Aurul și cererea monetară anticipativă

Tudor Smirna · 21 iunie 2010

Ambrose Evans-Pritchard rezumă în articolul Gold reclaims its currency status as the global system unravels problemele grave care compun proaspătul puseu al crizei în care se află lumea încă de acum trei ani.

Începând cu data de 7 mai 2010 pacientul spaniol a dat primele semne de gravă insuficienţă financiar-bugetară. Refinanţarea imensei sale datorii externe nu a mers, investitorii privaţi au fugit de riscul „suveran”, iar Spania a fost pusă urgent pe asistenţă europeană. Aparatura statistică ţiuie alarmant, cu indicatorii de risc bătând recorduri înregistrate doar în septembrie 2008, iar BCE şi autorităţile europene trebuie să salveze acum şi Spania, pe lângă Grecia, cu rezerve totuşi limitate. Refrenul este: „Nu ne putem permite Spania.”

Inflaţia nu pare să fie o soluţie în acest moment când lumea fuge şi de obligaţiunile statelor europene şi chiar de moneda europeană, aşa că fondurile care merg spre ţările falimentare trebuie luate din alte părţi, real (ca întotdeauna) şi acum inclusiv nominal (din moment ce crearea masivă de fonduri financiare din pix şi click nu este oportună). Momentul magic al celui mai recent truc politic, planul de ajutorare a statelor în dificultate elaborat de UE şi FMI, începe să se risipească şi e nevoie de încă alte trucuri şi alţi bani pentru bănci mari şi state şi mai mari.

În iulie vine încă o încercare pentru statul spaniol, când va trebui să înceapă să refinanţeze câteva sute de miliarde de euro de datorie publică, pe deasupra dificultăţilor din sistemul bancar din ce în ce mai strivit de bula imobiliară pe care a umflat-o paroxistic în anii trecuţi.

Peste ocean, falimentul iminent al Californiei ameninţă o nouă destabilizare a Americii. În saloanele de reanimare ale Europei şi Americii se stă cu defibrilatorul pregătit în aerul încins, iar pieţele încearcă să îşi reamintească lecţia de istorie. Parcă era acolo un capitol important despre rolul monetar al aurului: creşterea actuală a cotaţiei sale nu se explică decât prin perceperea sa ca ultim scut în faţa incertitudinii. Exact definiţia cererii monetare, chiar dacă monedă (încă) nu e.

·

Comentarii

  1. In comparatie cu Spania, Grecia este aproape insignifianta. Pe plaiurile Iberice, banii au fost cheltuiti cu nemiluita pentru ridicarea orase intregi in care, cel mai probabil, va mai locui nimeni vreodata – chinezii nu detin nici pe departe monopolul in materie de utopii imobiliare. Problema nu sunt banii, care se pot tipari discretionar, ci resursele fizice care au fost risipite. Nu se poate crea beton, caramida si energie batand din palme si nici nu se poate recupera din ceea ce s-a construit deja. Resursele respective au fost iremediabil pierdute, iar lipsa lor este cea care va aduce economia pe branci in anii urmatori. Dupa ospat, camara este goala si urmeaza inevitabil o lunga perioada de post negru :)

    Aurul, de care toata lumea vorbeste cu pasiune in ultima vreme, exista in mare parte sub forma de hartii. Aceste hartii sunt tranzactionate defapt pe pietele internationale. Problema cea mai grava este ca tot aurul din lume nu acopera decat o fractiune a acestor hartii, iar din cantitatea fizica, numai o mica parte este detinuta de vanzatori. Ma intreb cat ar fi pretul real al aurului, calculat impartind cantiatatea virtuala la cea fizica, apoi s-ar inmulti cu pretul hartiilor ~$1200/Oz …

    Alex Nicolin · 21 iunie 2010, 18:39 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)