Un argument conservator larg răspândit e că avem nevoie de stat pentru că natura umană e rea. Omul are tendințe rele și acestea trebuie contracarate și pedepsite via servicii de protecție. Un argument similar este adus și de Ludwig von Mises în lucrarea sa „Liberalismul”. Perspectiva anarhistă este naivă, este nevoie de servicii de protecție prin care să punem la punct minoritatea răufăcătorilor. Mises reproșează anarhismului că nu ține seama de nevoia de apărare a unei comunități pentru a prezerva ordinea socială.
În primul rând trebuie spus că libertarienii sunt suficient de realiști pentru a admite înclinațiile rele din natura umană, că omul nu este înger. Pentru Rothbard omul este un mix de bine și rău. Că libertarienii sunt conștienți de această răutate se vede și în postularea agențiilor de protecție voluntare din anarhocapitalism. Dacă omul n-ar avea tendințe rele, de ce ne-ar apăra aceste agenții de protecție care preiau funcția de apărare a statului? De ploaie? Nu, de răul pe care ni-l pot face semenii noștri, adică libertarianismul asumă înclinațiile rele din natura umană. Dacă n-am admite înclinațiile rele din natura umană, n-ar mai fi nevoie de agenții de protecție. Mises are în vedere probabil un anarhism comunist, stângist, de secol XIX, unde era asumată o natură umană bună, à la Rousseau, unde răul era creat exclusiv de instituții. Odată îndepărtată o instituție, de exemplu, proprietatea privată, răul dispare. Pentru libertarieni răul rămâne, e natural, indiferent de ce instituții am avea, capitaliste sau socialiste. Totul e să avem instituții care-l confruntă mai bine, care-l minimizează, care oferă servicii de apărare mai bune. De exemplu, o poliție privată prinde mai bine hoții decât o poliție de stat, din rațiuni care țin de stimulentele pentru cele două instituții.
În anarhocapitalism este admisă înclinația naturală spre rău și soluția la agresiunile semenilor vine via agenții voluntare de protecție, nu via monopolistul care este statul. Ordinea socială poate fi asigurată privat via agenții de protecție voluntare, descentralizate. Abolirea statului nu abolește răul din natura umană și este nevoie pe mai departe de servicii de apărare împotriva comportamentelor agresive ale semenilor noștri. Anarhismul criticat de Mises nu este anarhocapitalismul de tip Rothbard și este curios cum Mises nu a fost mai permeabil la acest tip de soluție, economistul austriac oferind o recenzie pozitivă la cartea lui Rothbard „Om, economie și stat” care formulează preferința pentru o societate fără stat sau a fost, în genere, suficient de apropiat de Rothbard pentru a fi familiarizat cu această soluție voluntară la nevoia de apărare. Libertarienii admit că oamenii au nevoie de servicii de apărare așa cum au nevoie de mâncare. De aici nu decurge însă că trebuie să avem un monopol pe piața de apărare, statul, așa cum din faptul că oamenii au nevoie de mâncare nu decurge că acestea trebuie satisfăcute via niște alimentări comuniste. Acestea pot fi bifate și prin organizații voluntare: supermarketuri, magazine de cartier etc. Apărarea, cred libertarienii, poate fi oferită și via piața liberă și la un preț mai bun și de o calitate superioară. Statul nu este cel mai prost administrator doar la Poștă și Tarom, ci și în furnizarea serviciilor de apărare.
Presupunând însă că omul e rău, ce sens ar avea să-i dau o structură rea pe mână, statul? Este un argument adus de libertarianul Robert Higgs și mai puțin cunoscut. Răul pe care un om îl poate face semenilor săi este mult mai mare având la dispoziție o structură coercitivă și, prin natura sa, antisocială cum este statul decât dacă am avea o societate fără stat în care protecția este oferită via organizații voluntare. Voluntare, nu private. Mafia este o organizație privată, însă nu voluntară.
Să ne gândim numai la taxele de protecție. Acestea sunt la fel ca taxele de stat. Dacă omul este rău, cu atât mai puțin am motive să-i dau o structură rea pe mână, una care poate deveni chiar totalitară. Orice putere corupe. Dacă statul e rău prin natura sa pentru că fură prin taxe și încalcă dreptul la libertate prin interzicerea furnizorilor alternativi de apărare, o natură umană rea e un motiv în plus pentru abolirea acestei instituții, nu un motiv pentru existența ei. Statul crește răul pe care oamenii și-l pot face unii altora. Un om rău va face mai mult rău din fruntea unei instituții agresive decât din fruntea unei organizații voluntare. Înclinațiile spre rău din natura umană nu sunt un argument pro stat, ci un element suplimentar pentru abolirea statului.
Dacă omul e rău, răutatea să se va manifesta și la stat, nu doar în privat. E un argument de inspirație misesiană și poate avea tot felul de variațiuni. Dacă oamenii sunt proști, nu vor fi proști și la stat? Aceasta și pentru că multe paternalisme asumă că oamenii sunt proști și răi în privat și că persoanele inteligente și bune, elitele, s-au îngrămădit la stat. Dacă natura umană rea, aceasta se va manifesta și în administrație, posturile de la stat fiind populate tot cu oameni.
În discuție am avut în vedere scenariul în care omul e moderat rău. Dacă este foarte rău, nicio ideologie, libertarianism sau orice altceva, nu poate face față problemei apărării pentru că vom avea niște bestii care se tot sfâșie între ele și nimeni nu respectă nimic. Invers, dacă oamenii sunt sfinți (și omniscienți, pentru a preveni accidentele, adică greșelile fără de voie), iarăși nu este nevoie de servicii de apărare pentru că nu există infracțiuni. Acestea sunt cele două extreme, bestia și sfântul, omul real, obișnuit, fiind în acest interval. În niciunul din cele 3 scenarii însă existența statului nu este justificată.
