Costel Stăvărache este absolvent de filosofie la UB, cu un doctorat pe minorități la SNSPA. Nu a lăsat aceste lucruri să stea între el și viața de filosof pe care o duce. E liber și cultivă acerb acea libertate personală. Urmărește adevărul cu o acribie de detectiv, într-o toamnă l-am și văzut într-un parpalac gen Columbo. Nu îi place să se lungească și are un umor, îți servește observații pătrunzătoare și paradoxuri, poante și întrebări încuietoare, iar tu stai să te gândești dacă vorbește serios sau glumește. De cele mai multe ori, ambele.
Costel îmi aduce aminte de profesori de matematică pe care i-am cunoscut. Grăbiți cu demonstrațiile, spre q.e.d. cât mai rapid, fără formalizări, fără floricele, fără estetisme, colocvial, dar fără compromis pe rigoarea logică. Și cu umor de gânditor, nu miștouri, nu bășcălie, genul de deadpan one-liners care, mie, cel puțin, îmi dă dependență. Asta ca să folosesc anglo-jargon, pentru că și în textele lui abundă.
Când scrie ceva e din cauză că vrea să afle ceva. Și nu stă de povești. Mai bine dă o memă. Suntem, deci, privilegiați să vă oferim colecția de 55 de eseuri de economie, filosofie și libertarianism pe care o aveți în față. Costel a atacat teme la zi, a vrut să și le explice lui și altora din perspectiva libertariană. Scurt, succint, cu densitate, savoare și claritate. Sunt atinse chestiuni mari, importante și unele despre care nu mi-aș fi închipuit că se poate distinge o poziție libertariană. Aruncați o privire pe cuprins: de la nazism la marxism cultural, de la piața neagră la nordici, dar și de la fake news la voodoo, sau de la tatuaje la pâinea feliată.
Materialele sunt scrise în ultimii 4-5 ani și au fost publicate online pe blogurile Logica economică și În Dodii. Încă se găsesc acolo, dar e o plăcere e să le primești dintr-o turbosuflare. Majoritatea „bucăților” sunt ghiduri pentru teme de cercetare, adesea cu tot cu bibliografia aferentă! Dacă ești curios despre un subiect și Costel l-a atins, ai imediat acces la principalele discuții și controverse pe problemă și practic întotdeauna o poziție libertariană coerentă și convingătoare.
Dacă i-am spune Profesorul Stăvărache, nu am greși decât formal.
Și nu, Costel Stăvărache nu e nici neoliberal, nici turboliberal, titlul e încă o glumă de-a lui, o ironie la adresa unor socialiști ultragiați. Cine s-a șocat, și mai mult se va șoca. Cine s-a ultragiat, ultragia-se-va-mai. Libertatea urmărită până la ultimele consecințe e un scandal, un turboderanj.
Aș putea să fac o exegeză pe chestiuni, pe tratamentele originale, să mai ridic o obiecție, să dau citate – am năravul să argumentez cu citate multe – dar ar însemna să trădez spiritul colecției. Nu cred că pot fi și concis și strălucit cum e Costel, încerc să fiu măcar concis. Mă opresc aici și vă recomand să-i urmați incursiunile turboliberale.
Nu-i așa că sunteți nerăbdători să aflați poziția libertariană pe carantina Covid19, dar și pe cartofii prăjiți?
Incursiuni turboliberale, Costel Stăvărache, Institutul Ludwig von Mises România, 2020, 312 pagini.
