Despre Virgil Madgearu din perspectiva clasic liberală

Andreas Stamate-Ştefan · 20 noiembrie 2018

Între 2015 şi 2016, ca bursier al NEC (New Europe College), am lucrat la un studiu privind ideile economice ale lui Virgil Madgearu. Motivaţiile din spatele acestui studiu sunt două. Prima este legată de o recepţie relativ bună a doctrinei ţărăniste în spaţiul românesc, ca alternativă între o dreaptă progresistă şi una conservatoare, iar a doua de insuficienta problematizare în literatură a ideilor economice ce definesc această doctrină.

Însă cum ideile nu se mişcă singure ci aparţin unor persoane, am ales – fiind şi primul studiu de acest fel – să decupez din toată povestea ţărănistă figura sa emblematică, de altfel însuşi ideologul partidului ţărănist, economistul şi profesorul Virgil Madgearu.

Perspectiva din care discut ideile lui Madgearu este una clasic liberală, ceea ce, bănuiesc că nu ar fi fost tocmai pe placul său. Gestul istoricist de a trata teoria economică liberală ca un produs al vremii sale, deci la timpul trecut, perimată din poziţia sa de „homo interbelicus”, e posibil să poată fi explicat politic, conjunctural, însă intelectual vorbind cred că este o scădere. Iar când intelectualii au scăderi, de obicei nici construcţiile politice nu sunt viabile.

Şi atunci, ca şi acum, n-a fost timp de prea multe vorbe şi dezbateri, de lămuriri doctrinare, de aşezare şi reflecţie. Astfel, s-a lăsat un teren fertil pentru populism, mişcări de stradă, discursuri ale urii de clasă, apelul la emoţii şi dispreţul faţă de raţiune, teren bine ocupat şi sechestrat pentru jumătate de secol de comunişti.

Virgil Madgearu at the Crossroads of an Anticapitalistic Trinity: German Historicism, Populism and Marxism [pdf]

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)