Introducere

Jesús Huerta de Soto - Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice
cuprins

Analiza economică a instituţiilor juridice a ajuns în anii recenţi în prim plan şi promite să devină una dintre cele mai fertile sfere ale ştiinţei economice. O mare parte a scrierilor definitivate până în prezent a fost influenţată puternic de presupoziţiile tradiţiei neoclasice, mai exact, de conceptul de maximizare strictă în contextul echilibrului. Totuşi, analizele economice ale dreptului manifestă neajunsurile abordării tradiţionale şi, probabil, o fac mai bine decât oricare altă ramură a ştiinţei economice. De fapt, instituţiile juridice sunt atât de strâns îmbinate cu viaţa de zi cu zi, încât este binecunoscută dificultatea de a le aplica presupoziţiile tradiţionale ale analizei economice. Am încercat deja în alt loc să demascăm pericolele pe care le implică analiza din perspectivă neoclasică a instituţiilor juridice.[1] Analizele economice ale dreptului sunt cu siguranţă necesare, dar au nevoie de o metodologie mult mai puţin restrictivă decât cea folosită, în general, până în prezent şi care să fie mai potrivită acestui domeniu de cercetare. Perspectiva subiectivistă reprezintă o abordare mult mai adecvată. Această perspectivă, dezvoltată în Şcoala austriacă, este fundamentată pe conceptul de acţiune umană creativă sau activitate antreprenorială şi implică o analiză dinamică a proceselor generale de interacţiune socială. Această perspectivă promite să aducă contribuţii mari la dezvoltarea viitoare a analizei economice a instituţiilor juridice.

Mai mult, majoritatea studiilor despre instituţiile juridice realizate până în prezent au avut implicaţii exclusiv microeconomice deoarece, printre alte motive, teoreticienii au împrumutat pur şi simplu instrumentele analitice ale tradiţiei microeconomiei neoclasice şi le-au aplicat analizei dreptului. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu analiza economică a contractelor, a răspunderii civile, a legii falimentului, a familiei şi chiar a dreptului şi justiţiei penale. Foarte puţine analize economice au avut implicaţii în principal macroeconomice, iar acest lucru reflectă separarea dăunătoare, care a durat decenii întregi, dintre aceste două părţi ale ştiinţei economice. Totuşi, lucrurile nu trebuie să stea aşa. Este necesar să recunoaştem în economie un întreg închegat, unde elementele macroeconomice sunt înrădăcinate ferm în fundamentele lor microeconomice. Mai mult, voi încerca să demonstrez că analiza economică a unor instituţii juridice oferă unele implicaţii şi concluzii foarte importante, care sunt macroeconomice în esenţă. Cu alte cuvinte, chiar dacă analiza elementară este microeconomică, concluziile şi rezultatele de bază sunt macroeconomice. Prin închiderea acestei breşe artificiale dintre micro şi macroeconomie ajungem, în analiza economică a dreptului, la un tratament teoretic unificat al chestiunilor legale.

Acesta este scopul nostru principal în analiza economică pe care o facem contractului de depozit neregulat de bani, cu diferitele sale faţete. Mai mult, intenţionăm să lămurim, prin examinarea pe care o facem, una dintre cele mai obscure şi complexe sfere ale ştiinţei economice: teoria monedei, a creditului bancar şi a ciclurilor economice. Odată cu rezolvarea chestiunii socialismului,[2] cel puţin din punct de vedere teoretic, şi cu ilustrarea empirică a imposibilităţii sale, principala provocare teoretică a economiştilor în zorii secolului al XXI-lea se află, cel mai probabil, în domeniul monedei, creditului şi instituţiilor financiare. Natura foarte abstractă a relaţiilor sociale privitoare la monedă în diferitele ei forme face ca aceste relaţii să fie foarte dificil de înţeles iar abordarea lor teoretică să fie foarte complexă. Pe deasupra, în domeniul monetar şi financiar al ţărilor occidentale s-a dezvoltat şi impus o serie de instituţii, anume băncile centrale, legislaţia bancară, monopolul asupra emiterii monedei şi controlul schimbului valutar. Aceste instituţii reglementează puternic sectorul financiar al fiecărei ţări, făcându-l să fie mult mai asemănător sistemului socialist de planificare centralizată decât unei autentice economii de piaţă. Aşadar, după cum vom încerca să demonstrăm, argumentele care arată imposibilitatea calculului economic în socialism sunt pe de-a-ntregul aplicabile sferei financiare. Susţinătorii Şcolii austriece au dezvoltat iniţial aceste argumente când au arătat că este imposibil de organizat o societate, într-o manieră coordonată, prin comenzi dictatoriale. Dacă teza noastră este corectă, imposibilitatea socialismului va fi probată şi în sectorul financiar. Discoordonarea inevitabilă pe care o provoacă orice intervenţie a statului se va manifesta cu toată virulenţa în fazele ciclice de boom şi recesiune care afectează în mod tradiţional economiile mixte ale lumii dezvoltate.

Orice studiu teoretic produs în prezent asupra cauzelor, etapelor, remediilor şi şanselor de prevenire a ciclurilor economice îşi are popularitatea garantată. În timp ce scriem aceste rânduri (noiembrie 1997) are loc o gravă criză financiară şi bancară pe pieţele asiatice şi ameninţă să se extindă în America Latină şi în restul lumii occidentului. Această criză urmează unei perioade de prosperitate economică aparentă care, la rândul ei, a urmat crizelor financiare severe şi recesiunilor care au zguduit lumea la începutul anilor 1990 şi, în special, la sfârşitul anilor 1970. În plus, nu s-a ajuns încă, la nivel popular, politic şi, de asemenea, în cazul majorităţii teoreticienilor din ştiinţa economică, la înţelegerea adevăratelor cauze ale acestor fenomene, a căror apariţie succesivă şi repetitivă este folosită adesea de politicieni, filosofi şi teoreticieni intervenţionişti pentru condamnarea economiei de piaţă şi justificarea unui nivel crescând de intervenţie dictatorială a statului în economie şi societate.

Din acest motiv, din punctul de vedere al doctrinei liberale clasice, există un interes teoretic foarte mare pentru analiza ştiinţifică a originii ciclurilor economice şi, în special, pentru stabilirea modelului ideal al sistemului financiar al unei societăţi libere. Teoreticienii liberali nu au ajuns încă la un acord în privinţa acestui subiect, iar opiniile lor diferă foarte mult asupra întrebării dacă este necesară menţinerea unei bănci centrale sau dacă ar fi de preferat înlocuirea ei cu un sistem de liberă întreprindere bancară şi, în acest ultim caz, asupra regulilor concrete pe care ar trebui să le urmeze agenţii economici participanţi la un sistem financiar complet liber. Banca centrală a apărut iniţial ca rezultat al unei serii de intervenţii dictatoriale ale statului, cu toate că erau dorite şi recomandate de către diferiţi agenţi ai sectorului financiar (în special de către băncile private înseşi), care au considerat de multe ori că este necesar să ceară sprijinul statului pentru garantarea stabilităţii propriilor afaceri în timpul etapelor de criză economică. Înseamnă oare aceasta că banca centrală este rezultatul inevitabil al evoluţiei economiei de piaţă liberă? Sau, mai degrabă, că felul specific în care bancherii privaţi şi-au desfăşurat activitatea, care a devenit la un moment istoric dat coruptă din punct de vedere legal, a dus la dezvoltarea unei activităţi financiare ce nu se poate susţine fără sprijinul unui creditor de ultimă instanţă? Această chestiune şi altele prezintă un foarte mare interes teoretic şi trebuie analizate cu foarte mare grijă. Pe scurt, principalul nostru scop este acela de a dezvolta un plan de cercetare pentru a stabili care trebuie să fie sistemul financiar şi bancar al unei societăţi libere.

Cercetarea prezentată în această carte se doreşte a fi multidisciplinară. Trebuie să facem apel atât la studiul ştiinţei juridice şi al istoriei dreptului, cât şi al teoriei economice, mai exact al teoriei monedei, capitalului şi ciclurilor economice. Mai mult, analiza noastră ne va permite să interpretăm într-o manieră diferită o parte a istoriei evenimentelor economice legate de domeniul financiar şi să înţelegem mai bine evoluţia unor anumite curente ale istoriei gândirii economice însăşi, cât şi dezvoltarea diverselor tehnici de contabilitate şi practici ale activităţii bancare. O bună înţelegere a domeniului financiar necesită combinarea unor discipline şi ramuri diverse ale cunoaşterii, care vor fi studiate din trei perspective, istorico-evolutivă, teoretică şi etică, pe care le consider necesare pentru înţelegerea corectă a oricărui fenomen social.[3]

Această carte conţine 9 capitole. În primul descriem natura juridică a contractului de depozit neregulat de bani, concentrându-ne pe principalele caracteristici care îl diferenţiază de contractul de împrumut, sau mutuum. În plus, capitolul 1 explică logica juridic diferită a celor două instituţii, incompatibilitatea fundamentală dintre ele şi felul în care reglementările distincte ale celor două este cuprinsă în principiile universale şi tradiţionale ale dreptului, care erau descoperite şi elaborate încă de pe vremea dreptului roman clasic.

Capitolul 2 reprezintă un studiu istoric al evenimentelor economice. Aici analizăm felul în care principiul legal tradiţional ce reglementa contractul de depozit neregulat s-a corupt treptat de-a lungul istoriei, în mare ca rezultat al tentaţiei primilor bancheri de a folosi banii deponenţilor în interes propriu. În acest proces are un rol importat de jucat şi intervenţia puterii politice. Aceasta, veşnic avidă de noi resurse financiare, apelează la bancherii care aveau în custodie banii altor persoane pentru a exploata aceste fonduri, oferind bancherilor diverse privilegii şi, în special, dreptul de a folosi în interes propriu banii deponenţilor (cu condiţia, evidentă, ca o parte substanţială a fondurilor să fie împrumutate însăşi puterii politice). Acest capitol oferă trei exemple diferite (cel al Greciei şi Romei clasice, al reapariţiei negoţului bancar în cetăţile medievale italiene şi cel al revirimentului activităţii bancare în epoca moderă) pentru a ilustra procesul de corupere a principiilor legale tradiţionale ce reglementează contractul bancar de depozitare neregulată al banilor şi efectele economice care îl însoţesc.

În capitolul 3 sunt studiate, din punct de vedere juridic, diferitele tentative doctrinale de elaborare a unui nou cadru contractual pentru clasificarea contractului de depozit bancar, cu scopul de a se justifica darea cu împrumut de către bancă a fondurilor depozitate la vedere. Scopul nostru în acest capitol este să arătăm că aceste tentative se lovesc de o contradicţie logică de nerezolvat, motiv pentru care sunt condamnate la eşec. Vom explica, de asemenea, cum practica privilegiată a activităţii bancare, a cărei evoluţie este studiată în capitolul 2, ne permite să înţelegem contradicţiile profunde şi sărăcia teoretică ce caracterizează dezvoltarea doctrinală a naturii juridice a contractului de depozit neregulat de bani, care durează din Evul Mediu şi până în prezent. Vom studia amănunţit diferitele încercări de formulare a unui principiu legal sui generis, capabil să reglementeze, într-o manieră logică şi fără contradicţii, depozitul bancar de bani aşa cum este el practicat astăzi. Ajungem la concluzia că asemenea tentative nu au putut avea succes pentru că practicile bancare actuale se bazează tocmai pe nerespectarea unor principii esenţiale şi tradiţionale ale dreptului de proprietate, care nu pot fi încălcate fără să producă efecte negative asupra proceselor de interacţiune socială.

În capitolele 4, 5, 6 şi 7 se găseşte nucleul analizei economice a contractului de depozit bancar, aşa cum s-a dezvoltat această instituţie de-a lungul istoriei, adică practicând, contrar principiilor legale tradiţionale, rezerva fracţionară. În aceste capitole explicăm că regula intuită magistral de Hayek se verifică şi pentru domeniul bancar. Astfel, oricând se încalcă un principiu tradiţional de drept se produc, mai devreme sau mai târziu, consecinţe importante în dauna cooperării sociale; vom analiza, din punct de vedere teoretic, efectele pe care le are actuala practică bancară, de încălcare a principiilor legale tradiţionale privitoare la contractul de depozitare a banilor, asupra creării de monedă, coordonării intra şi intertemporale a pieţei, funcţiei antreprenoriale şi asupra ciclurilor economice. Concluzia noastră este că etapele succesive de avânt şi recesiune economică ce afectează repetat piaţa provin tocmai din nerespectarea principiului legal tradiţional pe care ar trebui să fie fundamentat contractul de depozit bancar al banilor, şi deci, din privilegiul de care au ajuns să se bucure bancherii, care a fost obţinut de-a lungul istoriei de la stat, din motive de interes reciproc. În această parte vom studia în detaliu teoria ciclului economic şi, de asemenea, vom face o analiză critică a explicaţiilor alternative ale acestui tip de fenomene, oferite de Şcolile monetaristă şi keynesiană.

Capitolul 8 este dedicat băncii centrale ca împrumutător de ultimă instanţă. Este vorba despre o instituţie a cărei apariţie este forţată de anumite evenimente. Consecinţele negative ale încălcării principiilor contractului de depozit neregulat sunt inexorabile şi atât de importante încât bancherii privaţi îşi dau rapid seama că vor necesita ajutorul statului pentru impunerea unei instituţii care să acţioneze în favoarea lor ca împrumutător de ultimă instanţă şi care să îi sprijine în perioadele de criză, ce revin întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, după cum i-a învăţat experienţa. Mă voi strădui să arăt că banca centrală nu a apărut ca rezultat spontan al instituţiilor pieţei, ci a fost impusă de stat prin coerciţie ca răspuns la cererile unor puternice grupuri de interese. De asemenea, în acest capitol se analizează actualul sistem financiar bazat pe banca centrală şi i se aplică aceeaşi analiză a imposibilităţii teoretice a socialismului. Sistemul actual se bazează pe monopolizarea de către o agenţie de stat a principalelor decizii referitoare la tipul şi cantitatea de monedă şi credit care se va crea şi injecta în sistemul economic. Avem de-a face cu un sistem de „planificare centralizată” a pieţei financiare şi, deci, supusă unui grad înalt de intervenţionism, în mare măsură chiar o situaţie de „socialism”, care va fi inevitabil afectată de teorema imposibilităţii calculului economic în socialism, conform căreia nu este posibilă coordonarea vreunui domeniu social, mai cu seamă a celui financiar, prin comenzi coercitive, dată fiind imposibilitatea agenţiei de comandă (în acest caz banca centrală) de a obţine informaţia necesară şi relevantă care îi este necesară. Capitolul se termină cu o analiză a polemicii dintre sistemul bazat pe banca centrală şi cel de liberă întreprindere bancară. Aici se arată că teoreticienii care susţin în prezent libera întreprindere bancară nu au înţeles că propunerea lor îşi pierde mult din aplicabilitate şi din coerenţa teoretică dacă nu se cere în acelaşi timp reinstaurarea principiilor tradiţionale de drept, mai exact, exercitarea activităţii bancare cu rezerve 100%. Libertatea nu este separabilă de utilizarea ei responsabilă într-un cadru bazat pe respectarea strictă a principiilor juridice tradiţionale.

În al 9-lea şi ultimul capitol se propune un model ideal şi coerent de sistem financiar, respectând principiile legale tradiţionale şi, astfel, bazându-se pe exercitarea activităţii bancare cu rezerve 100%. Sunt, de asemenea, analizate argumentele care au fost aduse, din diverse puncte de vedere împotriva propunerii noastre; acestea sunt, la rândul lor, criticate şi se explică, în final, cum se poate face, reducând tensiunile la minim, tranziţia de la sistemul actual către sistemul ideal propus. Lucrarea noastră este finalizată cu un rezumat al concluziilor principale, alături de unele consideraţii complementare despre avantajele sistemului financiar propus. Principiile studiate aici sunt aplicate şi unor probleme practice urgente, cum ar fi construcţia unui nou sistem monetar european şi a unui sistem financiar modern în fostele economii socialiste.

O versiune rezumată a tezei principale a acestei cărţi a fost prezentată într-o prelegere la întâlnirea Societăţii Mont Pèlerin din Rio de Janeiro, în septembrie 1993 şi a fost susţinută de James M. Buchanan, căruia îi sunt foarte recunoscător. O versiune scrisă a acestei prelegeri a fost parţial publicată în limba spaniolă în „Introducción Crítica” a primei ediţii spaniole a căţii Verei Smith, The Rationale of Central Banking and the Free Banking Alternative.[4] A fost ulterior publicată în limba franceză sub forma unui articol intitulat „Banque centrale ou banque libre: le débat théorique sur les réserves fractionnaires”[5]

Îi sunt recunoscător colegei mele de la Universitatea Complutense din Madrid, profesoara Mercedes López Amor, pentru ajutorul în căutarea surselor şi a unei bibliografii privitoare la tratamentul contractului de depozit neregulat în dreptul roman. De asemenea, îi sunt recunoscător fostului meu profesor, Pablo Martín Aceña, de la Universitatea Alcalá de Henares (Madrid), care mi-a ghidat cercetarea evoluţiei activităţii bancare în Evul Mediu. Luis Reig, Rafael Manzanares, José Antonio de Aguirre, José Luis Feito, Richard Adamiak din Chicago, răposatul profesor Murray N. Rothbard şi profesorii Hans-Hermann Hoppe de la Universitatea Las Vegas din Nevada, Manuel Gurdiel de la Universitatea Complutense din Madrid, Pablo Vázquez de la Universitatea din Cantabria (Spania), Enrique Menéndez Ureña de la Universitatea Comillas (Madrid), James Sadowsky de la Universitatea Fordham, Pedro Tenorio de la U.N.E.D. (Spania), Rafael Termes de la I.E.S.E. (Madrid), Raimondo Cubeddu de la Universitatea din Pisa, Rafael Rubio de Urquía de la Universitatea Autónoma din Madrid, José Antonio García Durán de la Universitatea Centrală din Barcelona (Spania), eruditul José Antonio Linage Conde de la Universitatea San Pablo-C.E.U. din Madrid mi-au fost de mare ajutor, sugerându-mi şi procurându-mi cărţi, articole şi referinţe bibliografice rare despre problemele monetare şi bancare. Studenţii mei de la cursurile doctorale ale Facultăţii de drept a Universităţii Complutense din Madrid, în special Elena Sousmatzian, Xavier Sampedro, Luis Alfonso López García, Rubén Manso, Ángel Luis Rodríguez, César Martínez Meseguer, Juan Ignacio Funes, Alberto Recarte şi Esteban Gándara, alături de profesorii asistenţi Óscar Vara, Javier Aranzadi şi Ángel Rodríguez mi-au oferit nenumărate sugestii şi au făcut eforturi mari pentru eliminarea greşelilor de tipar din cele câteva versiuni precedente ale manuscrisului. Le ofer tuturor recunoştinţa mea şi îi eliberez, bineînţeles, de orice responsabilitate pentru conţinutul final al cărţii.

În sfârşit, aş dori le mulţumesc doamnelor Sandra Moyano, Ann Lewis şi Yolanda Moyano pentru ajutorul şi răbdarea cu care au scris şi corectat diferitele versiuni ale manuscrisului. Mai mult decât oricui, îi sunt recunoscător, ca întotdeauna, soţiei mele, Sonsoles, pentru ajutorul, înţelegerea şi neîntrerupta încurajare pe care mi le-a oferit de-a lungul acestui proiect. Ei îi dedic această carte.

Jesús Huerta de Soto

Formentor

15 august 1997



[1] Vezi Jesús Huerta de Soto, „The Ongoing Methodenstreit of the Austrian School,” Journal des Économistes et des Études Humaines 8, nr. 1, martie 1998, p. 75–113.

[2] Jesús Huerta de Soto, Socialismo, cálculo económico y función empresarial, Unión Editorial, Madrid, 1992; ed. a 2-a, 2001.

[3] Am prezentat teoria abordării studiului chestiunilor sociale din trei perspective în Jesús Huerta de Soto, „Conjectural History and Beyond”, Humane Studies Review 6, nr. 2, iarnă 1988–1989, p. 10.

[4] Vera C. Smith, Fundamentos de la banca central y de la libertad bancaria, Unión Editorial/Ediciones Aosta, Madrid, 1993, p. 27–42. (The Rationale of Central Banking and the Free Banking Alternative, Liberty Press, Indianapolis, 1990.)

[5] Jesús Huerta de Soto, „Banque centrale ou banque libre: le débat théorique sur les réserves fractionnaires,” în Journal des Économistes et des Études Humaines 5, nr. 2/3 iunie-septembrie 1994, p. 379–391. Acest articol a fost publicat ulterior în limba spaniolă cu titlul „La teoría del banco central y de la banca libre” în cartea noastră, Estudios de economía política, cap. 11, p. 129–143. Alte două versiuni ale acestui articol au fost, de asemenea, publicate ulterior: unul în engleză, cu titlul „A Critical Analysis of Central Banks and Fractional Reserve Free Banking from the Austrian School Perspective”, în The Review of Austrian Economics 8, nr. 2, 1995, p. 117–130; celălalt în limba română, graţie lui Octavian Vasilescu, „Băncile centrale şi sistemul de free-banking cu rezerve fracţionare: o analiză critică din perspectiva Şcolii austriece”, Polis: Revistă de ştiinţe politice 4, nr. 1, Bucureşti, 1997, p. 145-157 [disponibil de asemenea online la http://misesromania.org/255/].

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România