Prefaţă

Murray N. Rothbard - Etica libertăţii
cuprins

ÎN MEMORIA LUI

FRANK CHODOROV,

A LUI F.A. („BALDY”) HARPER

şi a tatălui meu,

DAVID ROTHBARD

 

„După cum ne spune raţiunea, cu toţii ne naştem, aşadar, în mod natural egali, adică avem drepturi egale asupra propriilor noastre persoane, precum şi drepturi egale de a ne prezerva…şi, fiecare om fiind deţinătorul unui drept de proprietate asupra propriei sale persoane, truda trupului său şi munca mâinilor sale sunt după dreptate ale sale, nimeni în afară de el neavând vreun drept asupra lor; va rezulta, prin urmare, că, atunci când scoate un lucru din starea în care a fost furnizat şi lăsat de natură, el şi-a amestecat munca sa cu acel lucru, adăugându-i ceva ce este al său, ceea ce înseamnă că l-a făcut proprietatea sa… Astfel, fiecare om posedând un drept natural asupra propriei sale persoane şi asupra propriilor sale acţiuni şi a propriei sale munci, al căror proprietar este [şi] pe care le numim proprietate, urmează cu siguranţă că nici un om nu poate avea vreun drept asupra persoanei şi proprietăţii altuia; iar dacă fiecare om are un drept asupra persoanei şi a proprietăţii sale, el are şi dreptul să le apere…şi are, prin urmare, dreptul de a pedepsi toate insultele aduse persoanei şi proprietăţii sale.”

Rev. Elisha Williams

(1744)

 

PREFAŢĂ

Întreaga mea operă se învârte în jurul chestiunii centrale a libertăţii umane. Într-adevăr, convingerea mea a fost că, deşi fiecare disciplină îşi are propria-i autonomie şi integritate, în ultimă instanţă toate ştiinţele şi disciplinele acţiunii umane sunt corelate şi pot fi integrate într-o „ştiinţă”, sau o disciplină a libertăţii individuale. Man, Economy and State (2 vol., 1962), în particular, propunea o analiză cuprinzătoare a economiei de piaţă liberă; deşi analiza era praxeologică şi axiologic neutră – şi ea nu pleda direct pentru nici un fel de concluzii politice -, marile virtuţi ale pieţei libere şi relele corespunzătoare intervenţiei coercitive pe această piaţă deveneau, pentru cititorul atent, evidente. Continuarea acestei lucrări, Power and Market (1970), ducea mai departe analiza din Man, Economy and State, în mai multe direcţii: (a) o analiză sistematică a tipurilor de intervenţie guvernamentală pe piaţă arăta limpede puzderia de consecinţe nefericite ale unor astfel de intervenţii; (b) pentru întâia oară în literatura politico-economică contemporană, era schiţat un model al felului în care economia de piaţă, în întregime lipsită de stat, aşadar, complet liberă (sau anarhistă), putea să funcţioneze cu succes; şi (c) era dezvoltată o critică praxeologică şi, prin urmare, tot neutră din punct de vedere axiologic, a lipsei de sens şi de consistenţă ce caracterizează diversele tipuri de atacuri etice împotriva pieţei libere. Această din urmă secţiune făcea tranziţia de la teoria pur economică la critica de factură etică, dar ea nu depăşea limitele neutralităţii axiologice, aşadar, nu propunea o teorie etică pozitivă a libertăţii individuale. Eram însă conştient că era aproape cu disperare necesar ca cineva să-şi asume această din urmă sarcină, deoarece, după cum va reieşi mai pe larg din prezenta lucrare, nu am crezut nici o clipă că analiza neutră din punct de vedere axiologic, sau teoria economică, sau utilitarismul (filosofia socială standard printre economişti) ar putea, vreodată, deveni suficiente pentru a demonstra definitiv superioritatea libertăţii. Teoria economică poate fi de folos în ce priveşte furnizarea unei mari părţi dintre datele necesare unei poziţii libertariene, însă ea nu poate furniza o demonstraţie pentru însăşi această poziţie filosofică. Judecăţile privitoare la politică sunt, în mod necesar, judecăţi de valoare, prin urmare, filosofia politică este cu necesitate etică; aşadar, pentru a furniza o demonstraţie definitivă pentru cauza libertăţii individuale trebuie edificat un sistem etic pozitiv.

Era, de asemenea, limpede pentru mine că nimeni nu era angajat în satisfacerea acestei nevoi stringente. Pe de o parte, până foarte recent, în cursul acestui secol n-au existat, practic, filosofi politici libertarieni. Şi chiar în cursul secolului al XIX-lea, care a fost cu mult mai liberal, doar Herbert Spencer, în remarcabila sa lucrare Social Statics (1851), a propus o teorie consistentă şi sistematică a libertăţii. În For A New Liberty (1973) am reuşit, pentru prima oară, să avansez cel puţin schiţele sumare ale teoriei mele a libertăţii şi, de asemenea, [p. XLVIII] să expun şi să apăr crezul politic „anarhocapitalist”, mult mai substanţial decât o făcusem în Power and Market. Însă For A New Liberty era o lucrare mai mult de popularizare decât una academică şi ea se concentra mai ales pe aplicarea crezului liberal la importantele domenii de probleme sociale şi economice din cadrul societăţii americane. Marea nevoie de a elabora o teorie sistematică a libertăţii continua să existe.

Cartea de faţă îşi propune să umple această lacună, să avanseze o teorie etică sistematică a libertăţii. Cu toate acestea, ea nu este o lucrare de etică per se, ci numai una consacrată acelei submulţimi a eticii care se ocupă cu filosofia politică. Prin urmare, ea nu încearcă să demonstreze sau să fundamenteze etica sau ontologia dreptului natural, care furnizează fundamentul pentru teoria politică prezentată în acest volum. Dreptul natural a fost expus şi apărat cum se cuvine în alte părţi, de filosofi ai eticii. Astfel, partea I prezintă doar liniile generale ale dreptului natural, care animă această lucrare, fără să-şi propună o apărare exhaustivă a acestei teorii.

Partea a II-a reprezintă substanţa propriu-zisă a lucrării, în care îmi prezint teoria libertăţii. Ea începe, în tradiţia celor mai bune tratate de teorie economică, de la condiţiile lumii lui „[Robinson] Crusoe”, cu diferenţa că situaţia şi acţiunile lui Crusoe sunt analizate, aici, nu pentru a deduce concepte economice, ci, mai degrabă, pentru a deduce principiile moralităţii drepturilor naturale – în particular, pe acelea ale sferei naturale a proprietăţii şi a posesiunii, fundamentul libertăţii. Modelul lui Crusoe ne permite să analizăm acţiunile omului vis-a-vis de lumea exterioară din jurul lui, înainte de a lua în calcul complicaţiile relaţiilor interpersonale.

Cheia teoriei libertăţii constă în stabilirea drepturilor de proprietate privată, deoarece sfera de acţiune liberă a fiecărui individ nu poate fi circumscrisă decât dacă sunt analizate şi stabilite drepturile sale de proprietate. „Infracţiunea” („crime”) poate fi atunci definită şi analizată corespunzător, ca fiind o invazie violentă sau o agresiune îndreptată împotriva proprietăţii legitime a altui individ (care include şi proprietatea individului asupra propriei sale persoane). Teoria pozitivă a libertăţii devine, prin urmare, o analiză a ce anume poate fi considerat a face parte dintre drepturile de proprietate şi, în consecinţă, ce anume poate fi considerat a face parte dintre infracţiuni. Apoi pot fi disecate diverse probleme dificile, dar deosebit de importante, inclusiv drepturile copiilor, teoria corespunzătoare a contractelor, înţelese ca transferuri de titluri de proprietate, problemele spinoase a impunerii respectării legii şi a pedepselor – şi multe altele. Cum problemele legate de proprietate şi de infracţiune sunt, în mod esenţial, probleme de drept, teoria noastră a libertăţii formulează, în mod necesar, o teorie normativă a dreptului – în cazul de faţă a „dreptului liberal”. Însă, deşi lucrarea stabileşte liniile generale ale unui sistem de drept liberal, ea nu este decât o schiţă, prolegomenele la ceea ce sper să devină codul complet dezvoltat de drept liberal al viitorului. Nădăjduim că se vor afirma juriştii şi specialiştii libertarieni ai teoriei dreptului de care este nevoie pentru a configura în detaliu [p. XLIX] sistemul dreptului liberal, deoarece un asemenea cod va fi necesar pentru funcţionarea cu adevărat încununată de succes a ceea ce putem spera că va fi societatea liberală a viitorului.

Accentul acestei lucrări cade pe teoria etică pozitivă a libertăţii şi pe configuraţia generală ale dreptului liberal; în limitele unei asemenea discuţii nu este nevoie de o analiză sau de o critică detaliată a statului. Partea a III-a prezintă pe scurt felul cum văd eu statul, ca pe duşmanul inerent al libertăţii şi, într-adevăr, al dreptului autentic. Partea a IV-a analizează cele mai importante teorii contemporane care îşi propun să stabilească o teorie e libertăţii, în particular, acelea ale lui Mises, Hayek, Berlin şi Nozick. Nu-mi propun să ofer o recenzie amănunţită a operelor lor, ci, mai curând, să mă concentrez pe motivele pentru care consider că teoriile lor nu reuşesc în tentativa de a stabili o ideologie a libertăţii. În fine, partea a V-a face demersul, practic de pionerat, de a începe expunerea unei teorii a strategiei felului cum se poate trece de la lumea actuală la o lume a libertăţii – şi, de asemenea, a motivelor pentru care sunt deosebit de optimist în legătură cu perspectivele pe termen lung – şi chiar pe termen scurt – de realizare a nobilului ideal care este o societate liberală, în particular în America.

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România