Autostrăzile şi filosofia „cantităţii neglijabile”

Ionela Bălţătescu · 31 ianuarie 2011

Magistrala Buzeşti-Berzei-Uranus: încă un proiect public pentru care persoana şi drepturile de proprietate ale acesteia sunt „cantitate neglijabilă” peste care se poate trece în virtutea „binelui comunitar”. Proprietarii din zonă sunt cu buldozerele la poartă sau au fost deja evacuaţi – fără negocieri, fără şansa de a-şi spune părerea şi fără posibilitatea de a suspenda procedura pe cale judecătorească.

Condiţiile sunt mai mult sau mai puţin similare cu cele ale demolărilor şi strămutărilor ceauşiste pentru „urbanizare şi modernizare”:

“Normele juridice […] nu oferă nicio portiţă de scăpare pentru proprietarul care urmează a fi deposedat pentru utilitatea publică, el neavând nicio modalitate de a-şi spune părerea în legătură cu suma propusă ca despăgubire. Nicio contestaţie, fie ea şi pe cale judecătorească, nu suspendă procedura exproprierii, chiar dacă situaţia proprietarului expropriat încă nu este rezolvată. Legislaţia României, deşi, pe de-o parte, apară dreptul de proprietate prin numeroase norme juridice, totuşi prezintă şi o serie de legi, cu caracter de-a dreptul abuziv, care încalcă acest drept fundamental. Termenul de expropriere este foarte scurt, proprietarii sunt rapid deposedaţi de imobile, iar expropriatul poate să se judece şi 4-5 ani cu expropriatorul, că să obţină o despăgubire cât de cât rezonabilă.”

Filosofia „cantităţii neglijabile” sau, mai exact, universalizarea ei (în logica democratizării participării la şi beneficierii din exproprieri) implică automat posibilitatea ca oricine să fie sau să devină „cantitate neglijabilă” într-un anumit moment şi în anumite condiţii (când „dezideratele sociale” o cer).

Teoretic, nu există limite pentru cine, ce şi cât va intra sub roţile acestui tip de „progres” sau „bine comunitar”. Practic, limitele sunt circumscrise „inadaptaţilor” care nu vor să ia parte la joc, inabililor care ar vrea dar nu pot să intre în joc şi perdanţilor în competiţia politică. Între timp sensul adevărat al comunităţii umane bazat pe respectul persoanei şi al proprietăţii acesteia s-a pierdut pe drum sau a fost îngropat sub vreo autostradă.

Foto: http://100eyes.ro/photogallery/public/Tari/Romania/Bucuresti/Locuri/Strada-Buzesti/

·

Comentarii

  1. Sf. Ioan Gura de Aur despre regimul Ceausescu II, mutatis mutandis:

    …sosind vremea cand se culeg strugurii din vie, cand tot poporul iesea fiecare la via sa, a iesit si imparateasa si se plimba prin viile imparatesti. Si, trecand pe langa via lui Teognost, ca nu era departe de viile imparatesti, a vazut-o frumoasa si a intrat intr-insa, a taiat un strugure cu mainile sale si a mancat din el. Si era un obicei vechi imparatesc dupa care, daca intra imparatul sau imparateasa intr-o vie straina si manca struguri din ea, stapanul viei aceluia nu mai avea stapanire asupra ei, ci via aceea era numarata intre viile imparatesti. Iar stapanul viei i se da pretul pe via sa, sau lua de la imparatul o alta vie, in locul viei sale. Deci, dupa acest asezamant imparateasa a poruncit sa se scrie via lui Teognost intre viile imparatesti. Si aceasta a savarsit-o, facandu-si doua socoteli: una, ca sa faca si mai mult rau vaduvei si copiilor ei, de vreme ce se aflase ca vaduva alergase la Sfantul Ioan si i-a spus lui tot necazul ei, si pentru aceasta imparateasa se maniase pe ea, iar alta, ca sa caute pricina Sfantului Ioan, sa-l poata izgoni pe dansul din Biserica, socotind ca, daca va auzi de aceasta luare a viei, Sfantul nicidecum nu va tacea, ci va ridica glas impotriva ei, pentru vaduva cea nedreptatita si, de aici se va ridica pricina a se savarsi lucrul cel gandit de ea, precum s-a si intamplat. Deci, pentru ca vaduva aceea napastuita a cazut inaintea fericitului Ioan, acesta a trimis, prin arhidiaconul Eutihie, scrisoarea sa catre imparateasa, ca s-o induplece pe dansa spre milostiviere, aducandu-si aminte de viata cea buna a parintilor ei, de faptele bune ale imparatilor de mai inainte, aducandu-i aminte de frica lui Dumnezeu, de Judecata cea infricosatoare, si, rugand-o sa intoarca via vaduvei celei sarace. Dar ea a scris Sfantului inapoi cu asprime, neplecandu-se invataturilor lui, nici rugamintea ascultand-o, ci punea inainte legile imparatesti cele vechi si, ca si cum ar fi fost nedreptatita de Sfantul, se lauda ca nu va rabda o incalcare ca aceea. “M-ai osandit, zicea, cu cuvintele tale, ca si cand as face nedreptate si faradelege; nestiind tu asezamintele cele imparatesti, napastuitu-m-ai cu invinuirile tale, dar nu-ti voi rabda tie, pana in sfarsit, defaimata fiind”. Iar Sfantul Ioan, citind scrisoarea aceea, s-a sculat si a mers la palat, la imparateasa si sezand aproape de imparateasa, a inceput iar si cu cuvantul bland a o sfatui pe dansa, graindu-i si rugand-o sa dea inapoi via vaduvei. Iar ea a zis: “Acum am scris tie ce este randuit despre vie de imparatii cei de demult. Sa i se dea vaduvei alta vie in locul aceleia sau sa ia pretul pentru dansa”. Iar Sfantul a zis: “Nu-i trebuie ei alta vie, nici nu cere pretul pentru dansa, ci pe a ei o cere, da-i inapoi partea ei de mostenire”. Imparateasa a zis: “Nu te impotrivi asezamintelor imparatesti celor de demult, ca nu spre bine va iesi tie o impotrivire ca aceasta”. A raspuns Ioan: “Nu pune pricina asezamintele si legile pe care imparatii cei pagani le-au asezat. Ca nimic nu te impiedica pe tine a strica legea cea nedreapta si a o aseza pe cea dreapta, fiind imparateasa binecredincioasa. Deci, da inapoi via celei nedreptatite, ca sa nu te numesc pe tine a doua Izabela si sa mostenesti blestemul impreuna cu dansa”…

    www.ortodoxism.ro/pr…

    C · 31 ianuarie 2011, 11:36 · #

  2. Cuvântul Sf. Ioan Gura de Aur exprimă într-adevăr mai exact decât orice comentariu esenţa problemei – care e aşezarea nedreaptă a legii şi care e înfăptuirea cu adevărat a dreptăţii:
    “Iar stapanul viei i se da preţul pe via sa, sau lua de la imparatul o alta vie, in locul viei sale”
    “Nu-i trebuie ei alta vie, nici nu cere pretul pentru dansa, ci pe a ei o cere, da-i inapoi partea ei de mostenire”

    Ionela · 31 ianuarie 2011, 15:05 · #

  3. Va mai amintiti de Aaron Russo? N-are ecoul lui Ioan Gura de Aur, ca n-a avut de unde sa invete sa puna virtutile si ostenelile filocalice – “negotul duhovnicesc” – inaintea carutei politice. Dar – tot mutatis mutandis – iata-l intr-un show care de pe la min. 33 arata cum se incadreaza comunismul de tip sovietic (desfiintarea omului prin distrugerea nemijlocita a persoanei & proprietatii) in schema comunismului american, sau 1984 in Brave New World:

    www.youtube.com/watc…

    Daca a uitat cineva, iata din nou si una din relatarile ulterioare ale ‘amicitiei’ sale cu Rockefeller, care sugereaza daca nu gresesc ca Ceausescu 1 va ramane un mic potlogar pe vremea avantului comunismului global, sacrificat de colegii mai consnecventi pt ca n-a inteles sa ‘joace la locul lui in echipa’:

    www.youtube.com/watc…

    S-ar putea revedea si ‘mitul eficientei’ de Rothbard sau ‘teorema lui Coase’ de Gary North, apropo si de conceptele cripto-comunistilor tehno din toate partidele, daca mai e cazul dupa Filemon si Baucis si inflatia mefistofelica din Faust II al lui Goethe, + trena de ‘despartiri’ dezabuzate prilejuite de ele, printre body-guarzii intelectuali ai mega-statului modern.

    Insa cred ca presupozitia subiacenta intregului castel de hartie modern (‘capitalul’ camatarilor kleptocratiei), cu tot cu suprastructura focurilor de articficii ale lui Rousseau, Darwin si Nietzche, apoi trecand prin Marx, Freud si Keynes in goana (dialectica, adica ‘multiculturalista’ dar si etno-biologica in politica, ecumenista dar si filetista si in fosta biserica, nu cumva sa se inoarca cineva la calea Parintilor si sa se mantuiasca!) dupa materie, putere si/sau Ubermensch, a fost si ramane autocondamnarea crestinatatii la cutia neagra si inchisa a ‘harului creat’ al lui Augustin. Introducerile cele mai directe in miezul problemei psihopatologice rezultate cred ca raman (modulo unele simplificari filtrabile in f. de conglasuirea sau nu cu Parintii!) cele ale Prof. Romanides: www.romanity.org/con….

    Mises si Rothbard au vorbit, Goethe si Romanides au vorbit, Russo a vorbit, vorbim si noi ca sa nu tacem, iar agresiunea institutionalizata a tot crescut… Daca ‘frumusetea va salva lumea’ si daca frumusetea doar creata e un miraj funest, chiar presupunand eshatologia lui ‘in the long run we are all dead’ inlocuita cu una mai rationala, intrebarea operationala cred ca e cum se mai impaca antropologia rasfatului post-augustinian, intelectualist sau de altfel, cu cea mult mai ascetica si ‘integrativa’ a filocalicilor, ca sa nu zic ‘vigilenta’ capitalistului cel putin kirzerian cu ‘trezvia’ Ortodoxa:

    nektarios.home.comca…

    “…98% of your life is your own, so long as you give 2% to the rituals…and then we wonder why Christianity doesn’t seem to have any power…”

    Cristi · 10 februarie 2011, 12:20 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)