„Drumul spre înţelegerea liberalismului nu poate fi uşurat pentru nimeni, fiindcă important nu este ca oamenii să se declare liberali, ci ca ei sa devină cu adevărat liberali, care gândesc şi acţionează ca atare.” Ludwig von Mises
Lucrarea de faţă nu este o lucrare mainstream, nici metodologic şi nici din alt punct de vedere. Ea pune problemele la un nivel fundamental, atât teoretic cât şi instituţional. La nivel teoretic, lucrarea face parte din tradiţia praxeologică misesiană, centrată pe încrederea în capacitatea raţiunii şi logicii umane în a analiza legile care guvernează acţiunea şi interacţiunile personale, adică ceea ce numim „fenomene sociale”. Acest filon praxeologic este prezent ca un fir roşu pe tot parcursul lucrării, lucrarea însăşi fiind o pledoarie nu numai pentru o anumită explicaţie a ciclului ci şi o ilustrare a fertilităţii intelectuale a acestui tip de demers. Dorinţa de a merge la fundamente, specifică praxeologiei şi ştiinţei economice în general, nu este abandonată nici când vine vorba de palierul instituţional. Cadrul instituţional prezent, printre trăsăturile de bază ale căruia se numără banca centrală, rezerva fracţionară, deficitele bugetare, datoria publică, statul asistenţial etc., nu este luat nici drept singurul posibil şi nici drept cel mai bun fără discuţie. Trebuie distins cu grijă între imposibilitatea naturală şi imposibilitatea ideologică. Cea din urmă nu reprezintă câtuşi de puţin un argument valid împotriva discutării cu seriozitate a meritelor aranjamentelor instituţionale alternative.
„Economics, in fact, “assumes” nothing. The whole discussion of alleged “assumptions” reflects the bias of the epistemology of physics, where “assumptions” are made without originally knowing their validity and are eventually tested to see whether or not their consequents are correct. The economist does not “assume”; he knows. He concludes on the basis of logical deduction from self-evident axioms, i.e., axioms that are either logically or empirically incontrovertible.”