Steinhardt despre… neoliberalism

Mihai-Vladimir Topan · 18 ianuarie 2018

Filonul de idei promovat de Mises Institute – austro-libertarianismul axat pe filozofia politică rothbardiană şi pe paradigma praxeologică de analiză economică propusă de Mises (ca împlinire a programului mengerian) şi dezvoltată de Rothbard – este adesea inclus la grămadă în găleata ideologică numită grosier „neoliberalism”. Dacă s-ar avea în vedere numai ideea generală că Şcoala austriacă, alături de alte curente de gândire, poate fi considerată parte a unui „nou val de liberalism”, postbelic, post Keynes – şi post perioada de declin a liberalismului clasic din finalul secolului al XIX-lea şi din prima jumătate a secolului XX – n-ar fi foarte greşit. De aici însă şi până la nivelarea tuturor acestora şi reducerea lor la o mână de idei botezate, corect politic, „neoliberalism” sau „fundamentalism de piaţă” e cale lungă, şi plină de erori şi confuzii. E suficient de văzut cum se raportează Murray Rothbard la Milton Friedman pentru a înţelege că îi despart cel puţin la fel de multe pe cât îi apropie (vezi, de pildă, capitolul Milton Friedman pe înţelesul tuturor din colecţia propusă de Institutul Mises România, Liberalismul: adevărat şi fals). Dar nu vreau aici şi acum să mă ocup de problema aceasta pe îndelete, ci doar să atrag atenţia asupra faptului că, cine vrea să vadă diferenţele, poate s-o facă. Steinhardt mirosea că nu e în regulă „neoliberalismul” încă din perioada interbelică. Cu minime actualizări, gândul lui din 1937 este perfect valabil şi astăzi:



„Liberalii îşi uită doctrina. E adevărat, există un curent care încearcă s-o reîmprospăteze. Dar cu câtă timiditate, mai cu seamă ce pieziş! Neoliberalismul nu este un liberalism nou, viu, avântat. Neoliberalismul nu este de cele mai multe ori decât un neosocialism. Luaţi oricare carte neosocialistă: în introducere autorul critică exageraţia socialismului clasic, se declară însă elev credincios al ideii sociale şi al cauzei poporului. Apoi propune: proprietatea funcţie socială, extinderea atribuţiilor statului, generalizarea sindicalizării, dreptul statului de a stăpâni activitatea economică şi câteva principii finale: crearea unui nou tip uman, omul colectivizat, socializarea conştiinţei, o nouă educaţie, ajutorarea copiilor prin legislaţie şi mai multe exclusivităţi comunale.


Luaţi oricare carte neoliberală: în prefaţă autorul respinge exageraţiile liberalismului clasic, afirmă însă că a rămas discipol credincios ideii liberale. Apoi propune: părăsirea noţiunii romane a proprietăţii, înlocuirea ei cu proprietatea privită ca funcţie socială; extinderea atribuţiilor statului, admiţând că fuseseră prea reduse până acum; generalizarea sindicalizării, recunoscând că sindicalismul e puntea între cele două concepţii; dreptul statului de a controla întreaga organizaţie economică şi câteva principii finale: crearea unui tip uman, omul solidar, trezirea în conştiinţă a sentimentului de solidaritate, o nouă educaţie, ajutorarea copiilor prin legislaţie şi mai multe exclusivităţi comunale. Poate că neoliberalul rezistă când e vorba de stat şi socializare; dar faci ce vrei cu el când invoci comuna, sindicatul sau solidaritatea.”



(Socialiştii, apărători ai libertăţii (1937), articol devenit capitol în Articole burgheze (Opere 6), Mănăstirea Rohia şi Polirom, 2008; fragmentul e la p. 495-496)


Astăzi faci ce vrei cu (neo)liberalul când invoci politica monetară, fondurile europene, politica în domeniul concurenţei, echilibrul bugetar, degradarea mediului, vaccinarea, corupţia, dreptul de a fi preţuită, aplaudată şi „valorizată corect” (nu doar lăsată în pace, neagresată) al cutărei sau cutărei minorităţi etc.

·

Comentarii

  1. Excelente, observaţiile lui N. Steinhardt, chiar premonitorii ! E binevenita si evocarea lui de către d-voastră, d-le Topan!
    Ma si grăbesc sa o difuzez pe alte site-uri cu adevarat liberale. De exp, pe ILD..
    (ce sa fac, sunt colportor de meserie, mai ales in cazul ideilor, faptelor si atitudinilor care ma coonving)

    Horatiu Coman · 8 februarie 2018, 14:59 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)