabilitate este foarte subiectivă (tocmai am menționat că media nu e relevantă în științele sociale).
Probabilitatea asociată unor evenimente viitoare poate fi exprimată în termeni matematiciProbabilitatea asociată unor evenimente viitoare nu poate fi exprimată în termeni matematici.
Probabilitatea este calculată pe baza unor deducții logice și în urma unor cercetări empirice bazate pe experimente repetate în condiții similare (se schimbă repetat anumiți parametri și se observă influența acestora asupra fenomenului studiat). Noile informații nu modifică semnificativ probabilitatea.Probabilitatea este descoperită prin introspecție și prin înțelegere a fenomenului bazată mai degrabă pe o intuiție antreprenorială. Noile informații modifică semnificativ probabilitatea.
Cercetătorii sunt cei care descoperă și analizează probabilitățile de clasă. Relațiile descoperite pe baza cercetărilor empirice pot oferi un substrat teoretic semnificativ științelor naturii.Cercetătorii nu pot deduce sau descoperi probabilități, predicțiile lor sunt foarte rar și întâmplător confirmate de practică. Cercetarea în știința economică trebuie să vizeze mai puțin aceste probabilități (relații empirice) care nu pot oferi un substrat teoretic semnificativ și trebuie să se concentreze mai mult pe înțelegerea mecanismelor de funcționare a schimburilor între indivizi, consecința acțiunii lor în plan economic. În științele sociale analiza istoricului de date și informații ne oferă prea puține informații despre viitor.

Matematica este bună pentru știința economică în măsura în care permite calcularea / măsurarea / cuantificarea unor aspecte legate de derularea afacerilor (în contabilitate de exemplu putem folosi matematica pentru a analiza evoluția vânzărilor, dinamica stocurilor). În momentul în care dorim să facem o predicție (a vânzărilor) folosind aparatul matematic în același mod în care fizicienii îl folosesc în cercetările lor începem să avem probleme. Probleme și mai mari apar atunci când predicțiile se fac nu pe vânzări la nivelul unei companii ci pe vânzările agregate ale întregii economii (aceste probleme apar atât din maniera de agregare a datelor cât și din relevanța rezultatelor). Fiecare antreprenor este liber să creadă în puterea de predicție a modelelor econometrice și să accepte ca cu probabilitate de 95% sau 99% vânzările de mâine să fie de valoarea X. Problema apare atunci când pe proprietatea noastră (banii din buzunar) cineva face niște calcule de la centru pe date agregate, ia niște măsuri și nu își asumă deloc costul erorii predicției sale (dacă ținta de inflație nu este atinsă nu este nimeni de vină, dacă deficitul e prea mare nu este nimeni de vină etc.). Politicile publice se iau pe date agregate care se comportă total diferit față de datele individuale, costul eșecului fiind întotdeauna transferat în spinarea celor care sunt vizați de aceste politici publice.

Abuzarea%20economiei%20de%20către%20matematică este o consecință clară a creșterii rolului statului în economiile moderne și a substituirii acțiunii individuale cu acțiunea colectivă (agregată). Planificatorii centrali (cei monetari, cei fiscali) au nevoie de astfel de instrumente pentru a-și justifica agresiunea lor asupra noastră. Sofisticarea aparatului matematic s-a făcut întotdeauna în răspărul libertății economice și întru consolidarea intervenției statului în materie de prețuri (dobândă, curs de schimb, inflație). Chiar dacă știința economică descrie fenomene bazate exclusiv pe acțiunea umană imposibil de anticipat (pentru că sunt foarte dinamice și unice, experimentul repetat este imposibil) prin metodele de cercetare din științele naturii tot ea propune spre studiu și o serie de contracte voluntare prin care această incertitudine poate fi surmontată cu succes. Libertatea contractuală este esențială pentru a rezolva problema incertitudinii din acțiunea umană, iar știința economică ar trebui să se concentreze mai degrabă pe acest aspect și mai puțin pe promovarea unor cercetări empirice de valoare științifică îndoielnică. Intervenția statului vizează cel mai adesea tocmai această libertate contractuală (intervenția de tip triunghiular identificată de Mises și Rothbard), viciind și alterând capacitatea antreprenorilor de a lupta cu incertitudinea, cu consecințe nefaste evidente pentru buna funcționare a piețelor (cel mai clar ar fi intervenția statului pe piața muncii). Haosul general este accentuat și mai tare de planificatorii centrali care propun echilibre generale (deduse pe baza unor modele tot mai complexe ce conțin însă erori fundamentale) care au tot mai puțină legătură cu echilibrul individual. Economia își pierde astfel din esență și din consistență și nu mai poate oferi soluții la ceva ce este echilibrat de la centru printr-o decizie politică dedusă pe bază de agregate macroeconomice (imperfecte). Cercetările economiștilor care refuză să intre în acest joc macabru al obsesiei pentru analiza cantitativă sunt izolate, tratate pe nedrept și cu sfidare ca fiind neserioase și lipsite de substanță și consistență (culmea) economică. Consecințele (culmea) economice sunt ușor de văzut cu ochiul liber.

Acest aticol a fost preluat de pe blogul autorului.

Avatar photo
Scris de
Cristian Păun
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Abonare

Newsletter MisesRo

Frecvență

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?