Abuzul statului in cazul impozitului pe profit platit anticipat
O nouă “inovaţie fiscală” a unui stat tot mai împovărător pentru mediul privat de afaceri se prefigurează la orizont: impozitul pe profit plătit anticipat. Mecanismul unei astfel de măsuri este foarte simplu şi “ingenios” gândit de către cei care servesc statul dar sunt plătiţi din banii contribuabililor: impozitul se calculează trimestrial pe baza profitului din anul anterior actualizat cu rata inflaţiei şi se plăteşte cu anticipaţie (dacă anul trecut am avut un profit anual de 1000 lei şi inflaţia a fost de 5%, trimestrial valoarea profitului la care se calculează impozit anticipat este de 262,5 lei şi, la o cotă de 16%, antreprenorii vor plăti cu anticipaţie suma de 42 de lei în fiecare trimestru).
Unde este abuzul statului în acest caz? Las la o parte discuţia că orice impozit în sine este un abuz al statului pentru că neplata sa este reclamată agresiv de către stat ca o obligaţie care nu este însă însoţită însă de o obligaţie similară din partea statului (dacă refuzăm să ne plătim impozitele către stat acesta va folosi agresiunea împotriva noastră însă noi nu avem voie să ne revoltăm împotriva modului defectuos în care statul ne cheltuieşte nouă impozitele, în acest caz fiind din nou consideraţi agresori). Statul colectează cu sârg impozitele sale neuitând se ne ameninţe cu ce ni se poate întâmpla dacă nu le vom plăti la timp însă el uită la rândul său să ne prezinte transparent ce face cu aceste impozite.
În primul rând, acest impozit este abuziv prin faptul că statul presupune că antreprenorii vor avea aceeaşi activitate de la un an la altul, desfăşurată cu aceeaşi eficienţă şi profitabilitate. În mod abuziv, antreprenorii vor fi obligaţi să plătească impozit pe un profit pe care nici ei nu au posibilitatea să îl presupună cu certitudine că îl vor obţine în viitor. Statul român, prin guvernanţii săi care puţini dintre ei cunosc specificul antreprenoriatului real (nebazat pe contracte cu statul), înţelege foarte puţin incertitudinea asociată unei afaceri şi faptul că nu poţi prezice niciodată cu exactitate comportamentul pe piaţă al consumatorilor şi al concurenţilor care pot schimba radical profitabilitatea unei companii de la un an la altul. Transformă în mod abuziv un impozit incert (legat de un profit viitor incert) într-o sumă certă, obligând antreprenorii să plătească aceste sume chiar dacă profitabilitatea afacerii lor se poate schimba radical în următoarele luni. Statul prin această măsură arată cât de puţin înţelege din dinamismul afacerilor reale, punând mai presus interesul său decât interesul celor pe care îi reprezintă şi care îi finanţează acţiunile sale.
Acest impozit mai este abuziv şi pentru că presupune o plată anticipată de impozit. Prin această măsură, statul este creditat în mod nejustificat de către companiile private, devenind un beneficiar direct şi nemeritat al efortului acestora de a rezista în piaţă cu orice preţ. Creditarea se face cu costuri inexistente pentru stat (care în loc să se mai împrumute de pe piaţă va primi nişte impozite în avans) şi cu costuri foarte mari pentru companii: este afectată lichiditatea pe termen scurt a sectorului de afaceri, sumele sunt plătite în avans putând fi investite într-un proces de cele mai multe ori mai productiv decât proiectele în care ulterior se gândeşte statul să îngroape aceste impozite. Dacă ulterior impozitul plătit în avans este mai mic, diferenţa ce trebuie dată înapoi companiilor nu se va întoarce cu o dobândă, şi chiar dacă se întoarce cu dobândă ea va fi adesea mai mică decât rata de profitabilitate a companiilor.
Prin această măsură aberantă, statul abuzează direct şi de timpul contribuabililor care, trimestru de trimestru, vor trebui să plătească acest impozit şi, apoi, să depună şi actele pentru regularizarea sa (în loc să te duci la întâlniri de afaceri îţi pierzi timpul plătind şi regularizând impozite). Mai mult, experienţa cu rambursările de TVA datorate de către stat demonstrează riscul foarte mare de creştere a arieratelor statului în economie.
Este nedrept ca într-o economie, care se pretinde a fi una de piaţă, statul, într-un mod absolut abuziv, să pretindă această plată anticipată a impozitelor pe profit. Dacă vrem dezvoltare cu adevărat în această ţară trebuie să încetăm să mai punem pe primul loc statul şi instituţiile sale şi să căutăm să promovăm o cultură antreprenorială autentică. Dacă nu înţelegem că singurul motor real al economiei este mediul privat de afaceri, singurul care îşi asumă riscuri şi incertitudini, şi continuăm să credem că statul chiar are soluţii de creştere economică nu vom ajunge prea departe.
Spor la afaceri!!!
Acest articol este preluat de pe blogul autorului: http://cristianpaun.finantare.ro/
