Ludwig von Mises (Lemberg, 1881 – New York, 1973) este cel mai important reprezentant al Școlii austriece de drept și economie în secolul XX, spiritul rector al iubitorilor de rigoare și discernământ epistemologic în sfera științelor acțiunii umane și autorul celei mai redutabile apărări utilitariste a capitalismului de tip laissez-faire.
După ce a studiat cu Eugen von Böhm-Bawerk, a obținut doctoratul la Universitatea din Viena, în 1906. A predat la Universiatea din Viena (1913 și 1918-1938), a fost consilier economic al Camerei austriece de comerț (1909-1934) și a activat ca director al Comisiei austriece pentru reparații de la Liga Națiunilor (1918-1920). În 1927 a fondat Institutul austriac pentru cercetări asupra ciclului economic. A predat, de asemenea, la Institutul superior de studii internaționale de la Geneva (1934-1940) și la Universitatea din New York (1945-1969).
Pe urmele lui Carl Menger și Eugen von Böhm-Bawerk, el a respins definitiv mecanicismul neoclasic, istorismul și relativismul empirist, reconstruind sistematic teoria cooperării sociale bazate pe diviziunea muncii, în jurul conceptului-cheie de calcul antreprenorial de rentabilitate.
Explicând solidaritatea monedei sănătoase cu instituțiile proprietății private, Mises a elucidat inflația ca proces insidios de redistribuire, destabilizare si dezintegrare socio-economică, imputabil politizării monedei și a activităților bancare.
Totodată, a demonstrat că abolirea proprietății private asupra factorilor de producție face literalmente imposibile formarea prețurilor și calculul antreprenorial în termeni monetari, așa încât socialismul riguros implementat, departe de a permite planificarea economică – selecția celor mai importante proiecte realizabile într-un sistem de diviziune a muncii, din perspectiva unui planificator central –, implică dezagregarea structurilor raționale de producție, până la nivelul celui mai abject primitivism.
Iar menținerea ideilor intervenționiste, adică a ideilor socialiste neasumate consecvent, combinată cu frustrările populare induse recurent de imixtiunea statului în economie, tinde să instaureze, sau să restaureze, haosul socialist. Supraviețuirea civilizației de tip occidental depinde, după Mises, de înțelegerea și instituționalizarea până la capăt a ordinii economice și de drept a proprietății private.
Printre cele mai importante lucrări ale sale, se numără: Acțiunea umană (1949), numită de Murray N. Rothbard „biblia economică a omului civilizat,” The Theory of Money and Credit (1912), Socialismul (1922) și Theory and History (1957).
Cea mai bună introducere la viața și opera lui Ludwig von Mises rămâne, probabil, Ludwig von Mises pe înțelesul tuturor de M. N. Rothbard. Puteți de asemenea consulta M.N. Rothbard, Ludwig von Mises: Scholar, Creator, Hero, (LvMI, 1988) și I. Kirzner, Ludwig von Mises (ISI Books, 2001).