Elita politică și financiară europeană știe că războiul din Ucraina este pierdut, dar dorește să îl transforme într-o oportunitate de a obține independența strategică față de Statele Unite. Așa cum a declarat viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, imediat după victoria sa electorală din 23 februarie, „va fi o prioritate absolută pentru mine să întăresc Europa cât mai curând posibil, astfel încât aceasta să ajungă treptat la o independență reală față de Statele Unite”.
O astfel de independență strategică necesită bani și investiții – foarte multe – nu numai pentru a stimula apărarea, ci și multe altele, cum ar fi energia și inovarea; domenii în care Europa este în urma SUA și a Chinei. Pentru a justifica punerea în aplicare a acestui plan de cheltuieli, ideea elitei UE este de a se asigura că războiul din Ucraina nu se încheie prea repede. În acest fel, conflictul poate fi folosit pentru a justifica injectarea artificială a banilor atât de necesari în economiile muribunde ale UE.
În primul rând, a fost vorba de acordarea unui sprijin militar suplimentar de 20 de miliarde de euro Ucrainei și de relaxarea normelor fiscale autoimpuse ale UE, prin utilizarea „clauzei derogatorii” existente în cazul unor circumstanțe „excepționale”, cum ar fi scuza falsă a „apărării Ucrainei”. Potrivit Bloomberg, „conform acestui plan, națiunile UE ar fi scutite de limitele îndatorării și ale deficitului atunci când finanțează cheltuieli militare. Aceasta marchează o schimbare fundamentală în politica financiară a UE, deoarece astfel de scutiri au fost imposibile până acum în temeiul normelor UE”.
Într-adevăr, elita UE nu dorește să urmeze regulile fiscale arbitrare ale UE: pentru Paris, limita de 3% a deficitului bugetar în raport cu PIB este dureroasă din punct de vedere politic, iar pentru Berlin, limita de maximum 60% din PIB în ceea ce privește împrumuturile publice federale pare o constrângere artificială.
Apoi s-a vorbit despre un pachet de 700 de miliarde de euro pentru apărare. Potrivit Newsweek: „Baerbock a declarat că pachetul ar putea fi în valoare de aproximativ 700 de miliarde de euro (732 de miliarde de dolari)”. Președintele francez Emmanuel Macron a confirmat, de asemenea, acest lucru pe 2 martie 2025. „Vom da un mandat Comisiei Europene pentru a defini nevoile noastre militare pentru o apărare comună”, a declarat Macron într-un interviu publicat în mai multe ziare franceze. „Această finanțare masivă va ajunge probabil la sute de miliarde de euro”.
Sloganul oficial al „ajutării Ucrainei să se apere” va oferi elitei politice și financiare a UE o scuză pentru a deschide din nou robinetul Băncii Centrale Europene la maxim; pentru a umple întreaga Uniune Europeană cu bani „gratis” și pentru a-și susține economiile fragile, așa cum a făcut după criza euro din 2011, cu uriașul fond de redresare în urma pandemiei Covid din 2021, precum și cu Green New Deal.
Doparea economiilor europene cu obligațiuni comune ale UE
De data aceasta, ideea pare să fie utilizarea obligațiunilor comune ale UE. Reuters scrie: „Sumele mai mari vor trebui să provină dintr-un anumit tip de finanțare centralizată, deoarece majoritatea bugetelor din Europa sunt relativ limitate, în special în Italia și Franța”. După cum s-a afirmat în infamul Raport Draghi din septembrie 2024: „UE ar trebui să se îndrepte spre emisiunea regulată de active comune pentru a permite proiecte de investiții comune între statele membre și pentru a contribui la integrarea piețelor de capital”. Prin urmare, „emisiunea comună ar trebui să producă în timp o piață mai lichidă a obligațiunilor UE”.
Obligațiunile comune ale UE sunt, în esență, garantate de întreaga economie a UE și ar implica, prin urmare, un risc scăzut și o rată a dobânzii mai mică decât obligațiunile emise separat de statele membre. Acest lucru este perceput ca necesar pentru ca UE să se mențină în competiție cu SUA și China, care au deja piețe de capital unificate, după cum a arătat clar un discurs susținut de Draghi în fața Comisiei Europene anul trecut.
Există trei surse principale de finanțare a războiului: tipărirea de bani, creșterea impozitelor și împrumuturile. Punerea la dispoziție a „sute de miliarde” pentru UE s-ar baza probabil pe datoria emisă din obligațiuni comune ale UE. Bloomberg a arătat că, în cazul în care cheltuielile ar fi finanțate prin creșterea impozitelor sau reduceri în alte domenii, acest lucru ar putea anula orice impact pozitiv – sau chiar mai rău. Orice cheltuieli imediate în domeniul militar nu ar ajuta Europa, deoarece acestea ar fi cheltuite în principal pentru achiziționarea de arme americane.
Prin urmare, ceea ce elita UE are în minte acum este probabil să pună în aplicare ceea ce a spus F. Merz; o independență strategică față de SUA printr-o investiție uriașă asigurată de obligațiuni comune ale UE, eliberate și utilizate pe termen lung pentru a construi încet industria europeană, nu numai în sectorul apărării, ci și în alte sectoare.
Planul UE privind datoria este despre centralizarea controlului financiar
Într-un anumit sens, acest plan de îndatorare este doar o aplicare de către Uniunea Europeană a manualului Statelor Unite de folosire a războiului pentru beneficiile capitalismului de cumetrie, „înțelegând” în cele din urmă cum să exploateze în mod cinic războiul din Ucraina, la fel cum au făcut și Statele Unite, începând din 2022, prin pomparea de bani în complexul lor militar-industrial. Dar, pentru ca acest lucru să se întâmple, războiul nu trebuie să încheie prea devreme, motiv pentru care se fac eforturi – în mod scandalos – de a spulbera orice plan de pace al SUA și de a obține continuarea războiului deocamdată.
Acest plan este planul tipic keynesian de cheltuieli militare pe care statele europene l-au pus la cale în Primul Război Mondial și ulterior – și nu doar fasciștii și naziștii, așa cum a arătat John T. Flynn în esențiala sa lucrare, As We Go Marching.
Consecințele în timp ale acestei explozii de cheltuieli publice vor fi la fel de dezastruoase pentru Europa pe cât sunt de evidente, desigur, pentru cei familiarizați cu ideile Școlii austriece de economie. Va duce, ca întotdeauna, la o inflație a prețurilor și la devalorizarea monedei euro, va umfla bulele speculative, va distorsiona economiile UE, va duce la malinvestiții și – nu în ultimul rând – va lăsa micile întreprinderi europene, coloana vertebrală a economiilor Europei, să se sufoce. Nu va face altceva decât să permită guvernului UE să amâne rezolvarea problemelor structurale reale, atât economice, cât și politice. Acest lucru este valabil în special pentru Franța.
Dar toate acestea nu contează pentru elita europeană, deoarece, din punctul lor de vedere, aceste cheltuieli vor stimula în mod artificial PIB-ul în numeroase state membre, vor crea locuri de muncă calificată în sectoarele apărării și energiei în întreaga Europă și vor absorbi astfel o parte din șomajul sistemic care este un produs al deceniilor de intervenționism. Va permite centralizarea și armonizarea în continuare a economiilor europene în beneficiul concentrării puterii la Bruxelles, deoarece va duce în schimb la crearea unor platforme de apărare comune, în loc de fragmentata rețea de furnizori de apărare care există în prezent în Europa. Ca de obicei, interesele minorității conducătoare diferă de interesele majorității dezorganizate și conduse.
În cele din urmă, îi va face pe actualii politicieni europeni mai populari decât acum (ceea ce, trebuie să recunoaștem, nu este greu), le va avansa cariera și, cel mai probabil, le va spori averea personală prin toate comisioanele pe care le vor primi. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și mulți alți birocrați ai UE cunosc deja bine acest tip de „afacere”.
Acesta, cel puțin, pare să fie planul. Nu ar trebui să existe prea multă opoziție față de el, deoarece ar fi sinucidere politică să te opui unui plan care „nu numai că va face Europa mare din nou (MEGA), dar și mai sigură (față de Rusia)!” Victoria confirmată a CDU a lui Merz în Germania a făcut deja mai dificilă potențiala opoziție politică din partea AfD.
Acesta este încă un caz care arată că publicul occidental – nu numai în Europa, ci și în SUA – trebuie să înțeleagă mai bine cum crearea de bani, fie prin îndatorare, fie în alt mod, și pomparea artificială a acestor bani în economie nu va fi în beneficiul său. Beneficiile neglijabile pentru majoritate ale acestor politici nu pot justifica niciodată obiectivul lor real de a susține state birocratice masive și de a spori controlul acestora asupra societății. Prin urmare, este mai important ca niciodată să continuăm răspândirea cunoștințelor și a înțelepciunii Școlii austriece de economie.
Articol apărut inițial aici.
