Cartea aceasta reflectă pe deplin poziția fundamentală a autorului, cea pentru care Ludwig von Mises a fost — și încă mai este — admirat de urmașii săi intelectuali și detestat de adversari…. Deși fiecare din cele șase lecții poate fi apreciată ca un eseu independent, armonia lor de ansamblu prilejuiește cititorului o satisfacție estetică similară celei pe care o încercăm în fața unui edificiu arhitectonic bine închegat.
Spre sfârșitul anului 1958, când soțul meu a fost invitat de Dr. Alberto Benegas-Lynch să facă o călătorie în Argentina și să susțină acolo un ciclu de conferințe, am fost rugată să-l însoțesc. Cartea aceasta conține, în scris, cele ce a spus soțul meu sutelor de studenți argentinieni care au participat la acele conferințe.
Am sosit în Argentina câțiva ani după ce Perón fusese silit să părăsească țara. El guvernase distructiv și distrusese complet fundamentele economice ale Argentinei. Succesorii lui nu erau cu mult mai buni. Țara era pregătită pentru idei noi, iar soțul meu era de asemenea pregătit să le ofere.
Lecțiile lui au fost rostite în limba engleză, în enorma sală de conferințe a Universității din Buenos Aires. În două camere alăturate cuvintele lui erau tălmăcite simultan în spaniolă, pentru studenți care le urmăreau în căști. Ludwig von Mises a vorbit fără nici un fel de ocolișuri despre capitalism, socialism, intervenționism, comunism, fascism, politici economice și pericolul dictaturii. Tinerii aceia, care-l ascultau pe soțul meu, nu știau multe despre libertatea pieței sau despre libertatea individuală. După cum am scris în My Years with Ludwig von Mises, cu privire la împrejurarea aceea, "Dacă cineva ar fi îndrăznit pe atunci să atace comunismul sau fascismul așa cum făcea soțul meu, poliția ar fi dat buzna și l-ar fi reținut imediat, iar adunarea ar fi fost împrăștiată".
Auditoriul a reacționat ca și cum s-ar fi deschis o fereastră, și prin ea ar fi pătruns în camere o adiere de aer proaspăt. El vorbea liber, fără nici un fel de note. Ca de obicei, își ordona gândurile după numai câteva cuvinte, notate pe o bucățică de hârtie. Știa exact ce anume dorea să spună și, întrebuințând termeni relativ simpli reușea să-și comunice ideile unui auditoriu nefamiliarizat cu opera lui, astfel încât cu toții înțelegeau exact ce anume li se spunea.
Lecțiile au fost înregistrate, iar aceste înregistrări transcrise ulterior de un secretar de limbă spaniolă, al cărui manuscris dactilografiat l-am găsit printre documentele postume ale soțului meu. Lectura acelor pagini, mi-a evocat amintirea vie a entuziasmului deosebit cu care au primit acei argentinieni cuvintele soțului meu. Și mi s-a părut, în calitate de ne-economistă, că lecțiile acestea, rostite în fața unui auditoriu sud-american nespecializat, erau mult mai ușor de înțeles decât multe dintre scrierile mai teoretice ale lui Ludwig von Mises. Am considerat că ele conțineau atât de mult material valoros, atâtea gânduri importante astăzi și în viitor, încât ar trebui făcute accesibile marelui public.
Deoarece soțul meu nu-și revizuise niciodată transcrierile lecțiilor sale în vederea publicării lor în volum, sarcina aceasta a rămas în seama mea. Am fost extrem de atentă să păstrez intact sensul fiecărei propoziții, să nu schimb nimic din conținut și să păstrez toate expresiile pe care soțul meu le utiliza adesea și cu care cititorii săi sunt atât de familiarizați. Singura mea contribuție a fost să rânduiesc laolaltă propozițiile și să elimin unele dintre micile expresii pe care le întrebuințăm uneori într-o discuție informală. Dacă tentativa mea de a converti aceste lecții într-o carte a reușit, este numai datorită faptului că în fiecare frază, auzeam vocea soțului meu, îl auzeam vorbind. Amintirea lui rămăsese vie în mine, vie în ce privește felul cum demonstrase limpede nocivitatea și pericolul unei guvernări prea extinse, în ce privește felul lucid și inteligibil în care prezentase diferențele dintre dictatură și intervenționism; în ce privește felul pătrunzător și spiritual în care invoca diverse personalități istorice; în ce privește felul cum cu numai câteva cuvinte reușea să readucă la viață vremuri de mult apuse.
Doresc să mă folosesc de acest prilej pentru a-i mulțumi bunului meu prieten George Koether pentru felul cum m-a secondat în această întreprindere. Experiența sa editorială și familiaritatea sa cu teoriile soțului meu au fost de un real folos în pregătirea acestui volum.
Sper că lecțiile acestea nu vor fi citite numai de specialiști ci și de numeroșii admiratori ai soțului meu din rândurile non-economiștilor. Și sper din tot sufletul ca această carte să devină accesibilă și celor tineri, îndeosebi liceenilor și elevilor de colegiu din lumea întreagă.
Margit von Mises, New York, iulie 1979.
