I. Introducere

Murray N. Rothbard - Ce le-a făcut Statul banilor noştri?
cuprins

Puţine subiecte din ştiinţa economică sunt mai încurcate decât moneda. La tot pasul întâlneşti polemici aprinse: sunt mai buni “banii ieftini “ sau “banii scumpi“? care sunt funcţiile adecvate pe care trebuie să le îndeplinească Banca Centrală şi Ministerul de finanţe? care versiune a etalonului aur e mai potrivită? ş.a.m.d. Să pompeze guvernul bani în economie sau să reducă circulaţia? Care agenţie a guvernului e mai potrivită pentru acest lucru? Să se încurajeze sau să se restrângă creditul? E avantajoasă o întoarcere la etalonul aur? Dacă da, la ce curs? Şi întrebările nu se termină aici ci se înmulţesc, aparent fără sfârşit.

Poate că multitudinea de opinii asupra chestiunilor monetare, având ca echivalent istoric perfect doar Turnul Babel, îşi are rădăcinile în aplecarea omului de azi spre “practică“ sau, altfel spus, spre cercetarea problemelor economice şi politice imediate. Or, cufundarea exclusivă în noianul dificultăţilor cotidiene ne face orbi la sesizarea distincţiilor fundamentale şi la identificarea problemelor cu adevărat esenţiale. Curând, chestiunile centrale sunt date uitării şi aderenţei ferme faţă de principii i se substituie un realism prost înţeles. Adesea, pentru o mai bună înţelegere a realităţii de zi cu zi e nevoie să dobândim o imagine de ansamblu, să privim la cele ce ni se întâmplă cu o anumită detaşare. Cu deosebire este valabil acest lucru într-o economie ca a noastră, o economie în care inter-relaţiile sunt atât de complexe încât trebuie să izolăm câţiva factori importanţi, să-i analizăm şi abia după aceea să urmărim modul în care ei influenţează lumea reală, complexă. Acesta era rostul raţionamentelor axate pe Crusoe, unul din instrumentele favorite ale teoriei economice clasice. Analiza comportamentelor lui Crusoe şi Vineri pe o insulă pustie, mult ironizată de unii critici ce vor să-i dovedească irelevanţa pentru lumea de astăzi, îndeplinea o funcţie foarte folositoare, şi anume aceea de punere în lumină a axiomelor fundamentale ale acţiunii umane.

Dintre toate problemele economice, moneda e probabil cea mai încurcată şi e domeniul unde avem nevoie mai mult decât oriunde altundeva de perspectivă. În plus, moneda formează aria economică cea mai afectată şi mai încâlcită de secolele de amestec guvernamental. Mulţi oameni – şi mulţi economişti – care în mod obişnuit sunt devotaţi pieţei libere dau înapoi când e vorba de monedă. Cu moneda, afirmă ei cu tărie, lucrurile stau altfel; ea trebuie să fie furnizată de guvern şi reglementată de guvern. Nici nu le trece vreodată prin cap să considere controlul exercitat de stat asupra monedei ca pe o formă de intervenţie coercitivă în piaţa liberă; extinderea pieţei libere la monedă e de neconceput pentru ei. Guvernul trebuie să bată monedă, să emită bancnote, să stabilească “moneda cu putere liberatorie“, să creeze bănci centrale, să mărească sau să diminueze masa monetară, să “stabilizeze nivelul general al preţurilor“ etc.

Din punct de vedere istoric, moneda a fost una din primele mărfuri controlate de guvern, iar “revoluţia pieţei libere” din secolele al şaptesprezecelea şi al optsprezecelea nu a lăsat urme prea adânci în sfera monetară. A venit acum timpul să ne îndreptăm atenţia spre sângele sistemului nostru economic – moneda. Să ne punem mai întâi următoarea întrebare: poate fi moneda furnizată în condiţii de libertate? Putem avea o piaţa liberă prelungită şi la monedă, aşa cum există ea pentru producerea altor bunuri şi servicii? Cum ar arăta o astfel de piaţă şi care sunt efectele feluritelor controale guvernamentale? Dacă suntem pentru piaţa liberă în alte direcţii, dacă dorim să vedem eliminată violarea de către guvern a persoanei şi a proprietăţii, atunci nu există sarcină mai importantă decât examinarea funcţionării şi a modalităţilor de înfăptuire a unei pieţe libere a banilor.

cuprins
© Institutul Ludwig von Mises - România