Pun aici un grafic din cartea Zece mituri anticapitaliste, de Rainer Zitelmann, la a cărei traducere lucrez.
Cu cât coeficientul este mai mic, cu atât atitudinea socialistă este mai puternică. Datele pentru România sunt dintr-un sondaj din 2022 privind atitudinile față de libertate.
Aici corelația este și cauzalitate, în următorul fel: măsura în care ești azi o societate cu idei relativ anticapitaliste este măsura în care vei gusta din mizeria universală și implacabilă a socialismului.
Și viceversa: măsura în care o societatea are vederi mai favorabile libertății, pieței libere și capitalismului este măsura în care se va bucura de prosperitate, pace, cultură și civilizație.
Un amănunt sumbru este legat de categoria de vârstă care trage coeficientul din grafic în jos. Este vorba de tinerii până în 30 de ani, în mod special. Sunt mai anti libertate decât cei aflați la vârsta pensiei. Iar cei care compensează cu atitudini pro libertate sunt în intervalul de vârstă 45-54, adică generația care a apucat suficient din comunismul ante revoluție și a gustat libertatea la o vârstă când ideală.
Un amănunt mai puțin sumbru: atunci când întrebările din sondaj au menționat explicit termenul „capitalism”, coeficientul a urcat puțin pentru România de la 0,68 la 0,90. Suntem, cu alte cuvinte, mai favorabili unui capitalism de formă, dar îi respingem fondul. Și ne deosebim în această privință de alte țări, care mai degrabă sunt pentru fondul ideilor de libertate, dar resping cuvântul în sine – nu le place „capitalismul” dar le place de fapt ceea ce înseamnă în esență: libertate.
În orice caz, să luăm aminte la felul în care se poziționează polonezii sau cehii în această privință și să nu ne mai mirăm când vedem prosperitatea din aceste țări vecine. Greaua noastră moștenire sunt în primul rând aceste idei greșite pe care le nutrim despre societate și stat, nu istoria sau poziționarea geografică. Ideile premerg faptele. Nu poate fi subestimat rolul ideilor în conturarea realității.
