IV. Mises în perioada interbelică

Murray N. Rothbard - Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor
cuprins

Theorie des Geldes und der Umlaufsmittel este lucrarea care l-a propulsat pe tânărul Ludwig von Mises în primele rânduri ale gândirii economice europene. Un an mai târziu, în 1913, el a devenit profesor la Universitatea din Viena, iar pe întreaga durată a anilor 1920 şi la începutul anilor 1930, seminarul vienez al lui Mises a devenit lumina călăuzitoare a tinerilor economişti de elită din întreaga Europă. În 1928, Mises a publicat versiunea dezvoltată a teoriei sale a ciclului economic, Geldwertstabilisierung und Konjunctur Politik (trad. engl. Monetary Stabilisation and Cyclical Policy în volumul On the Manipulation of Money and Credit, 1978); iar în 1926 el fondează prestigiosul Institut Austriac pentru Cercetarea Ciclului Economic.

Dar, în pofida excelentei reputaţii a cărţii şi a seminarului său de la Universitatea din Viena, realizările cu totul remarcabile consemnate de Mises în a sa Theorie des Geldes und der Umlaufsmittel nu au fost niciodată într-adevăr pătrunse sau acceptate de economiştii profesionişti. Această respingere este indicată de faptul că, la Viena, Mises a rămas întotdeauna privatdozent, i.e. prestigiosul său post la Universitate nu era remunerat (el încasa taxe modeste direct de la studenţi). Adevăratul său venit îl dobândea în calitate de consilier economic la Camera Austriacă de Comerţ, funcţie pe care a deţinut-o din 1909 până în 1934, când a părăsit Austria. Motivele pentru neglijarea generală a rezultatelor lui Mises sunt de căutat în problemele de traducere şi, mai adânc, în cursul pe care l-a urmat profesia de economist după primul război mondial. În lumea insulară a universitarilor englezi şi americani nu avea impact nici o lucrare netradusă în engleză; şi, în mod tragic, Theorie des Geldes und der Umlaufsmittel nu a fost tradusă în engleză până în 1934, când era prea târziu, după cum vom vedea. Germania nu se bucurase niciodată de o tradiţie economică neoclasică; cât despre Austria însăşi, şcoala austriacă intrase în declin, un declin simbolizat de dispariţia în 1914 a lui Böhm-Bawerk şi de retragerea din activitate a lui Menger, curând după război (1920). Ortodoxia revendicată de la Böhm-Bawerk respingea vehement progresele lui Mises şi încorporarea banilor şi ciclurilor economice în analiza austriacă realizată de el. Acesta este motivul pentru care Mises s-a văzut silit să-şi creeze propria şcoală „neo-austriacă” de studenţi şi discipoli.

În Anglia şi Statele Unite limba nu era singura problemă. Sub influenţa letală şi necontestată a „neo-ricardianului” Alfred Marshall, Anglia nu se arătase niciodată ospitalieră faţă de gândirea austriacă. Iar în Statele Unite, unde ideile austriece se implantaseră mai temeinic, în anii următori primului război asistăm la un declin dureros al nivelului de teoretizare economică. Cei doi exponenţi ai economiei „austriece” în Statele Unite, Herbert J. Davenport de la Universitatea Cornell şi Frank A. Fetter de la Universitatea Princeton, încetaseră amândoi să contribuie la teoria economică, încă din timpul primului război mondial. Prin acest vacuum teoretic din anii 1920 şi-au croit drum doi economişti, în mod hotărât străini de riguroasa şi neviciata teorie economică austriacă, ambii contribuind la formarea „Şcolii de la Chicago”: Irving Fisher, de la Universitatea Yale, cu a sa teorie cantitativă mecanicistă şi care pune accentul pe oportunitatea manipulării banilor şi creditului de către guvern pentru ridicarea şi stabilizarea nivelului preţurilor; şi Frank H. Knight de la Chicago, cu accentul său pus pe dezirabilitatea ţării imaginare a „competiţiei perfecte” şi cu negarea timpului ca element important în analiza capitalului şi preferinţei de timp, în determinarea ratei dobânzii.

Mai mult, lumea economică, odată cu lumea teoriei economice, se arăta tot mai puţin ospitalieră pentru punctul de vedere al lui Mises. Mises a redactat Theorie des Geldes und der Umlaufsmittel în amurgul perioadei caracterizată de un relativ „laissez-faire” şi de etalonul aur care prevalase până la primul război mondial. Curând războiul va inaugura sistemele economice atât de familiare nouă astăzi: o lume a etatismului, a planificării guvernamentale, a intervenţionismului, a banilor dirijaţi, a inflaţiei şi hiperinflaţiei, a prăbuşirilor monetare, a tarifelor şi schimburilor supuse controlului guvernamental.

Ludwig von Mises a reacţionat la întunecarea lumii economice din jurul său printr-o viaţă de mare curaj şi integritate personală. Ludwig von Mises nu a fost văzut vreodată înclinându-se în faţa vânturilor schimbătoare pe care le ştia nefericite şi dezastruoase; nici schimbările economiei politice, nici cele din cadrul teoriei economice nu-l puteau clinti defel de la urmărirea adevărului şi expunerea lui, aşa cum îl vedea el. Într-un omagiu adus lui Mises, economistul francez Jaques Rueff, [1] binecunoscut avocat al etalonului aur, se referă la „intransigenţa” lui Mises, observând pertinent:

„Cu entuziasm neobosit, cu încredere inepuizabilă şi curaj, el (Mises) nu a încetat niciodată să denunţe motivele eronate şi neadevărurile oferite drept justificare pentru cele mai multe din noile noastre instituţii. El a demonstrat – în cel mai literal sens al cuvântului – căaceste instituţii care pretind să contribuie la bunăstarea oamenilor sunt sursele imediate ale dificultăţilor şi suferinţelor şi, în ultimă instanţă, cauzele conflictelor, războaielor şi persecuţiilor. Nimic nu îl poate îndepărta câtuşi de puţin de la calea directă şi dificilă pe care îl îndrumă raţiunea sa incoruptibilă. În epoca noastră de iraţionalitate, el a rămas o persoană ataşată raţiunii pure.

Cei care l-au auzit vor fi fost adesea uimiţi de orizonturile spre care erau conduşi de forţa raţionamentelor sale, locuri pe unde ei, cu prea omeneasca lor şovăială, nu îndrăzniseră niciodată să păşească”.


[1] Jacques Rueff„,The Intransigence of Ludwig von Mises” în Mary Senholz ed., On Freedom and Free Enterprise: Essays in Honour of Ludwig von Mises, Princeton, New Jersey, D. Van Nostrand, 1956, pp.15-16.

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România