Încă 7 victime ale socialismului medical din România. Recentul incendiu de la spitalul din Constanța, în care au pierit 7 oameni internați în secția ATI, e încă o probă a socialismului medical practicat de guvern. Pentru a reaminti ceea ce nu trebuie uitat la alegeri, acestui incendiu in secția ATI i se alătură incendiul de la Piatra Neamț din octombrie 2020 și incendiul de la Matei Balș din ianuarie, anul curent. În total 42 de oameni arși în secții ATI în spitalele de stat din România, într-un singur an.
Toate aceste incendii se desfășoară pe parcursul așa-zisei guvernări liberale, însă nimeni din administrația centrală nu și-a pus problema vreunei demisii. Micii liberali și marii impostori ai dreptei n-au avut liniște până nu și-au împărțit funcțiile. Pesemne că nu-și asumă nimic, că nici măcar nu-și pun problema să-și asume ceva și, mai mult, vina poate fi ușor rostogolită iresponsabil către guvernele anterioare. Fără a face vreun elogiu, trebuie punctat că Ponta și-a dat demisia după tragedia de la Colectiv.
PNL sau PSD, USR sau PLUS, AUR sau ce-o mai veni pe scena politică românească nu vor putea produce vreo reformă coerentă a sistemului de sănătate dintr-un motiv simplu: cele mai multe din persoanele care sunt la cârma acestor partide sunt în mod intim convinse de ideea că statul trebuie să gestioneze sănătatea publică, sunt socialiste la acest capitol. Cu una, două voci pro libertate economică nu se face capitalism în sensul adevărat al cuvântului.
Paradoxal poate și umilitor, aceste probleme apar în momente când preocupările politrucilor români sunt congresele, funcțiile și împărțirea puterii. O spun sincer că dacă era să fiu politican astăzi, aveam măcar bunul simț de a suspenda congrese și întâlniri politice, măcar ca moment de reculegere, măcar până la înmormântarea victimelor. N-ai să vezi, lupta pentru putere și dominație continuă (congresul USR-PLUS era în plină desfășurare), tot așa cum continuă și socialismul medical care a ajuns la os, iar opinia publică pare amorțită, protestele, simțul civic, în general, sunt parcă pierdute.
Deși admite că statul român este corupt și incapabil, opinia publică nu pare dispusă să evacueze statul din propriul cămin. Iar mass-media românească, în cea mai mare parte a ei, este portavocea guvernului, a puterii în general. Site-uri de știri care se cred respectabile nu sunt nimic altceva decât propagandă ecologistă (radicală pe alocuri) și alarmism Covid cu o vizibilă tentă de a influența populația într-o singură direcție, cea propusă și acceptată de la centru: vaccinarea.
Am stat să mă întreb deseori dacă redacțiile unor publicații și televiziuni și-au pierdut cumva orice simț critic sau sunt poate plătiți, li se promit varii favoruri de către partide pentru a transmite o singură opinie în legătură (mai ales) cu încălzirea globală și pandemia Covid. În ultimă instanță, poate că e o mixtură între cele două, din care marele pierzător este publicul, iar socialismul medical își vede de drum nestingherit.
În educație cam aceeași poveste. Studenții ținuți pe online, care abia au apucat să vadă coridoarele facultății, sunt dezorientați și confuzi. Socialismul medical îi câștigă și pe ei, căci tot ce aud sunt morți, infectări, restricții etc. Nu e timp de gândire lucidă, de evaluat la rece opțiunile. Disidența pare inacceptabilă, peste tot se transmite același mesaj.
De la centru, președintele țării face o afirmație pe cât de sinceră, pe atât de cinică și umilitoare pentru români. Acesta admite că statul român a eșuat în a-și proteja proprii cetățeni. În probleme fundamentale (ce țin de legitimitatea statului) sau când statul are realizări, politicienii de regulă se identifică cu statul, conferindu-și unii altora legitimitate. Acum, când statul eșuează, politicianul simte nevoia unei detașări de corpul statului, de Leviatan. Altfel spus, ți se transmite că n-ai semnat contract cu persoane, reprezentanți ai statului, ci cu statul în sens generic, cu Leviatanul. Iar asta e o formă perfidă de a evita orice responsabilitate și întărește ideea că alegerile democratice sunt o mascaradă a iresponsabilității.
Așadar e bine de spus ferm că statul nu suntem nici noi și nici vreun monstru mitic, statul sunteți dumneavoastră, d-le președinte!
