Analiza economică a instituțiilor juridice a ajuns în anii recenți în prim plan și promite să devină una dintre cele mai fertile sfere ale științei economice. O mare parte a scrierilor definitivate până în prezent a fost influențată puternic de presupozițiile tradiției neoclasice, mai exact, de conceptul de maximizare strictă în contextul echilibrului. Totuși, analizele economice ale dreptului manifestă neajunsurile abordării tradiționale și, probabil, o fac mai bine decât oricare altă ramură a științei economice. De fapt, instituțiile juridice sunt atât de strâns îmbinate cu viața de zi cu zi, încât este binecunoscută dificultatea de a le aplica presupozițiile tradiționale ale analizei economice. Am încercat deja în alt loc să demascăm pericolele pe care le implică analiza din perspectivă neoclasică a instituțiilor juridice.[1] Analizele economice ale dreptului sunt cu siguranță necesare, dar au nevoie de o metodologie mult mai puțin restrictivă decât cea folosită, în general, până în prezent și care să fie mai potrivită acestui domeniu de cercetare. Perspectiva subiectivistă reprezintă o abordare mult mai adecvată. Această perspectivă, dezvoltată în Școala austriacă, este fundamentată pe conceptul de acțiune umană creativă sau activitate antreprenorială și implică o analiză dinamică a proceselor generale de interacțiune socială. Această perspectivă promite să aducă contribuții mari la dezvoltarea viitoare a analizei economice a instituțiilor juridice.
Mai mult, majoritatea studiilor despre instituțiile juridice realizate până în prezent au avut implicații exclusiv microeconomice deoarece, printre alte motive, teoreticienii au împrumutat pur și simplu instrumentele analitice ale tradiției microeconomiei neoclasice și le-au aplicat analizei dreptului. Așa s-a întâmplat, de exemplu, cu analiza economică a contractelor, a răspunderii civile, a legii falimentului, a familiei și chiar a dreptului și justiției penale. Foarte puține analize economice au avut implicații în principal macroeconomice, iar acest lucru reflectă separarea dăunătoare, care a durat decenii întregi, dintre aceste două părți ale științei economice. Totuși, lucrurile nu trebuie să stea așa. Este necesar să recunoaștem în economie un întreg închegat, unde elementele macroeconomice sunt înrădăcinate ferm în fundamentele lor microeconomice. Mai mult, voi încerca să demonstrez că analiza economică a unor instituții juridice oferă unele implicații și concluzii foarte importante, care sunt macroeconomice în esență. Cu alte cuvinte, chiar dacă analiza elementară este microeconomică, concluziile și rezultatele de bază sunt macroeconomice. Prin închiderea acestei breșe artificiale dintre micro și macroeconomie ajungem, în analiza economică a dreptului, la un tratament teoretic unificat al chestiunilor legale.
Acesta este scopul nostru principal în analiza economică pe care o facem contractului de depozit neregulat de bani, cu diferitele sale fațete. Mai mult, intenționăm să lămurim, prin examinarea pe care o facem, una dintre cele mai obscure și complexe sfere ale științei economice: teoria monedei, a creditului bancar și a ciclurilor economice. Odată cu rezolvarea chestiunii socialismului,[2] cel puțin din punct de vedere teoretic, și cu ilustrarea empirică a imposibilității sale, principala provocare teoretică a economiștilor în zorii secolului al XXI-lea se află, cel mai probabil, în domeniul monedei, creditului și instituțiilor financiare. Natura foarte abstractă a relațiilor sociale privitoare la monedă în diferitele ei forme face ca aceste relații să fie foarte dificil de înțeles iar abordarea lor teoretică să fie foarte complexă. Pe deasupra, în domeniul monetar și financiar al țărilor occidentale s-a dezvoltat și impus o serie de instituții, anume băncile centrale, legislația bancară, monopolul asupra emiterii monedei și controlul schimbului valutar. Aceste instituții reglementează puternic sectorul financiar al fiecărei țări, făcându-l să fie mult mai asemănător sistemului socialist de planificare centralizată decât unei autentice economii de piață. Așadar, după cum vom încerca să demonstrăm, argumentele care arată imposibilitatea calculului economic în socialism sunt pe de-a-ntregul aplicabile sferei financiare. Susținătorii Școlii austriece au dezvoltat inițial aceste argumente când au arătat că este imposibil de organizat o societate, într-o manieră coordonată, prin comenzi dictatoriale. Dacă teza noastră este corectă, imposibilitatea socialismului va fi probată și în sectorul financiar. Discoordonarea inevitabilă pe care o provoacă orice intervenție a statului se va manifesta cu toată virulența în fazele ciclice de boom și recesiune care afectează în mod tradițional economiile mixte ale lumii dezvoltate.
Orice studiu teoretic produs în prezent asupra cauzelor, etapelor, remediilor și șanselor de prevenire a ciclurilor economice își are popularitatea garantată. În timp ce scriem aceste rânduri (noiembrie 1997) are loc o gravă criză financiară și bancară pe piețele asiatice și amenință să se extindă în America Latină și în restul lumii occidentului. Această criză urmează unei perioade de prosperitate economică aparentă care, la rândul ei, a urmat crizelor financiare severe și recesiunilor care au zguduit lumea la începutul anilor 1990 și, în special, la sfârșitul anilor 1970. În plus, nu s-a ajuns încă, la nivel popular, politic și, de asemenea, în cazul majorității teoreticienilor din știința economică, la înțelegerea adevăratelor cauze ale acestor fenomene, a căror apariție succesivă și repetitivă este folosită adesea de politicieni, filosofi și teoreticieni intervenționiști pentru condamnarea economiei de piață și justificarea unui nivel crescând de intervenție dictatorială a statului în economie și societate.
Din acest motiv, din punctul de vedere al doctrinei liberale clasice, există un interes teoretic foarte mare pentru analiza științifică a originii ciclurilor economice și, în special, pentru stabilirea modelului ideal al sistemului financiar al unei societăți libere. Teoreticienii liberali nu au ajuns încă la un acord în privința acestui subiect, iar opiniile lor diferă foarte mult asupra întrebării dacă este necesară menținerea unei bănci centrale sau dacă ar fi de preferat înlocuirea ei cu un sistem de liberă întreprindere bancară și, în acest ultim caz, asupra regulilor concrete pe care ar trebui să le urmeze agenții economici participanți la un sistem financiar complet liber. Banca centrală a apărut inițial ca rezultat al unei serii de intervenții dictatoriale ale statului, cu toate că erau dorite și recomandate de către diferiți agenți ai sectorului financiar (în special de către băncile private înseși), care au considerat de multe ori că este necesar să ceară sprijinul statului pentru garantarea stabilității propriilor afaceri în timpul etapelor de criză economică. Înseamnă oare aceasta că banca centrală este rezultatul inevitabil al evoluției economiei de piață liberă? Sau, mai degrabă, că felul specific în care bancherii privați și-au desfășurat activitatea, care a devenit la un moment istoric dat coruptă din punct de vedere legal, a dus la dezvoltarea unei activități financiare ce nu se poate susține fără sprijinul unui creditor de ultimă instanță? Această chestiune și altele prezintă un foarte mare interes teoretic și trebuie analizate cu foarte mare grijă. Pe scurt, principalul nostru scop este acela de a dezvolta un plan de cercetare pentru a stabili care trebuie să fie sistemul financiar și bancar al unei societăți libere.
Cercetarea prezentată în această carte se dorește a fi multidisciplinară. Trebuie să facem apel atât la studiul științei juridice și al istoriei dreptului, cât și al teoriei economice, mai exact al teoriei monedei, capitalului și ciclurilor economice. Mai mult, analiza noastră ne va permite să interpretăm într-o manieră diferită o parte a istoriei evenimentelor economice legate de domeniul financiar și să înțelegem mai bine evoluția unor anumite curente ale istoriei gândirii economice însăși, cât și dezvoltarea diverselor tehnici de contabilitate și practici ale activității bancare. O bună înțelegere a domeniului financiar necesită combinarea unor discipline și ramuri diverse ale cunoașterii, care vor fi studiate din trei perspective, istorico-evolutivă, teoretică și etică, pe care le consider necesare pentru înțelegerea corectă a oricărui fenomen social.[3]
Această carte conține 9 capitole. În primul descriem natura juridică a contractului de depozit neregulat de bani, concentrându-ne pe principalele caracteristici care îl diferențiază de contractul de împrumut, sau mutuum. În plus, capitolul 1 explică logica juridic diferită a celor două instituții, incompatibilitatea fundamentală dintre ele și felul în care reglementările distincte ale celor două este cuprinsă în principiile universale și tradiționale ale dreptului, care erau descoperite și elaborate încă de pe vremea dreptului roman clasic.
Capitolul 2 reprezintă un studiu istoric al evenimentelor economice. Aici analizăm felul în care principiul legal tradițional ce reglementa contractul de depozit neregulat s-a corupt treptat de-a lungul istoriei, în mare ca rezultat al tentației primilor bancheri de a folosi banii deponenților în interes propriu. În acest proces are un rol importat de jucat și intervenția puterii politice. Aceasta, veșnic avidă de noi resurse financiare, apelează la bancherii care aveau în custodie banii altor persoane pentru a exploata aceste fonduri, oferind bancherilor diverse privilegii și, în special, dreptul de a folosi în interes propriu banii deponenților (cu condiția, evidentă, ca o parte substanțială a fondurilor să fie împrumutate însăși puterii politice). Acest capitol oferă trei exemple diferite (cel al Greciei și Romei clasice, al reapariției negoțului bancar în cetățile medievale italiene și cel al revirimentului activității bancare în epoca moderă) pentru a ilustra procesul de corupere a principiilor legale tradiționale ce reglementează contractul bancar de depozitare neregulată al banilor și efectele economice care îl însoțesc.
În capitolul 3 sunt studiate, din punct de vedere juridic, diferitele tentative doctrinale de elaborare a unui nou cadru contractual pentru clasificarea contractului de depozit bancar, cu scopul de a se justifica darea cu împrumut de către bancă a fondurilor depozitate la vedere. Scopul nostru în acest capitol este să arătăm că aceste tentative se lovesc de o contradicție logică de nerezolvat, motiv pentru care sunt condamnate la eșec. Vom explica, de asemenea, cum practica privilegiată a activității bancare, a cărei evoluție este studiată în capitolul 2, ne permite să înțelegem contradicțiile profunde și sărăcia teoretică ce caracterizează dezvoltarea doctrinală a naturii juridice a contractului de depozit neregulat de bani, care durează din Evul Mediu și până în prezent. Vom studia amănunțit diferitele încercări de formulare a unui principiu legal sui generis, capabil să reglementeze, într-o manieră logică și fără contradicții, depozitul bancar de bani așa cum este el practicat astăzi. Ajungem la concluzia că asemenea tentative nu au putut avea succes pentru că practicile bancare actuale se bazează tocmai pe nerespectarea unor principii esențiale și tradiționale ale dreptului de proprietate, care nu pot fi încălcate fără să producă efecte negative asupra proceselor de interacțiune socială.
În capitolele 4, 5, 6 și 7 se găsește nucleul analizei economice a contractului de depozit bancar, așa cum s-a dezvoltat această instituție de-a lungul istoriei, adică practicând, contrar principiilor legale tradiționale, rezerva fracționară. În aceste capitole explicăm că regula intuită magistral de Hayek se verifică și pentru domeniul bancar. Astfel, oricând se încalcă un principiu tradițional de drept se produc, mai devreme sau mai târziu, consecințe importante în dauna cooperării sociale; vom analiza, din punct de vedere teoretic, efectele pe care le are actuala practică bancară, de încălcare a principiilor legale tradiționale privitoare la contractul de depozitare a banilor, asupra creării de monedă, coordonării intra și intertemporale a pieței, funcției antreprenoriale și asupra ciclurilor economice. Concluzia noastră este că etapele succesive de avânt și recesiune economică ce afectează repetat piața provin tocmai din nerespectarea principiului legal tradițional pe care ar trebui să fie fundamentat contractul de depozit bancar al banilor, și deci, din privilegiul de care au ajuns să se bucure bancherii, care a fost obținut de-a lungul istoriei de la stat, din motive de interes reciproc. În această parte vom studia în detaliu teoria ciclului economic și, de asemenea, vom face o analiză critică a explicațiilor alternative ale acestui tip de fenomene, oferite de Școlile monetaristă și keynesiană.
Capitolul 8 este dedicat băncii centrale ca împrumutător de ultimă instanță. Este vorba despre o instituție a cărei apariție este forțată de anumite evenimente. Consecințele negative ale încălcării principiilor contractului de depozit neregulat sunt inexorabile și atât de importante încât bancherii privați își dau rapid seama că vor necesita ajutorul statului pentru impunerea unei instituții care să acționeze în favoarea lor ca împrumutător de ultimă instanță și care să îi sprijine în perioadele de criză, ce revin întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, după cum i-a învățat experiența. Mă voi strădui să arăt că banca centrală nu a apărut ca rezultat spontan al instituțiilor pieței, ci a fost impusă de stat prin coerciție ca răspuns la cererile unor puternice grupuri de interese. De asemenea, în acest capitol se analizează actualul sistem financiar bazat pe banca centrală și i se aplică aceeași analiză a imposibilității teoretice a socialismului. Sistemul actual se bazează pe monopolizarea de către o agenție de stat a principalelor decizii referitoare la tipul și cantitatea de monedă și credit care se va crea și injecta în sistemul economic. Avem de-a face cu un sistem de „planificare centralizată” a pieței financiare și, deci, supusă unui grad înalt de intervenționism, în mare măsură chiar o situație de „socialism”, care va fi inevitabil afectată de teorema imposibilității calculului economic în socialism, conform căreia nu este posibilă coordonarea vreunui domeniu social, mai cu seamă a celui financiar, prin comenzi coercitive, dată fiind imposibilitatea agenției de comandă (în acest caz banca centrală) de a obține informația necesară și relevantă care îi este necesară. Capitolul se termină cu o analiză a polemicii dintre sistemul bazat pe banca centrală și cel de liberă întreprindere bancară. Aici se arată că teoreticienii care susțin în prezent libera întreprindere bancară nu au înțeles că propunerea lor își pierde mult din aplicabilitate și din coerența teoretică dacă nu se cere în același timp reinstaurarea principiilor tradiționale de drept, mai exact, exercitarea activității bancare cu rezerve 100%. Libertatea nu este separabilă de utilizarea ei responsabilă într-un cadru bazat pe respectarea strictă a principiilor juridice tradiționale.
În al 9-lea și ultimul capitol se propune un model ideal și coerent de sistem financiar, respectând principiile legale tradiționale și, astfel, bazându-se pe exercitarea activității bancare cu rezerve 100%. Sunt, de asemenea, analizate argumentele care au fost aduse, din diverse puncte de vedere împotriva propunerii noastre; acestea sunt, la rândul lor, criticate și se explică, în final, cum se poate face, reducând tensiunile la minim, tranziția de la sistemul actual către sistemul ideal propus. Lucrarea noastră este finalizată cu un rezumat al concluziilor principale, alături de unele considerații complementare despre avantajele sistemului financiar propus. Principiile studiate aici sunt aplicate și unor probleme practice urgente, cum ar fi construcția unui nou sistem monetar european și a unui sistem financiar modern în fostele economii socialiste.
O versiune rezumată a tezei principale a acestei cărți a fost prezentată într-o prelegere la întâlnirea Societății Mont Pèlerin din Rio de Janeiro, în septembrie 1993 și a fost susținută de James M. Buchanan, căruia îi sunt foarte recunoscător. O versiune scrisă a acestei prelegeri a fost parțial publicată în limba spaniolă în „Introducción Crítica” a primei ediții spaniole a cății Verei Smith, The Rationale of Central Banking and the Free Banking Alternative.[4] A fost ulterior publicată în limba franceză sub forma unui articol intitulat „Banque centrale ou banque libre: le débat théorique sur les réserves fractionnaires”[5]
Îi sunt recunoscător colegei mele de la Universitatea Complutense din Madrid, profesoara Mercedes López Amor, pentru ajutorul în căutarea surselor și a unei bibliografii privitoare la tratamentul contractului de depozit neregulat în dreptul roman. De asemenea, îi sunt recunoscător fostului meu profesor, Pablo Martín Aceña, de la Universitatea Alcalá de Henares (Madrid), care mi-a ghidat cercetarea evoluției activității bancare în Evul Mediu. Luis Reig, Rafael Manzanares, José Antonio de Aguirre, José Luis Feito, Richard Adamiak din Chicago, răposatul profesor Murray N. Rothbard și profesorii Hans-Hermann Hoppe de la Universitatea Las Vegas din Nevada, Manuel Gurdiel de la Universitatea Complutense din Madrid, Pablo Vázquez de la Universitatea din Cantabria (Spania), Enrique Menéndez Ureña de la Universitatea Comillas (Madrid), James Sadowsky de la Universitatea Fordham, Pedro Tenorio de la U.N.E.D. (Spania), Rafael Termes de la I.E.S.E. (Madrid), Raimondo Cubeddu de la Universitatea din Pisa, Rafael Rubio de Urquía de la Universitatea Autónoma din Madrid, José Antonio García Durán de la Universitatea Centrală din Barcelona (Spania), eruditul José Antonio Linage Conde de la Universitatea San Pablo-C.E.U. din Madrid mi-au fost de mare ajutor, sugerându-mi și procurându-mi cărți, articole și referințe bibliografice rare despre problemele monetare și bancare. Studenții mei de la cursurile doctorale ale Facultății de drept a Universității Complutense din Madrid, în special Elena Sousmatzian, Xavier Sampedro, Luis Alfonso López García, Rubén Manso, Ángel Luis Rodríguez, César Martínez Meseguer, Juan Ignacio Funes, Alberto Recarte și Esteban Gándara, alături de profesorii asistenți Óscar Vara, Javier Aranzadi și Ángel Rodríguez mi-au oferit nenumărate sugestii și au făcut eforturi mari pentru eliminarea greșelilor de tipar din cele câteva versiuni precedente ale manuscrisului. Le ofer tuturor recunoștința mea și îi eliberez, bineînțeles, de orice responsabilitate pentru conținutul final al cărții.
În sfârșit, aș dori le mulțumesc doamnelor Sandra Moyano, Ann Lewis și Yolanda Moyano pentru ajutorul și răbdarea cu care au scris și corectat diferitele versiuni ale manuscrisului. Mai mult decât oricui, îi sunt recunoscător, ca întotdeauna, soției mele, Sonsoles, pentru ajutorul, înțelegerea și neîntrerupta încurajare pe care mi le-a oferit de-a lungul acestui proiect. Ei îi dedic această carte.
Jesús Huerta de Soto
Formentor
15 august 1997
[1] Vezi Jesús Huerta de Soto, „The Ongoing Methodenstreit of the Austrian School,” Journal des Économistes et des Études Humaines 8, nr. 1, martie 1998, p. 75–113.
[2] Jesús Huerta de Soto, Socialismo, cálculo económico y función empresarial, Unión Editorial, Madrid, 1992; ed. a 2-a, 2001.
[3] Am prezentat teoria abordării studiului chestiunilor sociale din trei perspective în Jesús Huerta de Soto, „Conjectural History and Beyond”, Humane Studies Review 6, nr. 2, iarnă 1988–1989, p. 10.
[4] Vera C. Smith, Fundamentos de la banca central y de la libertad bancaria, Unión Editorial/Ediciones Aosta, Madrid, 1993, p. 27–42. (The Rationale of Central Banking and the Free Banking Alternative, Liberty Press, Indianapolis, 1990.)
[5] Jesús Huerta de Soto, „Banque centrale ou banque libre: le débat théorique sur les réserves fractionnaires,” în Journal des Économistes et des Études Humaines 5, nr. 2/3 iunie-septembrie 1994, p. 379–391. Acest articol a fost publicat ulterior în limba spaniolă cu titlul „La teoría del banco central y de la banca libre” în cartea noastră, Estudios de economía política, cap. 11, p. 129–143. Alte două versiuni ale acestui articol au fost, de asemenea, publicate ulterior: unul în engleză, cu titlul „A Critical Analysis of Central Banks and Fractional Reserve Free Banking from the Austrian School Perspective”, în The Review of Austrian Economics 8, nr. 2, 1995, p. 117–130; celălalt în limba română, grație lui Octavian Vasilescu, „Băncile centrale și sistemul de free-banking cu rezerve fracționare: o analiză critică din perspectiva Școlii austriece”, Polis: Revistă de științe politice 4, nr. 1, București, 1997, p. 145-157 [disponibil de asemenea online la http://misesromania.org/255/].
