Germania este cea mai mare putere economică și cea mai competitivă economie din zona euro. Aceasta reprezintă aproape 30% din PIB-ul zonei euro și a înregistrat excedente de cont curent considerabile de la introducerea monedei euro. Reformele fiscale și ale pieței muncii, substanțiale de la începutul anilor 2000, au propulsat economia germană. Dar aceste vremuri de aur par să fi apus acum.
Atât FMI, cât și OCDE se așteaptă ca Germania să fie economia avansată cu cea mai slabă creștere în acest an. Sancțiunile împotriva Rusiei și pierderea gazului ieftin au afectat puternic industria prelucrătoare germană, în special ramurile energointensive. Acest șoc extern a venit după ani buni de politici energetice eronate și de scleroză a reformelor, care au slăbit deja creșterea productivității și potențialul de creștere economică a Germaniei. Adevăratul beneficiar al dificultăților economice ale Germaniei pare să fie China, care a înlocuit-o ca principal centru de producție și exportator mondial.
Scăderea competitivității internaționale a Germaniei
Cu aproximativ 13% din exporturile globale, Germania de Vest a fost liderul mondial incontestabil al exporturilor în anii 1980. Exporturile sale erau puțin mai mari decât cele ale SUA și de aproximativ 10 ori mai mari decât cele ale Chinei. Pe măsură ce comerțul mondial a înregistrat o creștere puternică în anii 1990, Germania s-a împotmolit în redistribuirea ajutoarelor sociale interne pentru a reconstrui Germania de Est după reunificare și a pierdut trenul globalizării timpurii. Costurile sale cu forța de muncă au crescut cu aproape 20% la începutul anilor 1990, afectând competitivitatea externă. Cota Germaniei în exporturile mondiale a scăzut de la 12% în 1990 la 8,5% în 2000. Aderarea Chinei la OMC în 2001 a declanșat o creștere bruscă a fluxurilor de investiții străine directe (ISD) și a exporturilor, ceea ce a făcut din China campionul mondial incontestabil al exporturilor până în 2010. Ponderea Germaniei în exporturile mondiale a scăzut și mai mult, sub 7%, până în 2022 (graficul 1).
Graficul 1: Ponderea exporturilor mondiale de bunuri
China este de șapte ani principalul partener comercial al Germaniei, iar comerțul bilateral a crescut până la 320 de miliarde de dolari americani în 2022. Germania este de departe cel mai mare exportator și investitor al UE în China, dar balanța comercială cu aceasta din urmă s-a transformat dintr-un excedent într-un deficit care a crescut la 84 de miliarde de dolari americani anul trecut. Urcând în lanțul valoric, exporturile Chinei au intrat în concurență directă cu cele germane în sectoarele cu valoare adăugată mai mare, cum ar fi ingineria mecanică, produsele chimice și, în prezent, automobilele, atât la nivel global, cât și pe piețele europene. În ultimii 20 de ani, China a depășit Germania în calitate de cel mai mare exportator mondial de produse electrice și IT, mașini și produse chimice. Mai mult, ponderea Chinei în importurile UE din această categorie de bunuri a crescut de la 2,2% în 2000 la 13% în 2022, aproape ajungând din urmă cota în scădere a Germaniei, de 15%.
Cea mai dramatică schimbare de situație pentru companiile germane are loc în sectorul auto. Tranziția către vehiculele electrice (VE), determinată de agenda ecologică a Occidentului, s-a întors împotriva sa în mod monumental atunci când China a depășit producătorii de automobile din Occident și a devenit lider mondial în domeniul VE. Avansul Chinei nu a venit în primul rând din cauza subvențiilor guvernamentale mari și a întreprinderilor susținute de stat, așa cum au crezut în mod eronat experții mainstream, ci din cauza apariției unor producători independenți agili și a creșterii concurenței pe piață prin intrarea unor concurenți străini, precum Tesla. În prezent, giganți germani din industria auto, precum Volkswagen, Mercedes-Benz și BMW, se asociază cu parteneri chinezi pentru a beneficia de know-how-ul și tehnologia superioară a acestora din urmă în domeniul bateriilor, al soluțiilor software pentru automobile și al conducerii autonome.
Exporturile anuale de mașini ale Chinei le-au depășit pe cele ale Coreei de Sud în 2021 și pe cele ale Germaniei în 2022, fiind pe cale să le depășească și pe cele ale Japoniei în acest an. Cota de piață a mărcilor chinezești în Europa a crescut de la mai puțin de 1% în 2021, la 3% până acum în acest an, după ce a ajuns deja la 8% în cazul vehiculelor electrice. Bruxelles-ul a anunțat o investigație antisubvenție în cazul VE-urilor chinezești, în vederea introducerii de tarife de import. Îngrijorările legate de viitorul sectorului auto din UE pot fi reale, dar China nu poate fi acuzată de dumping de preț atunci când VE-urile sale sunt vândute la prețuri mai mari în Europa decât în China. Chiar și producătorii europeni de automobile recunosc că au un dezavantaj competitiv față de China în segmentele de vehicule electrice mai ieftine. Măsurile protecționiste nu numai că s-ar putea întoarce împotriva europenilor în ceea ce privește prețurile mai mari ale vehiculelor electrice și o tranziție ecologică mai lentă, dar ar putea, de asemenea, să afecteze constructorii germani de automobile prin intermediul unor potențiale taxe de retorsiune și prin reducerea accesului la bateriile și tehnologia chinezească.
Cum a ajuns economia germană în dificultate?
Multe dintre argumentele prezentate de experții mainstream au fie o relevanță redusă, fie sunt ușor de demontat. Ca și în cazul Japoniei, îmbătrânirea populației și reducerea forței de muncă sunt percepute în mod eronat drept principalul factor care contribuie la ratele anemice de creștere. Mai mult de 40% dintre companiile germane se plâng de lipsa forței de muncă calificate, în ciuda unei rate ridicate de ocupare a forței de muncă. Locurile de muncă vacante au atins, de asemenea, un nou record anul trecut. Dar, în ciuda proiecțiilor în scădere, populația activă a crescut în ultimele două decenii, ajutată de imigrație (graficul 2). În plus, există încă surse de forță de muncă neexploatate: jumătate dintre femei lucrează doar cu normă parțială, lucrătorii se pot pensiona deja la 63 de ani în cadrul unui program de pensionare anticipată, iar germanii lucrează printre cele mai puține ore din OCDE, cu aproximativ un sfert mai puțin decât americanii și cu aproape 40% mai puțin decât chinezii.
Graficul 2: Populația activă în Germania
De fapt , deficitul de lucrători calificați este cauzat mai degrabă de competențele insuficiente și de stimulentele de muncă slabe decât de scăderea numărului de lucrători. Companiile raportează faptul că s-a deteriorat în mod constant calitatea tinerilor ucenici. Faimosul sistem german de formare profesională duală pare să fie în criză, din cauza unei orientări greșite către educația academică. Chiar și numărul de absolvenți de învățământ terțiar este semnificativ sub media UE, deși ponderea absolvenților STEM rămâne relativ mare.
Ceea ce pare a fi cu adevărat călcâiul lui Ahile pentru competitivitatea germană este stagnarea creșterii productivității muncii. De la sfârșitul anilor 2000, producția pe oră lucrată a crescut extrem de lent din cauza investițiilor insuficiente în capitalul fizic și uman (graficul 3). Pentru o perioadă, Germania a făcut față acestei probleme prin restrângerea cresterilor salariale, dar, de la criza euro incoace, costurile nominale unitare ale forței de muncă au crescut mai rapid decât în restul zonei euro, ceea ce a făcut ca exporturile sale să fie mai scumpe. Nu numai acumularea de capital din Germania a încetinit, ci și capacitatea sa de inovare. În perioada 2007-22, Germania a coborât de pe locul al doilea pe locul al optulea în Indexul global al inovării, în timp ce China a crescut de pe poziția 29 pe locul 11.
Graficul 3: Productivitatea muncii în Germania
Creșterea slabă a productivității provine dintr-o încetinire considerabilă a investițiilor. Raportul dintre investițiile germane și PIB a scăzut cu aproximativ 10 puncte procentuale din 1980 până în 2022 (graficul 4). Analiștii mainstream atribuie acest lucru subinvestirii publice cronice în infrastructura de transport și digitală, care se presupune că s-ar datora unei discipline fiscale prea stricte și „frânei de indatorare” introduse în constituție în 2009. Însă, regula datoriei publice a fost adesea eludată prin crearea de fonduri extrabilanțiere. În plus, o parte semnificativă a investițiilor publice planificate – care fac parte dintr-un pachet bugetar total generos de 50% din PIB – rămâne necheltuită din cauza unui proces lent de planificare, aprobare și executare a proiectelor de investiții.
Graficul 4: Rata investițiilor in PIB
Subinvestirea din partea companiilor private pare și mai acută. Aproape o treime dintre companiile industriale germane preferă investițiile în străinătate în detrimentul expansiunii interne. Reticența de a investi în Germania este valabilă și pentru investitorii străini și se manifestă de mulți ani. De la începutul anilor 2000, investițiile străine directe în Germania au scăzut semnificativ, iar decalajul nefavorabil față de China s-a mărit considerabil (graficul 5).
Graficul 5: Intrări de investiții străine directe
În același timp, investițiile germane în străinătate au crescut vertiginos în ultimul deceniu, lăsând Germania cu o balanță negativă de ISD. În 2022, 125 de miliarde EUR de investiții nete au părăsit Germania, atingând un nou record după 110 miliarde EUR în 2021 (graficul 6). China beneficiază deja de un stoc de investiții străine directe de 3,5 ori mai mare decât Germania.
Graficul 6: Ieșiri de investiții străine directe
Investitorii se plâng de incertitudinea politicilor, în special în ceea ce privește aprovizionarea și costul energiei. După închiderea centralelor nucleare, multe firme caută să se relocheze pe pășuni mai verzi și mai ieftine, până când vor fi construite morile de vânt promise de politicieni pentru a îndeplini obiectivul de 80% energie produsă din surse de regenerabile. Viitorul relațiilor comerciale cu China este, de asemenea, neclar, având în vedere riscurile geopolitice sporite.
Cel mai nociv este faptul că deteriorarea mediului de afaceri descurajează investițiile. Birocrația sufocantă, reglementările și o povară fiscală grea, care susține un sistem de asistență socială supradimensionat, reduc libertatea economică și îndepărtează investițiile. Conform Indicelui competitivității globale, Germania stă relativ prost în comparațiile internaționale în ceea ce privește adoptarea TIC, rigiditatea pieței muncii și impozitarea muncii. Ca urmare, Germania oferă în prezent subvenții de zeci de miliarde pentru a atrage investiții străine în sectoarele de înaltă tehnologie, cum ar fi fabricarea de cipuri și vehiculele electrice.
Concluzie
Mai mulți ani de politici ecologice intervenționiste și de regres în materie de reforme, împreună cu o amprentă guvernamentală supradimensionată în mod tradițional, au afectat negativ competitivitatea producției germane. Analiștii rămân optimiști în ceea ce privește capacitatea Germaniei de a se reinventa, pe baza rezistenței „Mittelstand-ului” său inovator și a poziției fiscale încă favorabile. Însă, în loc să subvenționeze investițiile și să adopte o agendă verde intervenționistă, Germania ar trebui să țină cont de lecția economică de la începutul anilor 2000 și să aleagă din nou calea reformelor de piață.
