Într-un discurs către națiune ținut în ajunul Zilei Bastiliei, care cade în data de 14 iulie și sărbătorește Revoluția Franceză, președintele Macron a dat o lovitură paradoxală celebrului slogan al republicii franceze „Libertate, egalitate, fraternitate”. Acesta a anunțat o serie de măsuri pentru a accelera ritmul vaccinării împotriva Covid-19 care subminează libertățile individuale și riscă să provoace o puternică reacție negativă în plan politic și economic. Chiar și fără aceste noi măsuri, în timpul epidemiei Covid-19 francezii au trebuit să suporte cele mai drastice carantinări din lume, care au îngrădit atât libertatea economică cât și importante libertăți civile.
Pretenția Guvernului de cunoaștere superioară
Invocând un vârf de infecții cu varianta delta a virusului Covid-19, Macron a îndemnat cetățenii francezi să se vaccineze în vederea atingerii unei rate de vaccinare de 100% pe tot cuprinsul țării. Vaccinarea a devenit obligatorie pentru toți lucrătorii din domeniul sanitar începând cu data de 15 septembrie și o dovadă de vaccinare sau un test negativ sub forma unui „pașaport sanitar” va trebui arătat de oricine dorește să intre într-o cafenea, un restaurant, mall sau spațiu cultural precum cinematografe, teatre ori săli de concert și de oricine vrea să urce într-un tren sau un avion.[1] Din această toamnă testele PCR nu vor mai fi gratuite, iar noile măsuri se vor aplica și indivizilor cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani. Deși Macron pretinde că vaccinarea nu e obligatorie pentru publicul general pentru moment, în fapt acesta obligă pe oricine dorește să trăiască o viață normală să își facă vaccinul.
În doar câteva ore de la anunțul oficial aproape un milion de francezi s-au grăbit să își facă rezervări pentru injecții de vaccin și alte câteva sute de mii le-au urmat a doua zi. În același timp, peste 100.000 de persoane au ieșit în stradă pe cuprinsul Franței pentru a protesta împotriva vaccinării și a pasului sanitar. Oamenii sunt contrariați de severitatea deciziilor lui Macron, mai ales că ritmul vaccinării în Franța nu era deosebit de scăzut. Aproximativ 54% dintre francezi au primit cel puțin o doză de vaccin până în data de 15 iulie, o cifră aproape identică cu media din Uniunea Europeană și din Statele Unite ale Americii și de două ori mai ridicată decât media mondială de 26%. Mai mult, experiența din Regatul Unit arată că, deși varianta delta este mai contagioasă, aceasta este mai puțin periculoasă, cauzând mai puține spitalizări și decese. Ținta de vaccinare de 100% a guvernului francez pare de asemenea disproporționată din moment ce majoritatea experților concordă că imunitatea colectivă este atinsă când aproximativ 70-90% din populație a dobândit imunitate la virus, fie prin vaccinare[2], fie prin îmbolnăvire și dezvoltarea de anticorpi. În mod bizar, măsurile se aplică de asemenea adolescenților deși e posibil ca indivizii tineri sănătoși să fie mai vulnerabili la efectele secundare ale vaccinurilor recent lansate decât la virusul Covid-19 în sine.[3]
În ansamblu, argumentele lui Macron nu par să se susțină. Mai mult, pretenția de cunoaștere superioară care constituie de obicei pretextul pentru intervenția guvernamentală, i.e. experții oficiali știu mai bine decât publicul ignorant ce e bine pentru el, pare în mod clar deplasată în acest caz de asemenea. Guvernul obligă întreg personalul din sistemul medical să se inoculeze împotriva Covid-19, dar acesta cu greu poate fi considerat profan. Personalul sanitar este constituit din practicanți calificați ai unor profesii din domeniul sănătății care s-au luptat cu virusul în prima linie timp de aproape un an și jumătate de-acum și care probabil înțeleg de asemenea mai bine decât restul populației beneficiile și riscurile vaccinurilor Covid-19. În principiu, personalul medical este cel mai bine plasat să facă o analiză risc-beneficiu între riscul contratării bolii și riscul efectuării vaccinului. Și totuși Guvernul intervine și obligă majoritatea profesioniștilor medicali să se vaccineze deoarece numai 42% dintre lucrătorii din spitale și doar 49% dintre cei care lucrează în sistemul de îngrijire medicală au fost vaccinați cu ambele doze până în acest moment în Franța. Această impunere ex cathedra a vaccinării unui grup de lucrători calificați din domeniul sănătății cu siguranță nu va reduce scepticismul general care există printre francezi în privința vaccinării.
Atac puternic asupra libertăților individuale
Importanți politicieni francezi, atât de la dreapta cât și de la stânga spectrului politic, au criticat uzul extensiv conferit de Macron pașaportului sanitar, denumindu-l „privare de libertate” sau „lovitură sanitară de stat”. Și pe bună dreptate, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevăzând „consimțământul liber și informat al persoanei în cauză” în ce privește domeniul medical. Aceeași lege fundamentală a UE susține și alte drepturi individuale, precum dreptul de a poseda și dispune de proprietate, dreptul de a alege o ocupație și de a munci, dreptul de a desfășura o activitate comercială si dreptul de a te bucura de libertatea gândirii și de asociere cu alte persoane, drepturi care par a fi curmate de măsurile recente ale președintelui Macron. Certificatul sanitar obligatoriu impus de Guvern împarte în mod artificial populația franceză în două categorii – vaccinați și nevaccinați, mai ales că efectele medicale nu sunt atât de clare, din moment ce persoanele vaccinate pot de asemenea transmite virusul, doar că aparent cu o intensitate mai scăzută. Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să își pună mari speranțe că noile măsuri vor fi anulate de instanțe. În mod ironic, legea fundamentala a UE stipulează pentru majoritatea drepturilor cetățenești că acestea țin de „legile naționale” și de „interesul public”.
Din perspectiva eticii raționaliste a acțiunii umane dezvoltate de Rothbard, campania președintelui Macron de vaccinare obligatorie apare încă mai problematică. În teoria libertariană a lui Rothbard conceptul de drepturi de proprietate care ar trebui să ghideze toate aspectele acțiunii umane ocupă un loc central. Dreptul fiecărei persoane de a dispune de propriul corp fizic și de bunurile naturale transformate cu ajutorul său reprezintă o regulă etică absolută și aceasta determină toate drepturile umane. Rothbard arată în mod convingător că toate drepturile umane trebuie întemeiate pe drepturi de proprietate. Altfel libertățile individuale riscă să fie relativizate și slăbite în beneficiul politicilor și interesului public. Într-o societate liberă bazată pe cooperare pașnică și relații interpersonale voluntare, agresiunea are loc atunci când cineva invadează proprietatea altcuiva – fie persoana ca atare sau bunurile pe care le deține, fără consimțământul victimei.
În cazul de față, agresorii la adresa cooperării pașnice nu sunt nici cei vaccinați, nici cei nevaccinați, decât dacă cineva pune cu bună-știință în pericol sănătatea sau proprietatea altcuiva. Ceea ce nu înseamnă că cineva anume nu poate fi exclus de la accesarea anumitor spații sau activități când proprietarii de drept a acestora adoptă reguli sanitare preventive. Însă extinderea generală a certificatului sanitar la activități și întreprinderi care nu sunt integral deținute de stat adoptată de Macron reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor de proprietate și o discriminare la adresa persoanelor nevaccinate. Căci deși Franța este departe de a fi un paradis al pieței libere, vasta majoritate a mall-urilor, cafenelelor, restaurantelor, cinematografelor, teatrelor și alte spații culturale sunt proprietate privată. Iar proprietatea privată se regăsește chiar și în sectorul serviciilor de sănătate și al celui de transporturi, deși la o scară mult mai redusă. Nu e dificil de imaginat nemulțumirea întreprinzătorilor privați care se confruntă cu un semnificativ impact economic negativ ca urmare a edictului lui Macron.
Rothbard își apără validitatea teoriei sale și în cazurile extreme, așa-numitele „situații de tip barcă de salvare”, printre care poate fi inclusă foarte bine și pandemia Covid-19. S-a pretins că nicio teorie a drepturilor absolut inviolabile nu poate funcționa eficace în situații de criză extreme. Însă replica lui Rothbard este că aparentul război al tuturor împotriva tuturor generat de „situațiile de tip barcă de salvare” se datorează tocmai faptului că drepturile de proprietate nu au fost bine definite. Dacă proprietatea și regulile care guvernează o proprietate sunt clare, o soluție non-agresivă poate fi găsită chiar și într-o situație de criză. Chiar dacă soluția ar putea părea aspră pentru unii, și ar fi incompatibilă cu toate valorile morale personale, nu există din nefericire un alt principiu de alocare a proprietății care ar fi mai tolerabil sau care ar îmbrățișa o teorie coerentă a drepturilor de proprietate. Controversa și insatisfacția iscate de extinderea certificatului sanitar obligatoriu impus de guvern în Franța dovedesc încă o dată validitatea teoriei lui Rothbard.
Concluzii
Departe de a fi un bilet spre libertate, după cum a fost descris de președintele Macron, certificatul sanitar obligatoriu impus de Guvern fragilizează și mai mult libertățile fundamentale ale poporului francez. El creează, de asemenea, o împărțire artificială între persoanele vaccinate și cele nevaccinate, cauzând resentimente și subminând cooperarea socială pașnică. Este încă posibil ca noile reguli să fie anulate astfel încât Franța să se ridice la înălțimea faimosului slogan al Revoluției sale.
Note:
- Italia a impus vaccinarea obligatorie pentru lucrătorii sanitari la sfârșitul lunii martie și aceasta constituia excepția până acum. Grecia a anunțat, de asemenea, că va adopta aceeași măsură. ↑
- Ceea ce înseamnă că proporția indivizilor vaccinați în populație ar trebui să fie semnificativ mai redusă decât pragul de imunitate colectivă. Chiar și ferventul susținător al vaccinării Dr. Fauci a estimat la un moment dat că nu toată lumea, ci doar între 75 și 85% dintre indivizi vor trebui să se vaccineze pentru a se atinge „imunitatea turmei”. ↑
- În SUA și în alte țări, vaccinurile Covid-19 au obținut doar o „Autorizație pentru folosire de urgență” până la această dată. ↑
